Asta ca să mă credeți pe cuvânt că nu prea avem soare (cică de azi vom avea, ooook). Așa era vremea duminică și în alte 10 duminici recente, puteai număra pe degete câți au ieșit la plimbare în oraș :( Primăvara asta de până acum m-a lăsat la propriu fără cuvinte… Mai multe despre Miercurea fără cuvinte găsiți la Carmen.
Am povestit săptămâna trecută despre concursul lansat de libraria online Libris.ro și de entuziasmul ce m-a cuprins aflând de premiile minunate ce le pune la bătaie. Așa că azi a venit rândul răspunsului, practic acesta este articolul participant la concurs, pentru care chiar vă rog să-mi lăsați comentarii, căci discuțiile frumoase de la articole vor fi luate în considerare la jurizare. Și voi puteți participa și vorbi despre cărți, despre cărțile online pe care vi le cumpărați și nu în ultimă instanță despre motivele pentru care citiți. Sunt curioasă de fiecare motiv în parte, nu uitați că poate unul din motivele voastre va motiva pe cineva să se apuce de citit și ce poate fi mai frumos pentru un cititor, decât să-i inspire pe alții să aleagă cărțile înaintea oricărui alt hobby?!
De ce citesc?
De cele mai multe ori, nu suntem ceea ce văd ceilalți în noi și tocmai de aceea ne putem înșela amarnic judecându-i pe alții după ceea ce credem că știm. În plus, ne trebuie ceva curaj să spunem cu voce tare cine suntem, chiar dacă cei din jurul nostru văd altceva, pentru că nu suntem, nici mai mult nici mai puțin, decât ceea ce credem noi că suntem.
O anecdotă citită aseară m-a înseninat și m-a bucurat în egală măsură. Și ca de obicei când se întâmplă asta, m-a pus și pe gânduri.
– Văd că diplomatul se distrează uneori cu pictura.Rubens* era ambasador al Olandei în Spania și obișnuia să-și petreacă după-amiezile în grădinile regale, în fața șevaletului său. Într-o zi, un spilcuit de la Curtea Regală a Spaniei, trecând pe lângă el îl observă și-i spuse:
Croația e tot mai prezentă în visele mele de vacanță. Știu că mă despart 8 ore de Zagreb, iar dacă plec de la Ineu îmi ies undeva sub 5 ore. Un mizilic de călătorie pe care aș face-o cu mașina cu cea mai mare plăcere. Ultima dată când am fost relativ aproape de a ajunge acolo, a câștigat detașat Grecia, pe principiul: “N-ai fost în Grecia?” (că toată lumea fusese) “atunci Croația mai poate aștepta!”. Și atunci am crezut, da, mai poate aștepta, doar că tare mi-e că acum nu prea mai poate. Vorbesc cu fetele și mă cam trimit în Croația constant (e un “îndemn subtil” din dragoste, că ele de la București au fost pe acolo și eu de aici, ciuciu!) :)
Și m-am gândit să nu sufăr singură și să vă povestesc și vouă cam la ce visez când visez la Croația. O fac din două motive: primul și cel mai probabil să “suferim împreună” și al doilea și cel mai puțin probabil să-mi spuneți “hai că nu e chiar așa de frumoasă”. Dar pe cine mint eu aici, că visele mele nici-o șansă să le mint că se prind cel mai repede?!
Iar eu am un wishlist pregătit pentru Iepuraș, Moș Nicolae, Moș Crăciun, a se traduce prin cunoștințe, prieteni și familie, na…) :)
Prin acest articol, îmi anunț și eu participararea la concursul minunat, propus de libraria online, Libris.ro, unde poți găsi cărți de toate felurile și din toate domeniile. Îți poți comanda cărți online la cele mai mici prețuri, de la toate editurile și de cele mai multe ori poți beneficia de niște reduceri colosale. Chiar acum am văzut în librărie niște reduceri de 60% care mi-au făcut cu ochiul… Nu mă mai vindec, doar mă cunoașteți.
OK, dar acest concurs poate fi câștigat de oricare dintre cei cu blog, iar ca totul să se desfășoare cât mai dinamic chiar vă invit să participați. În primiul rând trebuie să scrieți un articol ca acesta, în care să vă anunțați participarea la concurs (nu uitați să puneți link spre librărie, pe cuvintele pe care am pus și eu în acest articol), apoi să postați articolul pe pagina de facebook a Libris.ro.
Sâmbătă, în drum spre Arieșeni, deși a plouat torențial aproape toată ziua (plouă de-o lună prin zona noastră), am făcut un ocol până la Roșia Montană. Nu mai fusesem niciodată și nici nu aveam un tablou complet a ceea ce se petrece acolo. Am auzit atâta informație contradictorie, că nici nu mai știam ce să iau de bun și ce nu. Așa că am hotărât să ne rupem o bucățică de drum să trecem pe acolo, deși nu mă așteptam să găsesc un loc turistic sau oricum să găsesc ceva demn de luat în seamă, iar de urcat până la gura minelor nu se punea problema pe această vreme de toamnă/iarnă.
Din Câmpeni în 10 minute ai ajuns în Roșia Montană și de la bun început te lovește un peisaj dezolant și simți că ceva nu e în ordine. Adică munții și dealurile sunt acolo, ar trebui să fie minunat, dar parcă… lipsește ceva. E o atmosferă stranie, vă rog să mă credeți. Sunt case și blocuri de locuințe, există o cantină a minerilor (sau cel puțin așa se numește), există un sediu de primărie proaspăt revovat care arată chiar bine, dar este o atmosferă atât de apăsătoare că ai vagul sentiment că acolo ar fi un loc părăsit (tocmai ce am văzut un episod de Globe Trekker despre Cerbonîl și Prypyat și n-am putut să nu compar în mintea mea, nu știu de ce).Am parcat în față la Muzeul Aurul Apusenilor, un muzeu micuț, dar foarte aranjat, clădirea care îl adăpostește a fost renovată din temelii, arată foarte bine, dar contrastează puternic spre ciudat cu tot ce se află în jur.
