Food

Paste negre cu cerneală de sepie în sos alb cu somon

18 comentarii

Azi am servit ceva “exotic”. Am avut cumpărate de la Bologna niște paste cu cerneală de sepie și ne tot gândeam cum să le preparăm ca iasă ceva comestibil. Sincer am fost nițel îngrijorați că o să le aruncăm (cu ce naiba să le fi pregătit?). Ieri însă i-a venit lui Clau ideea să facem un sos de smântână cu somon afumat (s-a gândit el că trebuie să meargă).

Zis și făcut, am fiert 9 minute pastele, timp în care am pus la marinat somonul cu zeama de la o lămâie, cu ierburi italiene și usturoi. L-am pus câteva minute la frigider.
Apoi am călit într-o tigaie o jumătate de ceapă și 3 câței de usturoi peste care am adăugat marinata de la frigider fără a o lăsa prea mult să se prăjască. Peste toată compoziția din tigaie am răsturnat 500 de gr. de smântână și am omogenizat amestecul.

Nu ne-a luat mai mult de 30 de minute toată prepararea și uite ce a ieșit:

Deși poate nu pare, dar să știți că e o mâncare destul de ușoară, nu mă simt exagerat de plină, dar în același timp pot spune că sunt sătulă :)

Filme

Ce părere aveți despre Oscar-uri?

15 comentarii

La rece, vin și vă întreb… ce părere aveți de Oscar-uri? A luat cine a trebuit sau cine a meritat?
Eu știu doar atât: ori competiția a fost slabă, ori “The Hurt Locker” a fost chiorul din țara orbilor?

Deși ați văzut probabil și citit despre premii ieri de ‘nșpe mii de ori, le mai pun și eu odată pe cele mai importante, nu că alealalte ar fi fără valoare, dar se știe că nu e așa “bătaie” pe ele :D

Cel mai bun film – Tom Hanks a anuntat Oscarul pentru Cel mai bun film- “The Hurt Locker”

Cel mai bun regizor – Barbra Streissand a anuntat Oscarul pentru cel mai bun regizor: Kathryn Bigelow pentru “The Hurt Locker”.

Cea mai buna actrita in rol principal – Oscarul a fost acordat de Sean Penn Sandrei Bullock.

Cel mai bun actor intr-un rol principal – Premiul a fost prezentat de Kate Winslet si obtinut de Jeff Bridges pentru “Crazy Heart”.

Cel mai bun film strain – Pedro Almodovar si Quentin Tarantino au prezentat Oscarul pentru film strain: “El secreto de sus ojos” de Juan José Campanella (Argentina)

Oscarul pentru cea mai buna actrita intr-un rol secundar – Robin Williams a prezentat Oscarul pentru actrita in rol secundar: Mo’Nique pentru “Precious: Based on the Novel Push by Sapphire”.

Oscarul pentru cea mai buna melodie originala: – T-Bone Burnett, Ryan Bingham –“The Weary Kind”, din filmul “Crazy Heart

Oscarul pentru lungmetraj animatie – Cameron Diaz si Steve Carrell au prezentat Oscarul pentru lungmetraj animatie – “Up”

Oscarul pentru actor rol secundar – Penelope Cruz a anuntat Oscarul pentru actor rol secundar: Christoph Waltz, “Inglorious Basterds

Pentru prezentare completă și pentru celelalte premii: Hotnews.

Poza

Diverse amestecate

Pledoarie pentru o zambilă

8 comentarii

În curte la mine la Ineu cresc mai mult plante fără flori. Tot timpul am zis că e din cauza viței de vie care acoperă foarte frumos și răcoros curtea, mai ales vara. Trandafirii se dezvoltă frumos, fac multe flori și răspândesc un miros nemaipomenit, însă celelalte floricele, sărăcuțele rămân adesea numai cu frunzele.

Și totuși, primăvara, pe lângă peretele casei mai răsăreau câteva zambiluțe, violet… le adoram și nu le rupeam niciodată mai ales că în mintea mea ele și nu alte flori vesteau venirea primăverii. Erau subțiri și păreau foarte sensibile și neajutorate, dar cu toate astea mirosul lor făcea curtea betonată până-n dinți să semene cu o pajiște pe care îmi doream să alerg desculță.

În diminețile de martie când ieșeam din casă să plec către școală, treceam pe lângă ele, care, tremurânde și sfioase în roua dimineții îmi aminteau că viața lor scurtă e pe sfârșite încă din momentul în care începuse grăbită. Mă gândeam că poate diminețile următoare nu vor mai fi acolo decât frunzele țepene și inodore, așa că mereu, până ele dispăreau treceam dimineața prin dreptul lor…

Apoi când observam iminenta lor dispariție, o tristețe mă copleșea… eram melancolică și deși la dispariția lor primăvara era deja instalată duceam parcă dorul renașterii naturii, și-l duceam cu mine, uneori tot anul, chiar dacă mă prefăceam că uitam, chiar dacă venea vara și chiar dacă alte flori mai frumos colorate îmi luau ochii (nu la mine în curte), chiar dacă nu o spuneam, nu pricepeam de ce zambilele trebuiau să dispară….

Acum le-am plantat pe blog, ar trebui să rămână pentru totdeauna, nu vă puteam oferi ceva peren, nu-mi stă în caracter, dar floricica asta merge la voi, la cele care mă citiți cu drag și sunteți aproape de sufletul meu, la cei care reveniți din diverse motive aici (chiar dacă sunteți bărbați), la Mama de care mi-e dor și la prietenele mele care nu mă citesc, dar care știu că se gândesc la mine.

Cine a spus că nu se poate face primăvară cu o singură floare nu a văzut zambila din curtea mea de la Ineu :)

Poza e de aici, mulțumesc :)

Muzica

Eurovision 2010 Selecția Națională.

15 comentarii

Având în vedere că nu m-am uitat la Tv de-un secol, în seara asta m-am distrat și am râs cât pentru toată perioada de “post” în ale Tv-ului. Bine, nu ar fi fost nimic de râs dacă această finală națională, care ne trimite la Oslo în finala “mare” a Eurovision-ului (care va avea loc în mai) nu ar fi fost extrem de jalnică și incredibil de proastă (asta ca să mă joc un pic cu titlul unui roman al lui Jonathan Safran Foer) :)))

Cu ce să încep oare?

Cu prezentatorii: Brenciu s-ar fi descurcat liniștit singur, că nu-i de ieri pe sticlă, așa că văd absolut inutilă prezența doamnei Valentina Pelinel (foarte frumoasă, nu zic nu), care a fost doar de decor și care vizibil nu s-a simțit bine în peisaj, de vorbit nu mai zic, nu a scos niciun cuvânt de la ea înafară de ceea ce i s -a spus să zică, asta în condițiile în care transmisia a fost live… (vai, vai). Geanina (cică o cheamă Gianina, cu i, am primit semnalări) Corondan în camera verde a fost de-a dreptul isterică și s-a comportat ca un uragan ambulant (așa a și arătat ca tinută și freză).

Concurenții au făcut cea mai proastă competiție de când mă uit eu la acest concurs. A fost ceva nemaipomenit de slab, am râs la fiecare melodie, unii parcă au venit în bătaie de joc, ar trebui să iau fiecare melodie în parte să vă zic ce m-a deranjat, dar sincer cred că nu merită.

Câștigători au ieșit cei care mă așteptam, de fapt melodia Paulei Seling cu Ovi (tip pe care nu-l știu), a fost singura piesă pe care am auzit-o în toată perioada de dinainte de finala din această seară. Piesa lor nu e foarte reușită, dar probabil a fost cea mai răsărită dintre toate. Asta e, “circul” e gata… mergem în Norvegia și ne întoarcem ca de fiecare dată… se știe.

Acuma mă uit la emisiunea “aia” de după (iar !!! Leonard Miron): măi, ăștia sunt nebuni? Laudă show-ul de numa… care show? Ala cu multe scăpări de toate felurile? Prefer să cred că nu sunt doar rea din cauza orei târzii…

Filme

Alte filme și alte Oscar-uri

6 comentarii

First of all… vă amintiți că acu’ două săptămâni am făcut un sondaj? Vă întrebam ce serial urmăriți? iar voi cu amabilitate mi-ați răspuns în număr mare, voturile fiind diverse, ceea ce m-a bucurat nespus. Totuși, așa cum mă așteptam a câștigat Grey’s Anatomy și oarecum mi-am demonstrat mie că mă uit la serialul care trebuie :D Nu am renunțat la ideea de a începe să mă uit la House M.D., dar încă nu m-am apucat.

Oricum Anatomia lui Gray, are foarte mulți fani, e un serial care a prins și m-a prins (eu de la Dr. Quinn nu m-am lecuit de serialale cu doctori) atât de tare că deși la sezonul 6, tot mai sunt lucruri care mă surprind (în general serialele mor lent pe la sezonul 4).


În altă ordine de idei, aseară am pornit să ne uităm la The Hurt Locker (ne-am luat și niște boxe mișto), dar pentru că baby dorea să revadă lansarea din Apollo 13 la noile boxe, ne-am pus și am mai văzut Apollo 13 pentru a treia oară (eu cel puțin).
Măi, anturajul te modelează, clar (nu cred că aș fi ajuns eu să spun despre Apollo 13 ce film minunat e, dacă nu aveam în casă un super pasionat (Clau are și un site cu știri despre spațiu; Parsec) :D Ideea e că filmul asta are ceva “emoționat”, ceva ce mă face să casc ochii mari și să urmăresc acțiunea de fiecare dată ca și când nu aș ști cum se termină (știam înainte de a-l vedea prima dată).
Cine nu l-a văzut trebuie neaparat să-l vadă, pentru povestea reală execelentă și pentru distribuția extarordinară.
Cum ar veni, The Hurt Locker a rămas să-l vedem azi-mâine :D


La recomandarea lui Luci și a Liei am văzut într-o zi Superbad și daaaa…. am râs (e bine că am râs… pentru connaisseurs). Normal că pentru cei care deja au o greață când aud de filme cu și despre adolescenți ciudăței, filmul e auirea, dar dacă vrei să vezi o comedie care să te facă să uiți de rutina vieții, asta merge cu prisosință.

Bun, și mâine noapte sunt Oscarurile. Cine credeți că va lua? Eu nu am nici cea ma vagă idee… în ultimii ani m-au surprins câștigătorii.
Avem și sondajul atașat… mai rămâne să votăm, să așteptăm și dacă ne ține să ne trezim să ne urmărim Gala Live.

Carti, Cluj

Lecturi urbane a la Cluj

Niciun comentariu


Clujenii care circulă cu autobuzele de pe linia 24B vor avea parte vineri, 5 martie, de o întâlnire mai puţin obişnuită. Un grup de 30 de tineri pasionaţi de lectură le va arăta o alternativă la contemplarea peisajului cenuşiu de afară: cititul. Timp de două ore, între 10 şi 12, cei 30 de voluntari „Lecturi urbane” îşi vor savura fiecare cartea adusă de acasă şi vor povesti cu călătorii interesaţi de lectură.

Acţiunea deschide campania „Lecturi urbane à la Cluj”, care are ca scop promovarea lecturii în medii neconvenţionale, cum ar fi mijloacele de transport în comun. Începând cu a doua ediţie, care se va desfăşura în luna aprilie, călătorii care se arată interesaţi de faptul că se citeşte în jurul lor vor primi şi câte o carte pe care să o poată lectura în autobuz şi nu numai, cu rugămintea ca apoi să o ofere mai departe altui călător întâlnit pe RATUC.

Proiectul clujean al „Lecturilor urbane” este „fratele mai mic” al celui omonim început în urmă cu un an la Bucureşti, pe metrou, de către Civika.ro. Până acum, la Bucureşti s-au desfăşurat şase ediţii, la care au participat aproximativ 400 de voluntari şi unde s-au împărţit peste o mie de cărţi. „Ideea este simplă: petrecem foarte mult timp pe drum şi a citit este una dintre cele mai inspirate activităţi. De ce să nu le unim şi să citim oriunde avem ocazia? În metrou, în troleu, în parc, stând la coadă sau aşteptând la doctor”, a explicat Adrian Ciubotaru, unul dintre iniţiatorii proiectului de la Bucureşti.

Campania „Lecturi urbane à la Cluj” este organizată de trei tineri, Cezara Carteş, Raluca Crişan şi Lucian Huţanu, cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului local Cluj-Napoca, precum şi al RATUC. „Ne bucurăm că aceşti tineri le arată clujenilor un mod plăcut de a-şi petrece timpul pe perioada călătoriei cu mijloacele de transport în comun. Credem că exemplul voluntarilor va fi urmat de tot mai mulţi oameni, mai ales că la Cluj avem şi peste o sută de mii de studenţi”, a declarat Oana Buzatu, purtătorul de cuvânt al municipalităţii.

Proiectul este susţinut şi de Librăria Cărtureşti din Iulius Mall. Începând de săptămâna viitoare, clujenii care doresc să participe la această campanie vor putea dona cărţi în cutia special amenajată de la Cărtureşti. „Am aflat cu bucurie de proiectul Lecturi urbane, iniţiat de Civika.ro. Este un proiect frumos, curat, urmând cursul firesc dinspre constatarea unei «probleme» spre rezolvarea ei. Sper că îşi va atinge scopul şi am decis să susţinem această încercare lăudabilă. De asemenea, sper ca oamenii Clujului să fie deschişi şi să înţeleagă cât mai bine alternativa care li se propune”, a declarat Mihai Mateiu, PR &Events Coordinator, Cărtureşti Cluj.

(comunicatul de presă)

Carti

Cele mai frumoase amintiri

8 comentarii


Titlu: Cele mai frumoase amintiri
Autor: Francoise Sagan
Editura: Nemira, București, 2009
Colecția: Babel
Traducere: (din franceză) Ion Doru Brana
Nr. pagini: 175
Preț: 23 de lei în Cărturești
Recomandare: DA, clar, atât pentru cei care iubesc autobiografiile cât și pentru cei care adoră să călătorească.

Figură emblematică pentru Franța anilor 50-60, Francoise Sagan, pasionată de Sartre și Camus, (pe primul chiar venerându-l), scrie în câteva zile un roman de 188 de pagini, care pune pe jar o societate destul de conservatoare. Romanul care o face celebră se numește Bonjour, Tristețe și descrie aventurile amoroase ale unei fete de 17 ani (mai multe nu știu că nu l-am citit). Autoarea avea 18 ani când a scris cartea, iar ei i-au urmat altele la fel de profunde și fără perdea. Ajunsă o celebritate, Sagan își permite o grămadă de excentricități care fac din ea un personaj mai mult decât un autor.

Cartea despre care scriu Cele mai frumoase amintiri este autobiografia ei apărută la Gallimard, Paris în 1984, carte, care a strâns în ea multe din frământările și peripețiile autoarei. Pe lângă talentul nemăsurat (deși ca elevă și studentă ea nu a strălucit), pe lângă fizionomia ei șubredă, Sagan a fost un caracter puternic, complex și extrem de dificil după cum spune chiar ea. Căsătorită, divorțată, apoi iar căsătorită și din nou divorțată, mereu înconjurată de prieteni mai mult sau mai puțin fideli, fâcând un copil pe care practic nu l-a crescut și gata oricând să lase totul pentru un bărbat interesant sau o noapte de beție la malul mării, “minunata” Francoise ne poartă în aventurile vieții ei prin cazinourile de la Monte Carlo, unde a pierdut averi pe care mai apoi le-a recâștigat, pe șoselele Coastei de Azur (era vitezomană cu multe accidente la activ) și pe plajele de la Nice și Saint Tropez. Ne povestește despre întâlnirile și prieteniile ei cu Billie Holiday, Tennessee Williams sau Orson Welles.

A publicat aproape 50 de romane și piese de teatru, cele mai multe fiind încununate de succes. S-a stins din viață pe 24 septembrie 2004, în vârstă de 64 de ani după o viață tumultoasă și plină de inedit. Cartea de față este una extrem de sinceră și denotă un umor fantastic, de altfel denotă și o luciditate pe care mulți nu i-au atribuit-o lui Francoise Sagan, însă scrisă la o vârstă când nu mai avea nimic de piredut, cartea străbate prin sentimentele încununate de resemnarea celei care le-a trăit.

Prima dată am citit despre Sagan într-o carte apărută anul trecut în această perioadă cu Săptămâna financiară și sincer am fost curioasă să aflu mai multe despre acestă scriitoare controversată, așa că i-am luat cartea când am vâzut-o la Cărturești. Acum am descoperit în librării o altă carte despre ea (scrisă de o autoare căreia nu i-am reținut numele) și vreau să o citesc… cât despre romanele ei, probabil le voi căuta la bibliotecă căci în librării nu am dat de ele :(

Close Menu