Mirosul verilor mele de altădată cred că a fost dus de acest vânticel călduț de mijloc de iulie. Din nou mi-e dor de mine… din nou! Și de o altă lume, de un fel de pace, de oameni minunați, de un altfel de timp… din nou!
Mirosul verilor mele de altădată cred că a fost dus de acest vânticel călduț de mijloc de iulie. Din nou mi-e dor de mine… din nou! Și de o altă lume, de un fel de pace, de oameni minunați, de un altfel de timp… din nou!
În 07.07.2007 m-am mutat la Cluj! Simplu! Am luat trenul pe care îl pierdusem cu 4 ani în urmă, atât de natural, de parcă știam sigur că viața mea va curge într-un singur sens. Aveam motive solide să cred asta și sper că încă mai am… A fost o întâmplare ce a stat sub protecția lui acel 7, care am senzația că m-a urmărit toată viața, fără să-l aleg, fără să-l plănuiesc. Și poate din acest motiv știu atât de sigur care e data la care, în sfârșit, pot spune și eu că am plecat de acasă… Și plecată am fost!
Vai de câtă vreme n-am mai scris despre o carte!! Nici nu-mi mai amintesc :( Mă mai lamentez eu de problema cu timpul, dar aici chiar nu cred ca este el principalul vinovat. Însă până să găsesc scuze fără rost, vă anunț triumfător că am citit o carte MINUNATĂ! Mai exact, un microroman de senzație, care m-a cucerit definitiv, o carte metaforă, pe numele ei Șoimul rătăcitor – o poveste de dragoste. Ați auzit de ea?
Nu va scăpa de mine până nu ne va spune povestea vizitei la Beijing, pe blog, dar până atunci, pentru că deja am auzit frânturi din ea, m-am apucat să aleg 20 de imagini reprezentative din capitala Chinei. Vă invit, deci, la o călătorie în 20 de imagini, într-un oraș vesel, cu mult roșu, poluat, foarte aglomerat, dar extrem de diferit față de tot ce am văzut până acum. Interesant! O altă lume!
Da, uneori se pot întâmpla nasoale, foarte nasoale, dar nu chiar despre alea vreau să vorbesc și să ne deprimăm, ci despre cele, hai să spunem, nu tocmai plăcute întâmplări, care îți strică bucuria călătoriei. Că sunt chestii peste care nu poți trece și te irită cum ar fi nebuniile cauzate de servicii, ori despre cele care te pot duce la urgențe cum ar fi un bolovan care îți sparge capul în coborârea de pe munte… Da, cel din urmă mi s-a întâmplat, nu mie direct (sau capului meu) dar e ca și cum ar fi fost…
Iubesc cerul de iunie, iubesc luna iunie de fapt, iubesc serile în care la ora aceasta e încă lumină sau dacă nu e lumină clară, cerul se pictează singur în cele mai frumoase culori posibile. Da, poluarea… dar dacă tot e, măcar să ne dea și ceva frumos…
Săptămâna trecută m-a întrebat cineva dacă am fost la Paris. Și i-am spus că am fost, de două ori chiar și că aș mai merge oricând. În plus, i-am spus că am petrecut o scurtă perioadă în Franța și deseori mi-e dor de acea perioadă, aș repeta-o și pe ea oricând. Interlocutorul meu nu era, însă, chiar de acord cu mine pe principiul: “de ce ai mai merge în Franța? de ce ai merge de nu știu câte ori la Paris? când lumea e largă și noi avem timp puțin?” Recunosc că am fost puțin dezamăgită :(