Filosofari

Viaţa printre citate şi clişee, dar până la urmă…

2 comentarii
  • Nu contează unde te afli, numai să trăieşti, să trăieşti, să trăieşti! Oricum ar fi viaţa – dar să trăieşti! – Dostoievski
  • Secretul unei vieţi pline e să trăieşti periculos. – Friedrich Nietzsche
  • Esenţială este întrebuințarea vieţii, nu durata sa. – Seneca
  • Experiența e numele pe care toți îl dam greșelilor din trecut. – Oscar Wilde
  • Cele mai importante lucruri în viață nu sunt lucruri. – Anthony D”Angelo
  • Viața este ceea ce ți se întâmplă în timp ce ești ocupat să faci alte planuri. – John Lennon
  • Viața este un dar pe care îl merităm numai atunci cand îl dăruim. – Rabindranath Tagore
  • Viața este o tragedie atunci când e privită în prim-plan și o comedie când o privești în plan larg. – Charlie Chaplin
  • Viața e placută. Moartea e liștită. Tranziția este problematică. – Isaac Asimov
  • Traiește ca și cum ai muri mâine. Învață ca și cum ai trăi veșnic. – Mahatma Ghandi
  • Despre viața nu se poate scrie decât cu un toc înmuiat în lacrimi. – Emil Cioran
  • Ceea ce nu trăim la timp, nu trăim niciodată. – Octavian Paler
  • Niciodată nu întrerupe un dușman atunci când face o greșeală. – Napoleon Bonaparte
  • Nu am dat greș. Pur și simplu am descoperit 10,000 de idei care nu funcționeaza. – Thomas Eddison
  • Sfatul meu pentru tine este sa te căsătorești: dacă găsești o nevasta bună, vei fi fericit. Daca nu, vei deveni filosof. – Socrate
  • Uneori, chiar și să traiești e un act de curaj. – Seneca

… tot ce contează sunt momentele de a căror valoare suntem pe drept răspunzători. Obiectele se strică, se demodează, nu ne mai sunt utile. Banii îi câştigăm, îi pierdem, îi strângem, îi cheltuim, cumpărăm cu ei clipe fericite, apoi ne vindem sufletul ca să-i avem dacă nu-i avem, ne scot din impas, dar în cele mai cruciale momente ne sunt total nefolositori. Prietenii ne iubesc, ne trădează, apar în viaţa noastra exact la timp şi de multe ori pleacă la timpul nepotrivit, sunt fraţii pe care i-am ales, râdem cu mulţi, plângem cu puţini, iar cu o infimă parte rămânem până la moarte. Familia, o parte ni se dă, o alta ne-o construim, o putem pierde din vina noastră, o putem câştiga prin ceea ce dăruim, dacă familia se distruge şi individul va fi distrus (total sau parţial şi niciodată deloc) pentru totdeauna. Amintirile (frumoase sau mai puţin frumoase) sunt tot ce suntem sau am fost la un moment dat, pierderea lor duce la moartea noastră psihică. Fiecare individ în parte este un univers fragil care are puterea să dea valoarea cuvenită fiecărui moment, altfel tot ce trăieşte poate fi în zadar…

Filme

OMG! They killed Lexie! (cum NU se termină Grey’s Anatomy)

11 comentarii

La drept vorbind mi-ar fi plăcut să se termine de tot Grey’s Anatomy aseară. Acest sezon 8 a fost cel mai slab dintre toate, am simţit o involuţie la toate personajele şi un sentiment de lungire a acţiunii până la catastrofal. Ok, cei care n-aţi ajuns la finalul sezonului 8 nu citiţi mai departe dacă nu vreţi să vă lipsească elementul de surprinză de la final.

Grey’s Anatomy este unul dintre serialele mele preferate, de fapt este serialul care mi-a marcat ultimii 3, 4 ani, dar eu merg pe principiul: mai bine să-mi fie dor decât să mă plictisească. Sezonul 8 a fost boooooring, poate câteva episoade aproape de final să fi fost mai antrenante, dar şi alea pentru că eu până aseară chiar am crezut că se va termina de tot, că sezonul 8 va fi ultimul, că acest episod de care eram atât de curioasă chiar va fi finalul finalului. Dar nu, majoritatea actorilor au semnat pentru încă doi. Deci, hai Shonda Rhimes să mai tragem puţin de păr acţiunea.

Acest ultim episod din sezonul 8 a fost cred că cel mai slab din tot serialul şi a adus numai schimbări aiurea (care nu ştiu cât li se datorează actorilor şi cât producătorilor şi regizorilor). M-am simţit de-a dreptul frustrată că s-a terminat atât de prost (total neinspiat):

1. Au omorât-o pe Lexie, care nu doar că era un personaj absolut minunat dar era şi foarte prezentă în serial (să nu uităm că atunci când l-au omorât de George, el nu mai avea cine ştie ce partitură). Lexie era super mişto şi avea o poveste ce putea fi dezvoltată într-un sezon viitor, că doar cel puţin sezonul 9 va mai exista. Oare să nu mai fi vrut actriţa să continuie? Nu ştiu detalii, dar cred că şi de era vorba de bani şi tot trebuiau să-i dea în plus numai să rămână, că făcea treabă bună.

2. Accident de avion? Hai să fim serioşi! Şi cum de se afla Arizona în avionul ăla? Nu trebuia să urce Alex, ce n-am priceput eu din penultimul episod?

3. Pleacă şi Teddy. Just Great! Tocmai când începea să-mi placă. Sper doar să nu mai plece nimeni că sincer au plecat destui de la început şi până acum şi zău că nu vreau să mă uit la alt serial. La The Office nu m-am mai putut uita după ce a plecat Michael, sau imaginaţi-vă cum ar fi fost serialul Friends dacă pleca câte unul din ei în fiecare sezon? Vedeţi, de aia urăsc eu să se lungească poveştile la nesfârşit.

4. Cum zicea cineva aici, Shonda Rhimes ar trebui să citească blogurile fanilor înainte de omorâ personajele aiurea, sau producătorii ar trebui să fie mai atenţi cu actorii care aduc vizionări serialelor. Pe bune, nu cred că o să mai fiu capabilă să mă uit nici la Two and a Half Man după ce o să moară Charlie (ştiu că se va întâmpla şi mai ştiu şi de ce, pentru că Charlie Sheen e cretin, dar totuşi). În serialul ăsta nu prea sunt personaje cretine şi nici actori idioţi ca Sheen, aşa că e altceva la mijloc.

5. Bun, deci se va continua, probabil cu un Mark absolut debusolat de pierderea lui Lexie (că tot nu-mi revin că au terminat-o), Cristina cel mai probabil se va împăca cu Owen, îl va ierta că a înşelat-o, dar nu-l va ierta că a concediat-o pe Teddy (chiar dacă a făcut-o spre binele ei). Pentru că Lexie nu mai e s-a eliberat un loc la spital pentru April, nu? Care April îşi va continua probabil idila cu Jackson, pendulând între el şi Jesus, nu? Richard va începe să iasă pe bune cu mama lui Jackson, Derek va avea probleme cu mâna şi va avea coşmaruri că nu va mai putea opera pe creier niciodată, etc etc dar hai că mai dau alte pronosticuri în septembrie… În septembrie va reîncepe, nu? Nu de alta, dar deja sunt curioasă cum naiba se descurcă ăia în pădure :))

Fix încă un sezon ne-a mai trebuit… La naiba şi vroiam să încep House (care are numai 8 sezoane şi el). Oh, no, not again!

Carti, Franta, Travel, Utile

Cel mai complex ghid al Parisului

5 comentarii

Titlu: Ghiduri turistice: Paris

DK (Dorling Kindersley) – Enciclopedia Rao

Consultant principal: Alan Tillier

Nr. pagini: 405 + hărţi

Preţ: 63 de lei pe Okian.ro

Votat cel mai bun ghid de către The Guardian şi The Observer

Parisul este un oraş plin de lucruri minunate de văzut şi de făcut. Poate să existe tentaţia de a petrece un timp într-o cafenea lăsând ca viaţa specific franţuzească să treacă pe lângă tine, dar ar fi neplăcut totuşi să ratezi comorile acestei capitale fabuloase, nu?

Îmi amintesc că prima dată când am ajuns la Paris, în 2009 adică, nu aveam niciun ghid al oraşului. Citisem pe net tot ce găsisem despre Paris, dar parcă la faţa locului aş fi simţit nevoia să scot din geantă un ghid. În acest moment am nu mai puţin de 4 ghiduri ale mele, plus două împrumutate de la Naşa (cea mai mare iubitoare de Paris din câte cunosc)… pe care le citesc de zici că mă pregătesc să ţin o dizertaţie despre Paris (ceea ce cred că m-ar încânta oricum). Şi mai cred că odată cu aceste ghiduri, mi-am şi descoperit plăcerea de citi pe bune aceste cărţi ca pe nişte romane. Să nu mai pun la socoteală cultura generală pe care o simt îmbogăţită efervescent după fiecare ghid străbătut.

Okian mi-a pus la dispoziţie însă cel mai complet ghid al Parisului (îmi permiteţi să spun aşa pentru întărire, nu?), un ghid pe care-l ştiu că de multă vreme şi l-am tot filat pe la raioanele de cărţi în fiecare magazin unde intram. Acum aproape oricine şi-l poate permite la reducerea de care beneficiezi pe Okian, iar dacă nu te mulţumeşte, te poţi orienta spre alt ghid din librăria virtuală colosală care îţi stă la dispoziţie.

Dar eu rămân la părerea că, ghidul de care nu m-am desprins de când l-am primit este cel mai complex, atât de complex că am avut uşor senzaţia că am nevoie de un alt ghid ca să-l citesc :) Glumesc evident, dar ca să vă faceţi o idee, imaginaţi-vă cartiere pariziene întregi desenate cu toate străzile şi toate atracţiile de pe ele, imaginaţi-vă prezentări detaliate ale tuturor muzeelor (la modul, fiecare cameră de la Luvru de exemplu este disecată, iar unele tablouri sunt prezentate în cel mai mic detaliu), imaginaţi-vă că puteţi vedea Parisul ca în cele mai frumoase vise, răsfoind acest ghid pur şi simplu minunat.

Dar să nu aveţi impresia că-l ridic în slăvi chiar atât de fără sens, iar cei care obişnuiesc să îşi plănuiască vacanţele mă vor înţelege. Ai nevoie de multă informaţie ca să nu te pierzi metaforic vorbind la faţa locului. Parisul e plin de epitete vizuale, dar şi de clişee siropoase, depinde ce vrei, iar ca să ştii ce vrei într-un oraş ca Pariul, un ghid este vital.

O să vă dau şi câteva exemple concrete din ghid. În primul rând, chiar la începutul lui în loc de o prezentare generală, ne este arătat Parisul într-o scurtă vacanţă de 4 zile. Modul în care este făcut programul celor 4 zile este grozav, mai ales pentru cineva care nu a mai dat pe acolo. Este la obiect, dar nici nu te epuizează (asta ca sa-mi arate mie că se poate şi altfel) :)

Apoi ne este prezentată istoria Parisului ca în atlasele istorice (vă mai amintiţi ce frumuseţi de atlase erau acelea?, mie îmi plăceau foarte mult, erau alocate câteva pe clase când eram eu prin clasa a VIII a), apoi ne aşteaptă parizienii celebrii, cei care au marcat existenţa oraşului luminii, iar apoi avem sub numele de anotimpurile Parisului, evenimentele care ne pot întâmpina la Paris în anumite perioade ale anului şi în cele din urmă avem comorile Parisului (ceva ce numai Parisul are şi vrea să împartă cu noi ca un om deosebit şi generos în acelaşi timp).

După aceste introduceri care deja ne fac să simţit atmosfera de acolo, fiecare cartier ne este prezentat în detaliu (puţin spus), nu cred că mai ai nevoie de informaţii în plus despre acele locuri, e ca şi cum ai stat de vorbă ore în şir cu un locuitor al fiecărui cartier. Sincer, m-au dat pe spate acele descrieri despre absolut tot. Parisul zonă cu zonă, zic ei… însă dacă nu eşti lămurit nici după atăta amar de informaţie, ţi se oferă şi câteva trasee de plimbare gata făcute, tot ce trebuie să faci e să le respecţi şi să simţi la la vie en rose pe străzile pline de istorie, romantism şi poezie.

Carti, Italia

Vizită în Toscana cu Librăria Bastilia

4 comentarii
O altă recomandare încântătoare pentru toţi bucureştenii: o vizită prin intermediul cărţilor, al imaginilor şi al discuţiilor, în Toscana atât de dragă mie. O altă zi în care aş lua primul tren spre Bucureşti… Norocoşii care ajung la acest eveniment să-mi dea, ca de obicei, de ştire :*

Filosofari

Un loc pentru sufletul meu*

4 comentarii

Stau în faţa unei imagini albe şi mă gândesc unde anume este sufletul meu? Are el un loc după care tânjeşte, are unul în care chiar trăieşte sau e sufletul meu încă în căutarea acelui loc special al lui şi numai al lui?

De-a lungul timpului sufletul meu s-a învăţat să o ia de multe ori la goană şi tare, tare mă mai supăra, de câteva ori s-a şi rupt şi mi-a trebuit multă aţă ca să-l cos la loc, însă ca orice “lucru” cusut, el nu mai arăta apoi chiar la fel. Da, sufletul meu nu seamănă uneori cu mine, eu nu vreau vise multe, el vrea, eu nu vreau atâtea planuri dar el vrea şi iese un război ce nu s-a pomenit, eu nu vreau să-mi fie milă, nu vreau să îmi fie frică, nu vreau să fiu vulnerabilă şi nici să fiu melancolică, dar el vrea. Căci poate de destule ori, unor persoane cu raţiunea acasă li se dă un suflet fix pe dos. Dar ce ar fie ele fără acel suflet? Cum ar vedea ele viaţa fără acel suflet entuziast şi călător, fricos dar luptător, epuizat dar neobosit? Cum dacă nu fadă şi fără culoare, fără substanţă?

Se spune că la naştere îngerul ne pune degetul pe buze ca să uităm tot ce am trăit prin strămoşii noştri (sau cel puţin să nu putem niciodată să spunem ce am trăit). De acolo ne-am ales cu adâncitura de deasupra buzei superioare. OK, uităm toate cele cu mintea (sau să nu le vom putea exprima niciodată), dar sufletul cine ni-l atinge (sau de ce nu ne este atins) de el nu poate uita? El păstrează tot şi asta descoperim doar cu timpul pe care ni-l dăruim să putem fi complet fericiţi. Eminescu al nostru ne mai spune (în Sărmanul Dionis) că sufletul călătoreşte din veac în veac, acelaşi suflet, numai că moartea îl face să uite că a mai trăit, aşa că cine ştie prin câte locuri a stat sufletul meu până acum, cine ştie câţi l-au mai cusut sau câţi l-au alungat, câţi l-au iubit şi câţi l-au înţeles? Asta mă face să fiu recunoscătoare pentru faptul că acum el se află la mine, că şi eu îi pot transmite ceva, ceva ce poate peste veacuri atunci când el se va afla în alt loc, va căuta să găsească şi să înţeleagă la fel cum caută să găsească şi să înţeleagă şi acum… Acesta este semnul că sufletul nu va avea niciodată un loc al său şi numai al său. Asta este soarta lui şi mă feresc (încă) să spun că poate fi şi a omului ce-l poartă.

“Tu eşti aerul, eu harpa/ Care tremură în vânt/Tu te mişti, eu mă cutremur/Cu tot sufletul în cânt…” (un catren tot al lui Eminescu mai sus menţionat).

*Acest articol participă la concursul aniversar al Kadiei (Concurs aniversar – 2 ani de blog) – mi-am permis să-l fac alftel (metaforizat) de cum am crezut la început că-l voi face, sper totuşi să se încadreze în temă (dacă nu, asta este, aşa am simţit să-l fac, mulţumesc mult Kadia).

Foto

România, Travel

Votează cele 7 Minuni ale României!

4 comentarii

A început la Imperator, dar la mine a ajuns prin Ioana, căreia îi mulţumesc. Şi cum România Merită Descoperită, am zis să fac şi eu 7 nominalizări pentru cele 7 minuni ale României. Cine doreşţe să mai facă nominalizări o poate face ori aici prin comentarii, ori printr-un articol similar pe blogul propriu.

Nominalizările mele sunt:

1. Centrul medieval al Sighişoarei (mai multe poze aici şi aici)

2. Cimitirul vesel de la Săpânţa (poze)

3. Castelul Peleş (poze aici şi aici)

4. Castelul Bran (poze)

5. Mănăstirea Voroneţ (poze)

6. Sarmizegetusa Regia (poze)

7. Casa Poporului (poze aici şi aici)

Diverse amestecate

Rainy Day

5 comentarii

Nicio zi de luni nu ar trebui să înceapă cu aşa vreme, la 7 am avut senzaţia că e abia 5, iar acum la 12 am senzaţia că e abia 7. Din fericire nu e 7 :)

După cele 30 de grade de sâmbătă, ziua de ieri a venit cu 15 grade mai puţin şi a fost înseninată numai de aurul câştigat de fete la Europenele de Gimnastică de la Bruxelles (unde mai mereu condiţiile meteo sunt cam aşa ca la noi azi, v-am zis că nu m-aş muta în Belgia niciodată, nu?) :)

Mi-a venit în gând că nu peste tot, oraşele sunt urâte când plouă, sau când e frig şi gri şi natura pare fără speranţă. De exemplu la Ineu nu e urât când plouă, şi tind să cred că acolo când plouă chiar plouă, cu tunete, fulgere, stropi mari şi deşi se aude ploaia de parcă ar prevesti sfârşitul lumii, la scurt timp iese soarele (cam în orice anotimp e la fel). La Cluj când plouă ţine câteva zile, mereu e ploaie din aceea măruntă şi iritantă, totul e aşa de gri zile în şir de parcă soarelui îi şi este frică să iasă. Clujul şi Ineu se comportă aşa de diferit când plouă! La Cluj parcă niciodată nu pare să plouă serios însă nicio grijă, norii stau îmbufnaţi toată ziua de parcă ne-ar spune: “nici în ruptul capului nu plecăm până nu vă posomorâm complet…”

Nu ştiu cum e pe la voi când plouă, dar din curiozitate am căutat pe net “rainy days” prin câteva oraşe ale lumii. Iată ce am găsit ;)

Florenţa când plouă arată cam aşa, am văzut-o şi eu într-o toamnă, a plouat în ultima zi, însă poate nu chiar aşa torenţial Foto

New York-ul vreau să-l strabat şi eu sub o umbrelă respirând în ritm cu aglomeraţia lui colosală, cândva sper să mă plouă şi pe mine în buricul lumii Foto

Cam aşa a arătat Piazza de Spagna şi când am vizitat eu Roma şi jur că nu a deranjat pe nimeni ploaia asta îndrăgostită de umbreluţe colorate Foto

Nu ştiu cât de des plouă la Tokyo dar nu vreau să mă gândesc cam cum ar fi să petreci o zi în trafic pe ploaie acolo, însă eu aş petrece-o ca spectator de la fereastra unui sushi bar Foto

Close Menu