România necunoscută (III): Castelul Teleki din Gornești (Mureș)

Nu cred că mai este pentru nimeni un secret că anul 2020 va fi de voie și de nevoie anul în care fiecare face turism cam prin țara lui, ori hai să zicem, maxim pe la vecini. Cred că se poate considera vacanță exotică de vară una în Grecia sau în Turcia, anul acesta. Cine ar fi crezut?! Dar să lăsăm puțin virusul la locul lui, adică printre noi și să ne întoarcem la oile noastre. În cazul meu oile fiind castelele, cetățile și bisericile fortificate din Transilvania. Mă gândesc serios să fac un plan de bătaie pentru o posibilă vacanță de vară pe la aceste comori transilvănene. Mai sunt ATÂTEA de descoperit și atâtea trasee de încercat! Până atunci însă, zic să mai termin din articolele începute înainte de pandemie și să vă port la una din aceste comori, descoperite vara trecută, la mijloc de august, care sunt sigură că o să vă placă, pe cât de necunoscută este majorității: Castelul Teleki din Gornești, aflat la mică distanță de Târgu Mureș.

Citește mai departe

Balcicul diafan al Reginei Maria – “pânza de păianjen” de la malul mării

Sunt mai bine de 12 ani, cred, de când am citit Pânza de păianjen a Cellei Serghi și m-am îndrăgostit de un loc pe care nu-l văzusem niciodată. Povestea Dianei Slavu m-a captat în așa măsură că am urmărit-o ca pe un film bun, unde o poveste de iubire împletită cu povestea mării, cu romantismul unei vârste pierdute, dar pline de pasiune nu m-a putut lăsa indiferentă. În plus, până la această carte eu nu țin minte să-mi fi dorit să ajung în Bulgaria. Dar în urma lecturii ei m-am trezit că-mi doresc să ajung cât mai curând la Balcic, pentru că mare parte din poveste amintește de acest loc care, pe cum asimilam povestea mai bine pe atât mi se înfățișa mai fermecător. Abia apoi am aflat despre cum viața Reginei Maria s-a împletit cu acest loc, abia apoi am citi tot ce am prins despre povestea unei Românii pierdute și despre cum ecoul vag al unui ținut te poate chema la el de oriunde te-ai afla.

Citește mai departe

Anotimpul florilor de soc la Castelul Rákóczi-Bánffy

Prima fotografie din articol și titlul le-am croit în ultimul weekend din luna Mai, cel în care în lumea ortodoxă s-au sărbătorit Rusaliile, firește a plouat ca în orice alt weekend din acest an (în Transilvania cel puțin), dar oamenii aveau în față un weekend lung, de care noi n-am profitat maxim, căci în joia ce-i urma o luam spre Creta (sigur asta s-a petrecut tot anul acesta?) :) Poate fix din acest motiv, poza și titlul au rămas doar un draft bine dosit. Nu, nu mai am alte drafturi în acest moment, duse sunt și acele vremuri, însă din moment ce totuși îmi dorisem să scriu despre acel weekend și chiar mă pornisem timid, înseamnă ca treaba n-ar strica să fie dusă până la capăt chiar dacă, iată, suntem deja în august, s-au strâns alte povești din această vară, iar toamna chiar aș zice că se află după colț și din anumite puncte de vedere bine ar fi să glumesc :)

Citește mai departe

Anotimpul macului la Castelul cu scoici

Dacă te întrebi de unde știu de ele, de toate castelele astea “obscure” cum mi-a zis cineva de curând, află că, deși de unele știam de mult timp și așteptam doar un moment propice să ajung la ele, de altele am auzit abia de curând și am fost și eu surprinsă de câte mai sunt de văzut!! De parcă n-ar fi fost suficient am mai descoperit și site-ul Castel în Transilvania, numai bun pentru a-mi alimenta a doua obsesie după Cetățile și Bisericile fortificate… Așa că azi ies la interval cu o nouă locație: Castelul Haller de la Coplean, zis și Castelul cu scoci, desigur din seria beautiful ruins.

Citește mai departe

Anotimpul păpădiei la Castelul cu inorogi

Sau la fel de bine aș fi putut pune un titlu din care să vă dați mai rapid seama că voi vorbi despre primăvara adevărată așa cum arată ea în Ardeal, căci trebuie să știți cum o vedem noi de aici și cum am învățat să ne bucurăm de ea… Însă, o să fiți în asentimentul meu, că titlul ales este mult mai poetic și mai potrivit. O să vedeți și de ce. ;)

DSCF3097

Citește mai departe

Eurotrip 2015: Bavaria pe înțelesul tuturor

Bavaria (sau Bayern cum este cunoscut în lumea germanică) este un land federal din partea de sud-est a Germaniei. Se remarcă printr-un relief foarte divers și apreciat mai ales de cei ce iubesc muntele și iarna, o atmosferă boemă (se zice că e zona “latină” a Germaniei), o echipă de fotbal mai mult decât celebră și o capitală considerată unul din cele mai dezvoltate orașe ale Occidentului, München.

DSCF9100

Citește mai departe

Nimic de văzut la Bonțida

Acu’ vreo două săptămâni se anunța peste tot prin Transilvania că va avea loc a doua ediție, cred, a Festivalului Barock de la Bonțida. Pentru cei care nu știu, Bonțida e aci aproape de Cluj și a devenit oarecum sat celebru după ce pe Charles al Marii Britanii l-a apucat să-și cumpere ceva conac aici. În rest, ce să zic, sat micuț care mai are prin centru și un așa zis castel, chiar aici urmând să se desfășoare festivalul mai sus amintit.

Și pentru că nu am fost niciodată și pentru că vremea a fost mai mult decât excelentă am zis să mergem să vedem castelul și poate o să ni se pară ceva intersant de festivalul care se desfășura. Ei… să vedeți ce repede ne-am dezumflat când am ajuns în fața ruinei, scuze, a castelului și am descoperit că intrarea era 10 lei de persoană ca să ai aces în curte… ca să vezi NIMIC. Ideea era că seara erau concerte, dar noi am fost ora 12 la prânz când în curte era doar un rârg de antichități, genul de târg anual care se desfășoară în Iulius Mall la noi și unde nu te pune nimeni să plătești intrare. Am dat o tură pe lângă gard ca să zic așa, mai mult ca să ne convingem dacă să plătim intrarea sau nu, dacă ar fi ceva de văzut de acest castel, până ne-am dat seama că până și “castelul” de la Ineu arată muuuult mai bine, e mult mai interesant decât ruinele alea de la Bonțida, pe care puseseră ăștia taxa. Aproape m-am înfuriat, eu ca eu, dar Clau, care nu prea a fost mega încântat de planul meu cu Bonțida (căci evident a fost al meu) :D

Așadar, așa cum am venit, așa am și plecat îndreptându-ne spre o altă locație care să ne facă să nu simțim că am pierdut ziua complet, dar despre această locație într-o altă postare. Până atunci iată o mostră de castel de la Bonțida…