Clar, este cel mai ciudat cer pe care l-am văzut anul acesta. Nu e nici de ploaie nici de soare, are o culoare întunecată care te face să te refugiezi cu o cană aburindă înapoi între așternuturi, să te acoperi până la gât și să te scufunzi tot mai tare în căldura și moliciunea lor. Și stând tu așa acolo, la căldurică, cu fața la fereastră, să vezi că începe să ningă tot mai tare și mai tare… asta e un fel de fericire pură…
Îmi cer scuze că n-am reușit să mă mobilizez să public rezultatul concursului aniversar 5 ani de Bialog, în această dimineață, dar totuși, nu vreau să treacă ziua de azi fără anunțul promis…
A venit? Sau abia mâine dimineață? La mine a venit azi dimineață, dacă iau în considerare faptul că la ora 8 eram la Poștă să ridic al doilea colet cu cărți comandate la reducerile de Black Friday. Știe el și Moșu’ cum să facă să iasă bine an de an… ;) Așadar, acestea sunt cele 5 cărți mult dorite, deci putem să trecem cu povestea mai departe.
Mi-am spus aseară târziu că n-ar strica să rămân în atmosfera articolului de ieri, la care să atașez Miercurea fără cuvinte de la Carmen… EnJOY! ;)
Marea mea pasiune, cea de presupune cărți, poate fi lejer descrisă ca Reading on location fie și din simplul motiv că dau gata, de o sută de ori mai repede, o carte care îmi povestește despre un loc (mai ales unul pe care l-am văzut), decât o ficțiune. Azi mi-am amintit că am dat peste 3 cărți despre Paris și Franța de care nu v-am povestit… și cum se apropie Moșii, poate e o idee de a le pune pe wishlist, pasionații nu vor rata așa o ocazie :)
La un an nu știam și nu aveam nici pe departe habar, cât de tare va face Bialog-ul parte din viața mea. La doi ani aveam vagi bănuieli că focul blog-uitului nu se va stinge prea repede. La trei ani deja știam că nu mai e doar o pasiune făcută cu pasiune, iar voi nu doar niște oameni care citesc ocazional ce scriu eu. La patru ani situația era clară, Bialog-ul era cunoscut de cei care trebuiau să-l cunoască, iar eu eram în sfârșit mândră de el (mi-a luat ceva, recunosc). Azi, la cinci ani... nu-mi vine să cred ce a reușit Bialog-ul să facă din mine și eu din el. Deci, ce urare pot eu face azi, unei părți esențiale din mine?
