Feast of Love

Un film despre cât de lungă poate fi viața măsurată în forța iubirii și despre cât de nesemnificativă poate fi moartea atunci când realizezi că nu timpul e cel care ne măsoară existența. Un film foarte, foarte sensibil pe care vi-l recomand pentru aceste zile de weekend la început de vară…

Puțină cultură civică nu strică

Prima parte a cărții îl aduce în prim plan pe filosoful francez Jaques Maritain, cel care a pus bazele a ceea ce avea să devină Declarația Universală a drepturilor omului. Pentru a sprijini Comitetul promotor al acestei Declarații Universale, UNESCO a comandat un chestionar întocmit de Maritain pentru a porni în studierea drepturilor legale și tradiționale ale popoarelor Chinez, Islamic, Hindus, American și European. Câteva dintre răspunsuri au venit chiar de la liderii unor importante grupări sau de la gânditori de seamă ai unor popoare, cum ar fi liderul pacifist în mișcarea pentru independență a poporului indian, Mahatma Gandhi, sau filosoful și istoricul italian Benedetto Croce, filosoful și poetul indian Hamayan Kabir, sociologul indian S.V. Puntambekar, filosoful chinez Chung-Shul Lo sau jurnalistul și istoricul britanic E. H. Carr.

Maritain a fost un mare gânditor, iar alegrea lui pentru coordonarea acestui proiect a fost una inspirată. El s-a mai remarcat și prin scrierile filosofice, epistemologice, istorice și culturale, dar și prin teoriile sale politice. Etica sa inspirată de scrierile aristotelice și de principiile tomiste ale justiției, a demonstrat că baza drepturilor universale vine ca o continuare firească a drepturilor naturale, fundamentale și inalienabile. Provocarea adresată liderilor politici și sociologilor din întrega lume a fost “să-și imagineze o înțelegere universală între oamenii din cele patru colțuri ale lumii, oameni aparținând unor culturi și civilizații complet diferite”.

Răspunsul la chestionarul UNESCO a dezvăluit o concepție a eticii universale dincolo de limitele înguste ale diferitelor tradiții cu care au intrat in contact la diferitele popoare de pe Pâmânt.

De la babilonieni la greci și mai apoi la romani nu pot fi trecute cu vederea contribuțiile filosofilor în ceea ce privește originile timpurii ale drepturilor omului. Cele 282 de legi date de regele babilonian Hammurabi, sunt atât de “universale” încât nimeni, nici măcar regele nu poate fi judecat înafara lor. Contribuția marcantă este fără îndoială ceea ce s-a numit legea Talionului “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, sau aceea că natura pedepsei este data de gravitatea infracțiunii.

Mai târziu în Grecia Veche, justiția și tot ce a avut legătură cu ea a fost asociată cu gândirea marelui filosof Platon. Republica lui Platon s-a bazat pe eternele adevăruri absolute. Mai apoi, ca și Platon, Aristotel cu Politica sa a adus un mare aport noțiunilor de justiție și drepturi civile.

În aceeași notă în Roma Antică, Cicero prin capodopera De Legibus, a jurat credință principiilor Republicii și a pus bazele dreptului natural, un concept înrudit cu drepurile civile de mai apoi.

Urmând pașii lui Cicero, filosoful grec Epictet a aderat la ideea de “frăție universală”, aducând în vizorul celorlați idea libertății: “dacă nici regii și nici sclavii nu sunt liberi, atunci cine este cu adevărat liber?”.

În estul Chinei, gânditorul cu cea mai mare influență a fost Confucius, care pe lângă cele deja subliniate a mai adus în opinia publică și rolul “exemplului de urmat” în ceea ce privește libertățile și drepturile cetățenești. El acalmă printre primii rolul conducătorului.

De timpuriu, de pe vremea regelui Hammurabi, au existat legi care să protejeze atât angajatul cât și angajatorul, legi care au reglementat munca și relațiile care se stabileau între cei participanți la acest act. Încă din premodernism, aceste legi au fost contradictoriu discutate semn că ele interesau într-o foarte mare măsură. Aristotel va apăra importanța drepturilor proprietății, subliniind faptul că atunci cănd toată lumea va avea propria sferă de interes, nu va fi posibil un același grup de dispută. (p. 40)

În timp ce drepturile la proprietate sunt recunoascute în cele mai multe societăți asiatice, gânditorii în perspectică ca și Confucius, Manu sau Buddha, considerau limitarea bunăstării ca ceva esențial pentru pacea și dreptarea socială.

Evitarea unei excesive bunăstări și a milei de sine au fost în egală măsură încurajate de cele trei mari religii monoteiste. Biblia evreilor, Noul Testament și Koranul au “condamnat” abuzurile unei bunăstări crescute (acmulare de avere și putere) în slujba proprie, individuală. (poate va urma) :)

(Din cartea The Human Rights Reader)

CONCURS: Ce l-ai întreba pe singurul român care a ajuns în spațiu?

Bialog în colaborare cu siteul parsec.ro lansează un concurs inedit. După cum poate ați aflat parsec.ro (știri din spațiu) a lansat o propunere pentru cei interesați de un interviu cu singurul român care a ajuns în spațiu: Dumitru Prunariu. Sunt așteptate acolo întrebările curioșilor și pasionaților de spațiu, dar nu numai.

Dumitru Prunariu va răspunde la întrebările cititorilor parsec.ro luna viitoare, după toate evenimentele ce au loc cu ocazia aniversării a 30 de ani de la zborul său în spațiu. Din fericire am avut ocazia să-l cunosc pe Dumitru Prunariu săptămâna trecută la Bucureșți, la workshop-ul dedicat apărării planetei noastre și vă pot spune că este o persoană deschisă și foarte simpatică care a acceptat cu plăcere propunerea parsec.ro.

Acum, în ce constă concursul: voi, cei care doriți să participați trebuie să intrați pe parsec.ro și să lăsați o întrebare (sub formă de comentariu), ce întrebare doriți voi. Parsec.ro va alege cea mai interesantă întrebare și o va premia cu primul număr din revista Știință și tehnică și cu un DVD-ul special conținând clipuri video inedite din timpul lansării navetei spațiale.

Concursul se lansează azi și aveți la dispoziție două săptămâni pentru a lasa întrebarea sau întrebările, deci până pe 28 mai, parsec.ro primește aici întrebările voastre. Căștigătorul va fi anunțat duminică 29 mai atât pe bialog cât și pe parsec. Vă urez multă baftă la cel mai inedit concurs găzduit până acum de bialog.ro.

Eurovision 2011: Cine câștigă anul acesta?

Sincer, am văzut numai semifinala 2, cea cu România și Moldova și mi se pare un miracol că România a trecut. Dacă anul trecut nu mi-a plăcut melodia și a ajuns pe trei, anul acesta când îmi place chiar mai puțin melodia, oare pe ce loc va termina?

Am mai ascultat și melodiile Franței și Angliei. Și vin să vă întreb: cum să vină un tenor (super voce, super look) la un concurs de muzică pop? Și, de asemenea cum să vină o formație ca Blue (cu faină câștigată deja, cântat cu Elton John) la acest concurs la care este clar că participă cei care nu sunt faimoși încă (faimoși pe plan mondial, mă refer)? Deși sunt cam prea frumoși băieții ăia, nu-i concurs de Mister Eurovion :)

Hmm? Voi ce ziceți?

În rest, tot ce am auzit în semifinala 2 nu mi-a plăcut. Dacă anul trecut aveam favoriți, anul acesta chiar nu am. Nu știu nici cu cine să țin și nu am nici cea mai vagă ideea cine ar putea câștiga. Poate Blue, că îi va vota lumea că îi știe și Londra va organiza la anu nu doar Olimpiada de vară… poate chiar Moldova, m-aș bucura enorm pentu Zdob și Zdub, deși au avut melodii mult mai bune decât acesta cu care participă. Ah… cât de tare ar fi! România în niciun caz, deși are un mesaj foarte bun și pozitiv piesa, iar David nu e român și mai este și foarte drăguț, totuși ceva a lipsit acolo pe scenă, ceva a lipsit cu desăvârșire și acel ceva a fost prezent la Luminița și Sistem, la Paula Seling și Ovi anul trecut. Nu știu ce a lipsit însă.

Voi aveți favoriți? Aveți ideea spre cine se va îndrepta norocul în această seară?

La cine merge Che pe motocicletă; câștigător concurs!

În urma concursului de săptămâna trecută 14 persoane s-au arătat interesate de cartea oferită în colaborare cu Librariileonline, Librarultau, Librarieonline, Procarti si Universulcartii. Ce mi-a placut cel mai mult a fost ca toata lumea a răspuns elaborat și nu a dat un raspuns numai ca să se afle in treaba, mi s-a parut un lucru pe care toti l-au luat in serios.

Si ca de fiecare data am luat si eu in serios extragerea castigatorului ajutandu-ma de Random.org. Din cei 14 participanti, in ordinea intrarii in concurs (adica in ordinea comentariului lasat care se poate verifica în articolul cu concursul), a câștigat din doar unul, mai exact doar una care a dat comentariul nr.6, pe numele ei de scenă: LeneBarbie :)

O rog frumos pe câștigătoarea noastră să ne lase o adresă la care va primi cartea (mail la contact) ;)

Pe ceilalți vă aștept la următorul concurs, chiar luna viitoare, căci intenția mea este să organizez unul în fiecare lună și să dezvolt această latură a blogului. Cu ajutorul vostru, evident :)

Vă mulțumesc frumos tuturor!

Care drepturi?

Codul lui Hammurabi includea clauze pentru protejarea văduvelor, a femeilor bolnave, a fiicelor, a mamelor, însă drepturile nu erau la fel cu cele ale bărbaților. De exemplu o femeile adulteră putea fi omorâtă împreună cu iubitul ei, însă dacă un bărbat comitea adulter el nu era judecat astfel și nici nu era condamnat în acest fel. În același timp Socrate, se exprima prin vocea lui Platon asupra poziției femeilor în Grecia Antică. Aici femeile, și vedem asta în Republica aveau anumite drepturi, însă tot nu erau egale cu ale bărbaților. Socrate admite faptul că femeile având aceleași capacități cu ale bărbaților pot fi puse pe aceeași poziție cu ei, pot avea aceleași drepturi, același drept la educație, la muncă, la bunăstare etc.

Simpatizant al homosexualilor la fel ca și predecesorul său, Aristotel a subliniat în Politica, surprinzător, tocmai faptul că nu este de accord cu Platon în ceea ce privește rolul femeilor și sclavilor în societate. El militează pentru apărarea sclaviei și a inegalității sexelor.

În Hinduism femeile erau văzute ca niște ființe inferioare, tocmai de aceea ele erau nu așteptau să fie protejate de către soții lor, nu puteau avea parte de un divorț de comun accord și nici nu sperau să fie respectate și susținute de familia soțului în caz că rămâneau văduve (p.80).

În India era urmată regula castelor. O femeie nu avea niciodată dreptul la independență. Ele trebuiau în permanență să fie subjugate cuiva. In copilărie și adolescență erau sub ascultarea tatălui, în tinerețe sub a soțului, iar la bătrânețe ,după ce le murea soțul erau subordonate fiilor. Acest lucru nu s-a schimbat nici mai târziu în Buddhism.

În ceea ce privește homosexualitatea Creștinismul, Iudaismul și Islamismul au fost chiar mai lipsite de milă în ceea ce privește drepturile lor decât în cazul femeilor. Și continua să fie și în zilele noastre.

(Din cartea The Human Rights Reader, în traducerea mea la “rezumatul rezumatului”, o sa mai revin cu aspecte din această carte foarte interesantă despre istoria drepturilor omului) :) Foto

P.S. Ultima strigare pentru concurs, în seara aceasta, după ora 20, facem extragerea și mâine anunțăm câștigătorul !!!