Horoscop de călător 2011 (Balanță)

Că mai citesc din când în când și horoscopul nu e o noutate, că horoscopul se poate scrie și pentru șansele de a călători sau nu, ale unei zodii, asta a fost ceva nou pentru mine la începutul anului, când, pe site-ul Acvaria.ro a apărut în dreptul fiecărei zodii și “prognoza” pentru călătorii. Acum privind în urmă pot să mă și amuz, pot să și “crap firul în patru” să văd dacă “mi s-a potrivit”, căci iată ce li se pregătea balanțelor la începutul lui 2011… :)

Călătoriile sunt favorizate, cu singura conditie să fie foarte bine organizate din timp, adică să nu lasi nimic pe ultima sută de metri sau în grija altora. Dacă vrei să călătoresti spre altă tară, ia-ti biletele din timp, cu luni înainte, pentru că nu faci cele mai bune decizii în ultima clipă. Cu cât esti mai prevăzător si mai cumpătat, cu atât mai bine vor iesi planurile de călătorie. Ai grijă totusi la drum în iunie-august, când poti fi cam neatent, cam împrăstiat, si se pot ivi tot felul de incidente pe parcursul celor mai banale drumuri: te rătăcesti, pierzi avionul, se schimbă itinerariul… Esti invitat să te informezi foarte atent asupra locurilor prin care vei trece, deci nu pleca la drum fără să stii nimic despre traditii, despre cultura locului, despre legile scrise sau nescrise ale acelei tări, pentru că ai putea face gafe absurde când vei ajunge acolo fără să stii o iotă despre localnici. Un moment ideal pentru concediu ar fiiunie-august, dacă e să pleci peste hotare, sau ianuarie si noiembrie, dacă nu-ti permiti să ajungi prea departe (cel mult la munte sau o fugă la tară).

Hmmm, nu prea au nimerit-o la mine, cel puțin nu au zis nimic de octombrie (haha), însă acestea fiind spuse fiecare poate citi la propria zodie, care le-au fost șansele de a vedea lumea anul acesta, iar dacă încă mai au ceva șanse, să profite de ele în aceste aproximativ două luni până când anul 2011 se va duce…

Și ca să citez un cunoscut “horoscopist” în viață, “Horoscopul predispune… Omul, dispune” :)

Foto

Poveștile de la Cluj în imagini

Sâmbătă seara au avut loc Poveștile din Lumea Mare, ediția de Cluj. Despre desfășurarea lor a vorbit Roxana ieri. Eu vreau doar ca prin câteva imagini (foarte puține, căci lumina a fost foarte proastă, iar aparatul meu și mai prost) și câteva cuvinte (că nu mă pot abține) să vă arat cum s-a văzut de la masa mea această ediție de “povești”.

Locația aleasă pentru desfășurarea evenimentului a fost restaurantul Camino, chiar în Piața Muzeului din Cluj, un loc plăcut și destul de primitor. Spun destul pentru că la început a fost cam frig, apoi s-a mai încălzit, și nu doar atmosfera. Localul arată bine, dar cred că vara este chiar frumos căci poți lua masa în minunata curte interioară unde de acestă dată chiar nu am zăbovit, brrr… friguț.

Primul povestitor al serii a fost Daniel Homorodean, pe care din păcate nu l-am cunoscut înainte de eveniment, dar este fără îndoială o persoană interesantă. După ce m-am întors acasă, am căutat pe net informații despre el (cred că ar fi fost propice să o fac înainte) și am găsit câte ceva aici, aici sau aici. În plus pentru cei mai curioși de persoana lui, recomand blogul lui personal.

Daniel ne-a povestit despre Africa, fotografiile minunate făcute de el au spus chiar mai mult decât ar fi putut-o face el, poveștile sunt incredibile, totul este “o altă lume” pe care nu o poți înțelege decât de la la fața locului. Vreau să-l felicit pe Daniel pentru tot curajul de care dă dovadă, căci nu e puțin lucru să suferi de “mal d”Afrique” și să știi că nu mai este cale de vindecare :)

Apoi am luat masa marca Adi Hădean, un cus-cus marocan foarte sațios. De altfel primul cus-cus pe care le-am servit vreodată. Am fost curioasă de ce mancare poate face Hădean și pot să spun (ca necunoscător) că a fost delicios. Legumele? Yummmy :)

Al doilea povestitor al serii a fost Clau (jur că nu am o poză mai bună cu el de la acest eveniment) care ne-a povestit despre fabuloasa sa aventură la NASA, practic despre cel mai mare vis de călătorie al său, care s-a realizat chiar mai repede decât și-a imaginat. Eu am zis că dacă îi iese încep să cred în vise. Ei, i-a ieșit, iar eu din 2009, cred în vise din ce în ce mai mult, iar unele s-au și împlinit :) Oricum, dacă vă interesează și Clau, ceva mai mult, aveți ocazia să-i cunoașteți pasiunile pe parsec.ro, sau în paginile revistei Știință și Tehnică.

Iar la final, n-am rezistat tentației de a-mi face poze cu o mască adusă de Daniel Homorodean de prin Congo. Deși drept să vă spun mă gândeam că poate o fi încărcată cu ceva valențe magice și cine știe ce transformare se va produce după ce o voi da jos :) Dar m-am gândit că ce s-o fi putând întâmpla… sunt bolnavă deja… după călătorii.

Mai vreau să menționez că la acest eveniment am cunoscut-o și pe Liliana (Plăcerea de a călători), o persoană super cu care sper din suflet să mă mai întâlnesc cât de curând, căci acum nu am avut ocazia să vorbim cât am fi dorit. Din păcate nu am făcut nicio fotografie împreună, eh.. data viitoare, Lili :*

Și-am încălecat pe-o șa. Pa pa ;)

Cele mai bune 10 cărți de călătorie scrise vreodată

Nu o spun eu ci revistele străine. Din păcate nu am citit decât o singură carte din această listă și aceea este On the Road (Pe drum) – Jack Kerouac, însă mai am una din listă în bibliotecă și cred că o să-i dau cât de curând o șansă, Travels with Charley: In Search of America (Calatorii cu Charley: descoperind America) – John Steinbeck

Așadar să vedem cărțile propuse și… spor la citit și călătorit cu gândul!

1. The Journals of Captain Cook (Jurnalele Capitanului Cook)

2. On the Road (Pe drum) – Jack Kerouac [puteți citit recenzia aici]

3. Travels with Charley: In Search of America (Calatorii cu Charley: descoperind America) – John Steinbeck

4. Venice (Veneția) – Jan Morris

5. The Great Railway Bazaar (Marele bazar de căi ferate) – Paul Theroux 

6. Around the World in 80 days (Ocolul pământului în 80 de zile) – Jules Verne

7. Our Man in Havana (Omul nostru din Havana) – Graham Greene 

8. Life of Pi (Viața lui Pi) – Yan Martel

9. Tales of the Two Cities (Poveste despre două orașe) – Charles Dickens

10. The God of Small Things (Dumnezeul lucrurilor marunte) – Arundhati Roy

 

 

Cum să călătorești cel mai ieftin posibil

Cred că deja cele mai multe site-uri și bloguri specializate strict pe travel au încercat să dezlege misterul călătoriilor la buget redus și super redus, dar asta nu mă împiedică să mai spun și eu ceva din “legenda personală”, căci astfel de informații sunt mereu binevenite. O să iau exemplul meu/nostru, căci și noi facem parte din cei care călătoresc low cost, nu ne scăldăm în bani, dar totuși vrem să călătorim cât mai mult cu putință.

travel-pic

N-am fost noi chiar în foarte multe locuri, dar în cele unde am ajuns nu am ajuns decât cu mașina (unde am împărțit benzina cu alții), autobuzul sau avionul, cu bilete în marea lor majoritate luate la promoții, la companiile low cost. În plus, ne-am cazat doar la hoteluri de două și trei stele și încă ne întrebăm cum arată o vacanță “all inclusive”, deși cam bănuim că nu ni se potrivește. Dar o să le iau pe rând, cu mențiunea că nu toți turiștii vor să călătorească low cost și consideră acestă practică una chiar barbară, însă, nu acelora mă adresez.

Pasul I: Transportul. Cu ce mergem? Asta este prima întrebare pe care mi-o pun când vreau să ajung undeva. Mi se pare vital să rezolv întâi treaba cu transportul, care de obicei este și partea cea mai grea a planului. Dacă aleg să merg cu avionul, caut pe site-urile companiilor low cost până găsesc cea mai bună ofertă. Atenție! Ca să găsești o ofertă bună, poate trebuie să cauți și cu jumate de an înainte de excursia propriu zisă. Eu cele mai bune bilete le-am găsit cu aproximativ 3 luni înainte de o vacanța planificată. Dacă alegi mașină înceară să mai iei niște prieteni cu tine, pe lângă faptul că împărțiți beniza/motorina o să aveți parte de mai multă distracție în gașcă. Deocamdată eu am experimentat ambele variante de deplasare în vacanțe și ambele s-au dovedit foarte bune și ieftine. Vrea cineva să știe cât am dat pe cele două bilete de avion, dus/întors pentru proaspăta vacanță din Toscana? Ei… nu vă șocați, dar in total ne-a costat 116 lei (toate taxele incluse!).

Pasul II: Cazarea. Unde să punem capul pe perină? Asta e o întrebare sănătoasă zic eu, deși știu lume care o ia hai hui și fie ce-o fi, “ne cazăm noi undeva”. Până acum eu n-am încercat această variantă, căci mai frică decât de faptul că voi dormi sub cerul liber, mi-e că o să nimeresc într-un loc unde pe niște condiții nasole, din neștiință și informare cu ochii cârpiți de somn la recepție, să dau chiar mai mult decât s-ar cuveni și nu vreau să-mi fac o gaură prea mare în buget numai din simțul aventurii. Așa că noi ne facem toate rezervările de ani buni, prin booking.com. N-am dat greș niciodată, iar dacă am fi dat nu ar fi fost nimeni altcineva vinovat. Ne-am cazat prin booking la Paris, Veneția, Florența, Pisa, Budapesta, în Corfu etc și a fost minunat. Nu luxul face o cameră minunată, trust me ;)

Ce urmărim în general la o cazare? Să fie o cameră cu baie proprie, la un hotel/pensiune aproape de obiectivele turistice sau de o gură de metro spre centrul orașului. În ultima vreme, pentru că am avut a merge cu trenul, am urmărit să fie și relativ aproape de gară. Mai vrem să aibă și micul dejun inclus și să nu fie totuși chiar cel mai ieftin hotel din categoria lui. Și uite așa, cu două sau trei stele ne-am rezolvat de fiecare dată. S-a întâmplat să găsim însă și prețuri de nerefuzat la 4 stele și să nu mai stăm pe gânduri. Știți cât am dat de Revelionul trecut, pentru două nopți la Marina Boat Hotel în Budapesta (4 stele pe apa)? 100 de euro/cameră/2 nopți și totuși era Revelionul!!

Pasul III: Mâncarea. Ce mâncăm în călătorii? Răspunsul sigur este că în general prostii. Rău, foarte rău, dar cam asta este realitatea. Foarte bine este să alegi mâncarea tradițională a locului măcar odată, dar asta de cele mai multe ori este destul de costisitor. Totuși o dată merge, fără regret. În rest sunt de vizat locurile cât mai îndepărtate de obiectivele turistice, doar se știe că lângă un obiectiv turistic important și pe o sticlă de apă dai de 7 ori prețul. Totuși, noi am mâncat în Tour Eiffel cea mai ieftină și mai bună supă cremă de cartofi ever. În rest supermarket-urile sunt de luat in seama. In Franța recomand Monoprix, Careffour sau Ed, în Italia ar fi Coop, Spar, Lidl sau chiar Billa, pentru Ungaria recomand cu încredere Tesko etc.

Pasul IV: Obiectivele turistice. Cât ne costă să vedem ce este de văzut? Aș răspunde aici că depinde ce și cât vrei să vezi. Dacă esti turistul care vrea să vadă chiar toate muzeele, atunci vei da ceva bănuți pe intrări, un bilet la un muzeu de top (Muzeul Vatican de exemplu) poate costa până la 15 euro, ceea ce nu este puțin, dar se pot economisi bani, prin achiziționarea “cardurilor” sau “pass-urilor” emise în general chiar de primăriile marilor orașe turistice. Dacă esti însă turistul care se mulțumește cu a vedea obiectivele turistice din exterior și mai are și un timp limitat, tururile organizate de diverse agenții prin orașe (de obicei cu autobuzele descoperite) sunt cea mai bună soluție. De exemplu eu am văzut în două zile Roma cu un astfel de bus pentru 20 de euro (ghid in engleza). La Vatican am mers separat în altă zi și am văzut și muzeul :D Catedralele sunt în general cu intrarea liberă, plătești numai dacă vrei să urci îe cupole sau în clopotnițe. De notat că cetățenii europeni sub 26 de ani pot intra gratuit la foarte multe muzee și alte obiective turistice de top. Eu în Paris am plătit numai să urc in Le Tour Eiffel, în rest peste tot am intrat gratis (Louvre, Arcul de Triunf, Saint Chapelle, etc).

Pasul V: Suvenirurile. Știu că toți ne aducem câte ceva din călătorii. Mie îmi plac mult vederile, cănile, tricourile, magneții și… dacă mai rămâne ceva mărunt, poate câte o “chestie” specifică locului. De multe ori însă suvenirurile pot fi foarte, foarte scumpe. Mulți recomandă achiziționarea lor din alte zone decât cele centrale, dar eu zic că asta este un mit, căci în orașele turistice suvenirurile au același preț și în centru și la periferie. Eu prefer să le iau de la “botul calului”, să știu că sunt chiar de acolo dacă tot dau pe ele cât dau. Condiția este să nu întrec măsura :)

Și cam aceștia sunt cei 5 pași tocători de bani în călătorii. În rest nu ai nevoie decât de o dispoziție bună, de picioare care să te țină, de o companie senzațională și de dorința de a “vedea lumea”. Și deși poate e greu de crezut pentru cei care nu s-au urnit încă, acestea sunt cele mai importante ingrediente în marea aventură și culmea… sunt GRATIS!

Hai, la drum! 

sursa foto

Mâine, Clau în Lumea Mare!

Lume, lume de prin Cluj și nu numai… ne-am gândit să răspundem apelului din Lumea Mare, de a participa la Poveștile care vin în premieră în inima Transilvaniei. Când am citit anunțul, am tot stat și m-am gândit cum să facem să mergem sâmbătă seara la Camino, să o revăd pe Roxana, să gustăm din mâncarea lui Hădean și peste toate să ajungem să și povestim despre “călătoriile” noastre… Pfff… mie îmi place să povestesc, mai ales depre plimbările mele, dar din păcate ale mele nu sunt chiar atât de spectaculoase încât cineva să le asculte un ceas, neclintit, le-aș cataloga drept banale, așa că pentru senzație am trimis vedeta familiei la înaintare :)

Deci mâine seară, la restaurantul Camino, singurul student european invitat la Venus Workshop NASA 2009 și colaboratorul Știință și Tehnică (le-am zis pe toate?), Clau (meu) ne va povesti despre minunata sa experiență la Johnson Space Center Houston (+ o fugă până în Colorado) și așa cum a spus Roxana, poate pentru o seară ne va face să simțim că lumea este chiar și mai mare… Și că o putem avea pe toată cu condiția de a ne urma cu toată inima visele…

Așadar, ne vedem acolo pe la ora 19, nu știu dacă se mai pot face înscrieri, costă 35 de lei pentru “spectatori” cu masa marca Adi Hădean inclusă, tombolă și o seară de povestit la “gura sobei” și așa deja seara la Cluj e taaaare frig ;)

San Gimignano – Siena – Chianti (I)

Sau despre cum întind eu coarda, până ea devine sensibilă :)

Nici prin cap nu mi-a trecut că “ieșirea” la Toscana se va solda și cu această excursie de o zi prin regiune, dar… se face că am răcit (și aici, zicala cu “în tot răul și un bine” se aplică) și răcită fiind parcă nu mi-a ars de atâta plimbăreală pe jos prin oraș (căci asta era de făcut). Și în sensul acesta am mai primit niște semne: la recepție la hotel, știți, plin de pliante și hărți, eu obișnuiesc să iau din alea pentru ai mei căci le place să se uite pe ele, mai văd pe unde am călătorit și cât m-a costat :) (asta pe lângă tona de poze), ei și pe un asftel de plinat, primul pe care l-am deschis dacă nu mă înșel, văd că se organizeaza o excursie la San Gimignano, Siena și regiunea Chianti . Cine organizează? Păi o agenție de prin zonă, fără legătură cu hotelul. Tot ce trebuia să facem noi era să fim prezenți a doua zi la 8:45 în față la gară și de acolo vedeam ce și cum …

Ne trezim la 7, luăm micul dejun la foc automat și pe jos spre gară să vedem dacă putem pleca, dacă putem plăti cu cardul etc. Legitime problemele noastre, căci odată ajunși la locul de întâlnire neprogramată observăm că ceilalți aveau rezervare. Hmm, totuși insităm pe lângă Alessandro (unul din ghizii de la Accord, agenția organizatoare aveam să aflăm) și după o scurtă verificare ne spune că au locuri. De fapt l-a sunat pe Julio, căci el urma să plece cu noi în inima Toscanei, el era celălalt ghid responsabil de excursie, ce avea să fie “feblețea” mea pe toată durata drumului, deh, răceala mi-a întunecat mințile :) Anyway, s-au mai găsit două locuri :D

Și plecăm, urmând ca prima opriere să fie în minunatul sat medieval San Gimignano, sau cum l-am botezat eu, Manhattan Medieval, datorită celor 14 turnuri ce se tind cu disperare spre cer. Ce-i cu turnurile astea într-un sat? Păi se face că erau de toate vreo 72 și erau construite ca cei care le locuiau să vadă din depărtare dacă sunt atacați de inamici, cu cât era familia mai bogată cu atât turnul era mai înalt. Jur că de la intrare în sat și până la ieșire am avut impresia că mă aflu pe un platou de filmare, satul acela deși foarte real de secole, pare doar un decor pentru un film de Fellini. Prea ireal, prea conservat, nici nu știu cum să zic, te aștepți ca din moment în moment cineva să strige “cuuuut”.

Una peste alta, incursiunea medievală de la San Gimignano este o experiență de excepție dacă ajungi la poalele dealurilor toscane. Dacă n-ai ști că Toscana este de fapt mai mare, ai crede că asta-i capitala, asta-i regiunea, și culmea, ai fi peste cap de mulțumit și te-ai așeza acolo.  Așa, noi am fost doar în trecere…

De aici am luat-o către Siena, altă bijuterie de oraș, unde urma să luăm prânzul și să ne întâlnim cu Mateo, ghidul ce avea să ne poarte prin minunata Sienă, natală, probabil. Între timp am cunoscut și un grup de doamne, pensionare din Constanța care ne-au făcut cinste pe acolo, nu cumpărându-ne un suc ci comportându-se ca niște pensionare vestice și pline de bani, dichisite, informate și peste toate extrem de civilizate. La fel ca și nouă, nu le era rușine să spunâ că-s din România și nu se temeau că lor nu le vor da walkie talkie, de teamă că nu-l vor mai primi înapoi (căci prin walkie talkie s-a desfășuat ghidarea în Siena, foarte profi, așa).

Deși foarte aproape pe hartă, de la San Gimignano la Siena faci peste un ceas, însă pe autostardă și nu vezi nimic. Imediat după intrarea în Siena am oprit la un local unde am luat prânzul. Aici cele două chelnerițe, Ramona și Veronica, două românce cam la 25 de ani, din Câmpulung Moldovenesc, se comporatau cam ca și Răducioiu după primul transfer în Italia, adică păreau că au uitat de tot româna și scoteau niște construcții din ele (evident cu românii din grup) de sincer preferai să te întrebe ce aveau de întrebat in italiană, că ai fi priceput mai bine și te scuteau de suferința chinuită a limbii materne.

Și că tot veni vorba de români și restul, grupul cu care am făcut excursia a fost cred, cel mai divers în care m-am aflat vreodată. O doamnă, Claudia (știm pentru că i-a zis lui Clau cum o cheamă, i se părea funny, Claudia/Claudiu) era din Brazilia, alta era din Venezuela, o tinerică era din Ecuador (Clau zice că-i fiica președintelui, căci altcumva cum să aibă cineva din Ecuador, iPhone?) :) două cupluri erau în luna de miere, unul din State, unul tocmai din Singapore (ne-au întrebat și pe noi, dacă nu cumva eram în honeymoon, am zis că nu, dar mă gândesc că le puteam zice că da), două tipe erau din Australia și mai pot continua… Dar nu o fac, căci am ajuns în Siena și aici am și mai multe zis, așa că o las pe data viitoare ;) Dar  până atunci rămâneți în decorul de mai jos… Enjoy!

7 pelicule filmate in Italia (pe care le-am văzut)

Puteți ghici ce mă preocupă acum? Hmmm, probabil că nu, dar o vă spun: caut “filme filmate” in Italia (și în Franța, dar despre asta în altă postare), tocmai pentru că s-au filmat acolo, deci nu pentru “the plot”, ca să zic așa. Normal, se poate întâmpla ca și subiectul să fie foarte fain și astfel să am rețeta completă pentru o seară fantastică, așa cum au fost ultimele :)

Așadar 7 filme “din Italia” în ordinea în care le-am văzut (poate am văzut și altele dar nu-mi mai amintesc)

La Vita e Bella (1997) Nota: 10/10 (vreau să-l revăd zilele acestea)

The Life Aquatic with Steve Zissou (2004) Nota: 8/10

Eat, Pray, Love (2010) Nota: 8.50/10

When in Rome (2010) Nota: 7/10

Letters to Julliet (2010) Nota: 8.50/10

Under the Tuscan Sun (2003) Nota: 9/10

A Room with a View (1985) Nota: 9.50/10

Întocmesc o lista cu toate filmele in care, intr-un fel sau altul, apar imagini din Italia (și Franța), dacă mă puteți ajuta să completez o asemenea listă, vă rog lăsați un comentariu și când am o listă cât de cât OK o voi posta pe blog. Deja am strâns câteva, dar poate mi-au scăpat unele. Mulțumesc :)