Inspirată maxim de acest articol, dar și de faptul că pe Bialog, cel mai vizualiat articol al meu este în continuare Cele mai frumoase vorbe de iubire din cărți, mi-am petrecut dimineața în brațe cu carnetul meu de suflet, o agendă roz în care strâng cuvinte de poveste din cărțile pe care le citesc. Am făcut o selecție și am ales 50 dintre ele pentru voi, pentru atunci când, așa cum spunea magistral Ileana Vulpescu în Arta conversației, omul dorește “să se ridice de la nivelul râmei, pe verticala piscului”.
4 sfaturi/păreri de călătorie, pe care nu mai pot să le aud
Nu mai pot și nu mai vreau! Și asta tot de la vârstă este :) Dacă ați văzut filmul La Grande Bellezza poate vă aminți replica lui Jep Gambardella: The most important thing I discovered a few days after turning 65 is that I can’t waste any more time doing things I don’t want to do. Și poate că tocmai odată cu vârsta (de 30 în cazul meu), nu mai pot nici eu să ascult toate tâmpeniile legate de lucrurile care îmi plac. Pot accepta o sumedenie de păreri, dar când ele sunt categorice, dețin adevărul absolut sau sfidează felul meu de a fi, mut elegant discuția pe altceva, chiar dacă domeniul călătoriilor va rămâne unul din subiectele mele preferate pentru eternitate…
Bia cu Ia (te-nțolește, românește!)
Pentru că în programul de ieri nu am mai avut loc de Ziua Bialog (apropo v-ați înscris la concurs?), am hotărât să public azi articolul ce mergea mai bine de ziua României, de fapt asta aveam eu în cap pentru ziua României dacă nu se potrivea și ziua Bialog tot atunci… Articolul cu iile, da bluzele alea de sunt în vogă peste tot, parcă n-ar fi inspirate din costumele populare românești, vine abia azi și sper să intrați în hora pe care v-o propun așa frumos îmbrăcată :)
Fericirea, pentru o portocală, nu înseamnă să fie o caisă
După foarte, foarte multă vreme, mai exact de la Extrem de tare și incredibil de aproape a lui Jonathan Safran Foer, mi-am cumpărat o carte despre care nu știam nimic, doar că are un titlu absolut extraordinar… Așa a ajuns cartea albanezei Catherine Preljocaj la mine în geantă, apoi la mine în brațe și apoi am terminat-o/devorat-o în două zile…
Ziua în care mi-am vopsit unghiile în albastru și alte semne că România trăiește
N-am fost niciodată mai mândră de România ca acum, iar ultima dată nu a fost dintr-un motiv politic. Nu m-am recunoscut! Am crezut că nu-s eu cea care vrea să vorbească despre politică, că nu-s eu cea de se înverșunează așa de tare și că nu-s eu cea care credea că face diferența… EU cea care contează mai mult decât ar fi crezut vreodată… A fost o revelație… Ați simțit și voi la fel?
Spune-mi ce tată ai avut, ca să-ți spun…
… de fapt nu o să-ți spun nimic, căci se vede de la o poștă ce tată ai avut, ce părinți ai avut, ce poveste cari după tine… cum vei fi și cam ce poveste vei scrie mai departe. Stai linișitit(ă) nu am eu puteri paranormale, nu doar eu văd ci și tu vezi, trebuie doar să recunoști(aștem). Și oricum, eu nu voi vorbi despre tine mai mult decât voi vorbi despre mine…
Achiziții boeme din ultima vreme (guilty pleasures)
Și am făcut și una bucată rimă cum îi șade bine poetului :) Una peste alta, în vălmășagul de chestii care s-au întâmplat și se întâmplă în continuare în acest sezon prin “lumea mea” s-au arătat și câteva ipostaze în care mi-am spus că Moș Crăciun e senil (că e Moș, se înțelege) și uneori vine de mai multe ori pe an, iar alteori zici că a uitat adresa. Acum, combinat și cu ziua mea, probabil că se va supăra că tocmai l-am făcut senil, dar să vedeți câte mi-a adus :)