Titlu: Vă place Brahms?
Autor: Francoise Sagan
Traducere: Nicolae Constantinescu
Editura: Pro Editura și Tipografie, 2007
Nr. pagini: 120
Preț: 18 lei
Citită în aprilie 2010
Notă: 8/10
Primul meu contact cu Sagan după cele mai frumoase amintiri l-am avut prin această cărticică romanțioasă. Femeia nebună ce mi s-a înfățișat în minunscula autobiografie pe care am avut plăcerea să o citesc, m-a uimit de această dată cu o carte despre iubire și greșelile pe care noi femeile le putem face îndrăgostindu-ne exact de cine nu trebuie.
Personajul central al cărții este Paula, o femeie pe care eu nu am înțeles-o, pe care am urât-o, dar de care apoi mi-a fost milă. Paula are către 40 de ani și e îndrăgostită nebunește de un mare gigolo al acelui timp, acesta deși are o elație de mulți ani cu ea nu i-a acordat niciodată importanța cuvenită în viața lui, ea a fost doar femeia de ocazie, femeia pe care nu o iubea, dar pe care nici nu o putea părăsi. Evident, ca orice femeie cu sufletul zgremțe, Paula găsește imposibilă ideea de a spune stop unei astfel de relații, chiar și în momentul în care în viața ei apare un bărbat mult mai tânăr care îi acordă toată intenția de care aceasta are nevoie.
Protagonista noastră se află astfel prinsă între două relații, una la care nu poate să renunțe pentru că iubește și alta de care se teme pentru că este iubită. Ciudat? NU, aceasta este doar natura feminină. Crunt este faptul că Paula crede că poate face față acestei situații, dar e mult prea slabă pentru asta, căci nu face față adevăratei iubiri și alege ca o proastă (scuze), amăgirea…
Nu am putut să nu mă gândesc câte femei nu sunt oare o Paulă bălaie care acceptă o invitație la Brahms cu speranța de aș schimba viața, dar care observă sfioase că viața e în altă parte? Multe, cred că multe și le compătimesc sincer…
Pe de altă parte Paula mai trăiește o dramă: aceea că se vede îmbătrânind și nu poate face nimic să oprească nenorocitul de timp, ea își analizeză sentimentele și prin prisma acestei drame, oglinda îi spune adevărul atunci când trebuia să o mintă, iar ea își ratează viața și fericirea ținând ison oglinzii. Concluzie: nu faceți ca ea….
7 comentarii
mi-am notat-o, sper sa o gasesc cat se poate de repede;))
Din pacate eu stiu pe cineva cu o astfel de poveste reala. Ea iubeste un astfel de gigolo, si este iubita de un baiat cumsecade. Si tot pe gigolo l-a ales, si dupa el suspina! :(
Poate unora le place sa se chinuie, sau poate spera prea mult, ca intr-o zi, ceva se va schimba! Probabil se vor schimba multe, vor imbatrani, se vor trezi singure, etc, dar acest gigolo m-as mira sa se schimbe! :( Pacat
Am citit cartea pentru lucrarea de licenta si mi-a atras atentia un detaliu: faptul ca Paula "stie" ca il iubeste pe Roger, la fel cum "stie" ca ii place si Brahms. Nu simte insa cu adevarat iubirea, desi gandul sfarsitului o termina psihic. Din aceeasi categorie ar mai fi si Femeia sfasiata a lui Simone de Beauvoir…
@Monica: o găsești, cred că e cartea lui Sagan cea mai răspândită, am văzut-o și pe la târguri și în anticariate
@Alicee: trist :(
@Tomata: tu ai studiat-o bine, dacă a fost pentru licență… cred că m-ar fi plăcut să-ți citesc teza :)
;)) o s-o caut sa vad daca o mai am in format electronic si ti-o trimit :)) Se numea statutul femeii in romanul feminin francez al secolui XX. :P ah si e in franceza. :D
@Tomata: cu mare întârziere vine acest răspuns, dar să știi că mi-ar plăcea să mi-o trimiți să dau un ochi peste ea, chiar de e în franceză :D
Eu nu cred ca o poti uri pe Paule si nici nu cred ca romanul trateaza atat de simplist problema: Paule este o proasta. Mi se pare cel putin superficiala recenzia ta.
Paule reprezinta nevoia de atentie feminina intr-o relatie, speranta ca omul de langa tine s-ar putea schimba, ca iubirea l-ar face sa se schimbe. Ea este femeia care traieste o relatie vicioasa pentru ca uneori isi proiecteaza lui Roger idealurile ei, il vede asa cum nu e, ci cum isi doreste, trece peste inselat si peste minciunile constante, desi le cunoaste de fiecare data. Cam asta face iubirea, nu neaparat prostia. Cred ca toti trecem macar o data in viata prin asta si nu exista un singur factor pentru care se intampla asta.
Paule este femeia care inainteaza in varsta si nu vrea sa accepte asta, care e nehotarata, vede ca Simon o iubeste sincer, dar e atrasa de Roger, asa cum e el. Cartea este o incursiune in trairile si frustrarile femeii trecute de prima tinerete, in nazuintele si in framatarile ei. O recomand, scriitura e simpla, merge citita repede, dar indeamna la reflectie si introspectie.