Cum am văzut Budapesta pentru prima oară

Inspirată de cartea pe care o absorb acum cu nesaț, Prima călătorie în străinătate, mi-am amintit de “prima” mea călătorie de acest gen… La Budapesta, in martie 2002 (deci acu’ aproximativ 10 ani). Bine, am ieșit încă din 1990 cu ai mei de câteva ori la Gyula, chiar la granița cu România, dacă ieși pe la vama Vărșand. Dar atunci în ’90 și ceva eram micuță tare 5-7 ani, iar ai mei nu erau afaceriști care să meargă să “facă ungurii” (asta e expresie idioată din vest) ci mai mult am ieșit pentru că tata a vrut să vadă cum e “afară”. Așa am ajuns eu să pap înghețată din Ungaria, să beau suc  făcut din “concentrat” de kiwi (cred că dacă caut bine și acum mai am pe la Ineu un bidon din ăla de la concentrat) și să știu ce-s alea Bonibons “originale”. Era astfel de înțeles și că prima mea ieșire din țară, la vârsta când asta chiar a însemnat ceva, să fie tot în Ungaria vecină. Așa că atunci când profu’ nostru de geogra’ a venit cu ideea, am anunțat-o pe mami că vreau să plec și pace. M-a lăsat să-mi fac damblaua, mai ales că aveam lucruri de uitat și momente de trecut… Și așa s-a produs ieșirea la Budapesta într-o iarnă prelungită până în primăvară.

Și ca să vedeți cât am crescut în 10 ani (sau nu), am găsit într-o agendă din acea vreme (că nu avem jurnal, la 16/17 ani, iar acum îmi pare rău), povestea excursiei scrisă în limbaj de baltă și cu fraze care acum îmi stârnesc râsul. Le-am fotografiat și vi le arat și vouă (nu știu de sunt lizibile, dar încercați totuși). Nu povestea contează ci vechimea damblalei mele ;)

Și dacă ați reușit să citiți și ați văzut dorința mea de la final, aceea de a vedea Viena, trebuie să vă spun că acest lucru s-a petrecut abia în mai 2007 (deci la 5 ani si ceva de la cele consemnate in agenda cea veche), dar aceasta este o altă poveste care merită povestită aici cândva.

Așadar, mă preocupă treaba cu prima ieșire în străinătate acum… și urmarea este că transform în leapșă acest subiect și îl trimit temă mai departe către: Luiza (tu poți să o transformi în prima ieșire la Paris, dacă vrei) ;) Andreea (pe care sper să o prindă subiectul, mai ales că știu că-i place), Camelia, Rontziki, Ela, Monica, Ioana și Alice și drept să vă spun aș zice că tot blogroll-ul, așa că cine mai vrea să se servească, să o facă ;)

Steve Jobs has died: “you’ve got to find what you love”

Pana acu’ 3-4 ani, de cand scriu de pe un Mac (de care by the way m-am îndrăgostit rău) nu aveam habar cine este Steve Jobs asta. Mai apoi l-am văzut și pentru cam aceeași perioadă de timp Steve Jobs a fost pentru mine un tip slab cu o singură pereche de blugi, care făcea spectacol la fiecare lansare de nou produs Apple. Cunoscătorii știu cine a fost Steve, pentru ceilalți există wikipedia

Foto

Pentru mine însă, de acu’ două ore, Steve Jobs mai este ceva pe langă creatorul Apple și al MacBook-ului de pe care vă scriu în fiecare zi, mai este tipul care ne-a lăsat 3 povești impresionante despre viață, iubire și moarte. Pentru a vă schimba ziua și cine știe, poate chiar viața, vă rog citiți discursul său din 2005, un discurs nemuritor la fel ca Steve se pare, sugestiv intitulat

You’ve got to find what you love

Cum am ajuns să te iubesc

Monica, Descoperă Italia, iar eu am descoperit-o pe Monica, într-o zi în timp ce navigam nestingherit pe net și visam la greu. În ultima vreme visez la greu Italia, cum vă spunem și în articolul de ieri… așa că atunci când am dat de  Monica, i-am citit blogul și i-am scris, sincer mai mult ca să o felicit că după câteva vizite în Bella Italia a decis să se mute acolo. După un scurt schimb de impresii pe blogul ei, Monica m-a invitat să scriu un guest post despre Italia. Am acceptat și așa s-a născut Italia: Un’emozione per sempre, un fel de articol mega subiectiv (cam ca toate ale mele) în care, pentru ca nu sunt eu genul de enciclopedie de călătorie, am decis să scriu despre cum m-am îndrăgostit de Italia și despre ce am simțit în Italia, mai mult decât despre ce am vizitat în Italia…

Îmi place să-mi amintesc cum m-am îndrăgostit de Italia, îmi place să “ne” spun povestea începută pe neștiute pentru că dincolo de ea se află un întreg amalgam de sentimente ce stau la baza plăcerii mele de a călătorii și a descoperi lumea asta minunată care ne înconjoară. Dar în același timp îmi place să-l parafrazez pe Ramazzotti: “‘Com’è cominciata io non saprei/ la storia infinita con te…”

Continuarea o puteți citi pe descoparitalia… și poate, apoi… vă bate gândul să o vizitați :)

Foto

Totul despre… succes

Succesul este abilitatea de a trece de la un eşec la altul fără pierdere din entuziasm. (Winston Churchill)

Succesul este o călătorie, nu o destinaţie. (Ben Sweetland)

Succesul înseamnă să cazi de nouă ori şi să te ridici de zece. (John Bon Jovi)

Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă. (Nicolae Iorga)

O persoană are succes dacă se trezeşte dimineaţa şi se întoarce înapoi seara în pat iar între cele două momente face doar ceea ce doreşte să facă. (Bob Dylan)

Succesul nu este permanent, iar eşecul nu este fatal. (Michael Keller Ditka)

Pentru fiecare din noi care reuşeşte, există cineva care ne-a arătat calea. (Oprah Winfrey)

Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe. (Constantin Brancusi)

Unicul ingredient important în formula succesului este să ştii să fii prietenos cu oamenii. (Theodore Roosevelt, Jr.)

Succesul vine de obicei la cei care sunt prea ocupaţi să-l caute. (Henry David Thoreau)

Încearcă să fii un om de valoare şi nu neapărat un om de succes. (Albert Einstein)

Ca să eşuezi poţi s-o faci în multe feluri, în timp ce pentru a reuşi, ai o singura opţiune. (Aristotel)

Orice succes îţi oferă un bilet de acces către o problema şi mai dificila. (Henry Alfred Kissinger)

Mulţi dintre cei ce eşuează în viaţă sunt persoane care nu au realizat cât de aproape au fost de succes în momentul când au renunţat. (Thomas Edison)

Succes tuturor, azi și în restul zilelor voastre! ;)

Foto

Ce/cine m-a enervat/iritat în ultima vreme

  • curierii, în special cei de la FanCurier care mi-au tras clapa a doua oară în ultimele doua luni, dar așa de rău m-am supărat că poate o să urmez sfatul nașei și le fac o reclamație
  • oamenii care se supără aiurea când tocmai ei ar trebui să nu o facă, eu am o problemă cu dreptatea și pur și simplu nu mi se pare corect să se supere tocmai cei care ar trebui să-și revizuiască comportamentul “blamat”
  • un moș (adică nene peste 60 de ani), care m-a înjurat zdravăn că i-am blocat lui nu știu ce intrare pe ce o străduță obscură, când eu stăteam pur și simplu la semafor de câteva minute și nu făcusem decât să înaintez jumate de centimetru pe locul unuia care stătea și el săracu’ în colonă, și vine moșu… care avea banda liberă și nu are loc să intre…de mine (am o Kia, nu un Volkswagen Touareg)
  • managera de la Citi care urla fără măsură în special pe asistenta ei, care nu făcea nimic bine, dar nimic, cu toate astea nu o concedia pentru că apoi nu mai avea cu cine șterge pe jos de câte ori o apuca
  • faptul că la noi (aka în România) nu se poate rezolva nimic într-o zi, deci pentru o treabă măruntă, trebuie să îți “strici” 3/4 zile, consum nervos, benzină, bani etc
  • mașina de spălat care-mi scoate lenorul înapoi (soluții?)
  • lipsa de chef de viață (nu în fiecare zi, dar se manifestă), e toamna? e altceva? nush… dar mă irită, că dacă nu mă bucur de ea acum , atunci când? CÂND?
  • lipsa de timp, am simțit că nu mai am vreme de nimic pe lume, nici de mine, nici de alții, timpul aleargă de nebun, acum e 7 dimineața, acum 7 seara, totul trece muuuult prea repede, ținem ritmul, încercăm, dar merită?
  • Facebook-ul, dar ăsta deja nu e “în ultima vreme”, încă nu mi-am șters pagina personală deși vreau să o fac de jumate de an :D
  • faptul că nu am fost la Ineu de ziua mamei, e al 4-lea an… :(
  • că vacanța de vară nu a ieșit deloc cum am vrut, ba mai mult am reușit să o fac pur și simplu să nu existe :)
  • oamenii care profită, bine asta ar putea să nu fie nici ea de ultima vreme, dar cred că mă enervează tocmai faptul că ei se înmulțesc, sunt tot mai mulți…
  • nu în ultimul rând eu din foarte multe motive:
  • că nu mă pot mobiliza decât în condții maxime de stes
  • că mă stresez mult prea tare pentru lucruri care nu merită
  • că nu-mi dau seama că lucrurile care merită sunt așa de puține
  • că nu mai scriu despre cărți
  • că nu mai văd seriale
  • că sunt tot mai nostalgică
  • că nu pot să zbier cât mă țin plămânii pentru toate cele pe care le-am scris mai sus și pentru alte câteva pe care din motive obiective nu le-am putut enumera ;)

Pe voi, cine sau ce v-a enervat/iritat în ultima vreme? 

Foto

Mami, happy… 25!

Azi mami mea cea dragă împlinește… o frumoasă vârsă de… 25 de ani :) Ocazie numai bună să-i urez “La mulți ani!” și aici pe blog, la fel ca în fiecare an și sper din suflet că și muuuulți ani de aici înainte. Pentru una și singura, MAMA, o melodie frumoasă și un clip senzațional, care ne vine anul ăsta la fix :)

Mami, te iubesc foarte mult și sper să știi asta mereu, chiar dacă nu o auzi în fiecare zi. Vreau să știi că indiferent unde aș fi, sentimentele mele pentru tine nu se vor schimba niciodată!

10 dorințe care au rămas dorințe (până acum)

Ce îmi place este că pe cum îmbătrânesc în blogosferă, lumea îmi dă numai lepșe care îmi plac și pe care abia aștept să le fac :) De data aceasta Tomata iese la rampă cu o leapșă de milioane, o leapșă despre dorințele mele (neîmplinite) încă…  Se cer 10… deci dăm 10…

Cred că cele 10 se înscriu pentru mine în lista “things to do before you’re 30” și cum timpul fuge de mâncă pământul, eu urmând să împlinesc 27 azi-mâine, constat că au mai rămas 3 ani de jonglat cu dorințele astea și de rezolvat ce se poare rezolva pe ici pe colo, prin punctele esențiale :)

1. Să-mi găsesc un job “de vis” pentru care să mă ridic din pat dimineața veselă și zâmbitoare :) Poate ați crede că e utopie, dar vă rog eu lăsați-mă să mă amăgesc și să mai caut :)

2. Să văd măcar 10 capitale europene, până acum am văzut doar 6 (Budapesta, Viena, Paris, Roma, Belgrad, Skopje), Bucureștiul nu-l socotim, dar putem lesne socoti că mai am de văzut barem 4 în 3 ani… și dacă tot sunt la acest capitol a se nota “a călători cât mai mult cu putință, a vedea mereu locuri noi și deosebite” (nu mă voi lecui în veci vecilor, Amin!)

3. Să-mi iau doctoratul și scap cu această ocazie de o grijă care-mi stă aiurea deasupra capului, vreau să-l iau nu ca să-mi demonstrez chestii nici mie, nici altora ci pentru vreau să TERMIN odată școala, căci tocmai am descoperit că că anul acesta fac 20 de ani de când am început-o (dap, în ’91 am început clasa I)

4. Să văd oceanul (aș zice Atlantic măcar) chestie care nu pare chiar ceva ieșit din comun că îl pot vedea bine mersi de pe coasta europeană…

5. Să ajung măcar la o finală de Campionat European/Mondial de patinaj artistic (când zic o finală mă refer desigur măcar la o zi/seară de concurs) sau la un meci de tenis de la Roland Garros.

6. Să merg la un concert Eros Ramazzotti (la Roma ar fi ideal) și Celine Dion (evident la Paris, sau chiar la Cucuieții din Deal), însă trebuie să recunosc că asta pare cel mai dificil de realizat în acest moment :(

7. Să ajung la Capul Nord (Norvegia) și să intru în acea ligă a celor destul de puțini care au ajuns până acolo (e un fel de capătul lumii pentru mine)

8. Să fac bungee jumping! Poate nu ați fi crezut că-mi doresc asta, dar eu chiar aș vrea și vorbesc foarte serios, mi-am mai exprimat dorința cu ceva ocazii, însă auzeam de fiecare dată că este destul de scump. Știe cineva ceva prețuri puse pe această nebunie (căci este o nebunie, aș muri de frică dar aș face-o).

9. Să apuc să citesc peste 100 de cărți/an. Ah… anul trecut am fost așa de aproape, am avut cred vreo 96 citite și chiar nu am mai reușit să ajung măcar la 100, s-a terminat anul, nu l-am putut prelungi. Anul acesta din păcate figura nu se va repeta și nici nu cred că va fi pe aproape.

10. Evident că nu în ultimul rând, dar l-am lăsat la urmă căci e poate cel mai important… copilul… :D îl vreau și atât, o să-l am când va fi să fie. Nu cred că mă imaginam mamă la 22-23 de ani de exemplu, dar cred că instinctele încep să urle, ceasul biologic ticăie și… chiar cred că nu ești niciodată pregătit cu adevărat, de aceea las viața să mă surpindă puțin aici, căci oricum aș lua-o, aceasta va fi o surpriză frumoasă. Așa cred, așa îmi doresc…

Mai vrea cineva lista cu dorințe neîmplinite? Căci dacă da… e la liber, însă vreau link spre listele voastre ;)