Câștigă Ghidul Italiei cu viziteazaitalia.com

Italia

Titlu: În jurul lumii. Italia (ghid turistic)

Editura: Vremea, 2007

Nr. pagini: 152

Preț (dacă vreți să-l cumpărați la ofertă): 11,70 RON

Am publicat azi probabil unul dintre cele mai muncite articole din ultima vreme. Nu-l căutați că nu-i pe Bialog, e pe Vizitează Italia (fratele mai mic al Bialog-ului).

Azi vă scriu și aici pentru că prin Vizitează Italia, ofer prin tragere la sorți, un ghid turistic, Ghidul Italiei, un ghid de buzunar pentru toți cei care își plănuiesc o vizită în Italia.

Ce trebuie să faci?

Citește mai departe

Unforgettable… Rome

Era o seară de noiembrie, o duminică seara de noiembrie și prima aterizare noaptea, cumva deasupra mării și a luminilor blânde din Cetatea Eternă. Nu era o seară caldă, ba destul de răcoroasă, simțeam miros de mare, iar la radioul din microbuzul ce ne ducea spre hotel se auzeau Natalie și Nat King Cole cu a lor Unforgettable. Am zâmbit, în ideea în care aș vrea ca în fiecare oraș de care urmează să mă îndrăgostesc să-mi fac intrarea așa.

În Roma nu aveam reper, dacă în Paris am turnul luminat, în Roma noaptea nu am știut după ce să mă uit și așa am ajuns în față la Hotel Sant Angelo cu Castelul în apropiere, apropiere pe care i-o intuiam doar. La hotel, deși unul de mai multe stele decât în mod obișnuit, aveam geam spre curtea interioară, era târziu și Roma nu dorea să mi se dezvăluie atunci, era prea repede, trebuia să adorm și să mă trezec abia când zorii se spărgeau de nerăbdarea mea. Acesta era planul ei cu mine. Trebuia să ajung la Ponte Sisto la o întânire la ora 8 și m-am gândit să o iau pe jos. Mi-aș fi dorit din suflet să fie o întâlnire romantică, dar nu era…

Citește mai departe

Cu Woody Allen prin fascinantele oraşe ale lumii

Ideea acestui articol mi-a venit după ce am văzut To Rome with Love, un film “foarte” Woody style şi pe placul meu 100%. Cunoaşteţi probabil fascinaţia lui Woody Allen pentru diverse oraşe din lume, pe care le-a ales ca scene naturale pentru unele din filmele sale, căci alături de fascinaţia pentru actriţe frumoase (vedeţi actriţele pe care le-a distribuit în multe din filmele sale: Diane Keaton, Meryl Streep, Penelope Cruz, Scarlett Johansson) iubirea pentru oraşe splendide a contribuit mult la succesul filmelor marca Woody Allen. Şi ce îmi place maxim este că, de exemplu, dacă o vezi pe superba Penelope Cruz într-o scenă de film la… Roma/Paris/Ineu/Arad, având o replică spumoasă şi destul de comică, fără să fi ştiut dinainte, clar îţi vei spune: “ăsta e un Woddy Allen!”.

Dar să le iau pe rând. Primul meu Woody, cred că a fost Match Point, foarte fain film, cu doi actori chiar frumoşi Scarlett Johansson şi Jonathan Rhys Meyers (pe care eu îl consider la ora actuală cel mai sexy actor în viaţă, are o moacă foarte, dar foarte interesantă). Filmul este pus în scenă la Londra, cadrele sunt multe şi deosebite, iar acţiunea acaparantă, aici mi-am dat seama că Londra este de fapt unul din personajele filmului. Mai apoi Woody va filma şi Scoop, tot cu Scarlett Johansson la Londra fără să o mai exploateze chiar aşa (pe Londra, zic). 

Foto

După cum îi spune şi titlul Vicky Cristina Barcelona este filmat în oraşul lui Gaudi, şi pe cât de sublim e filmul pe atât de mult apare şi Barcelona în prin prim plan. Alt film cu Scarlett Johansson şi Peneleope Cruz, dar şi cu Javier Bardem. Zic că merită văzut cât mai curând dacă nu l-aţi văzut ;)

Foto

Absolut încântător mi se are şi Everyone Says I Love You, un musical filmat atât la Paris cât şi la Veneţia cu Woody în rol principal alături de Goldie  Hawm şi Julia Roberts. Sublim, aproape că am plâns la el, deşi el e tot o comedie, însă o să vedeţi, dacă vă hotărâţi să vedeţi filmele astea (sau le-aţi văzut deja), comediile lui Woody sunt un altfel de comedii :)

Foto

Midnight in Paris e filmul meu preferat dintre cele de care vă povestesc aici, Parisul nu l-am văzut mai frumos în niciun alt film. Am stat cu respiraţia tăiată până la final. Povestea este unică şi imposibil să nu te atingă, dacă măcar odată ai fost la Paris, sau dacă măcar odată ai visat cum ar fi să ajungi acolo, filmul ăsta te va cuceri. A! se vede de la o poştă cât de cucerit a fost însuşi regizorul de acest oraş, maniera în care l-a tratat, l-a trădat fără doar şi poate.

Foto 

De la Roma cu dragoste sau Din dragoste pentru Roma? Nici nu mai contează cum a ajuns la noi To Rome with Love, cert este că am râs cel mai mult, mai mult decât la orice alt film al lui Woody. Povestea este delicioasă, iar dragostea lui Woody pentru Roma răzbate şi aici. Acest film încă rulează în cinematografele de la noi, iar sfatul meu este să mergeţi să-l vedeţi ACUM. Woody e genial, iar Roma mai frumoasă ca niciodată.

Foto

Însă pentru prima oară fascinaţia lui Woody s-a răsfrâns asupra New York-ului şi îl evocă cum poate mai bine într-un clasic Woody, Manhattan cu Meryl Streep şi Diane Keaton. De altfel criticii îl dau ca unul dintre cele ma bune filme ale sale.

Foto

Nu ştiu dacă sunteţi fani Woody sau nu. Am dat peste acest site unde sunt disecate toate filmele sale, e briliant site-ul, la fel ca acest artist care numai interesant nu poţi zice ce nu e. E ciudat, e genial, e altfel, îl poţi iubi uşor dar la fel de uşor poţi să nu-l înţelegi, să spui că filmle sale sunt prostioare. Cert este că nu sunt pentru toată lumea. Eu vă mai recomand Annie Hall şi You Will Meet a Tall Dark Stranger. Cele cu oraşele în rolul principal sunt însă un must pentru orice călător, eu în filmule cu Parisul, Veneţia şi Roma, m-am simit un figurant pe acolo şi tresăream la fiecare scenă spunându-mi: “uite, am trecut şi pe aici, şi pe aici… şi pe aici… vai ce dooooor mi-e…!!!” :)

Vizionare plăcută dragi prieteni!

Escale europene (prima parte)

Titlu: Escale europene

Autor: Virgil Marinescu

Editura: Versa, 1991

Nr. pagini: 164

Preţ de anticariat: 5 lei

Cartea lui Virgil Marinescu am primit-o prin bunăvoinţa celor de la Colţul Colecţionarului, un anticariat despre care eu v-am mai povestit şi v-am spus că de la ei puteţi să vă procuraţi cărţi cu poveşti în sine, cărţi vechi din alte timpuri. La fel stă treaba şi cu povestea acestei cărţi, autorul povestind relaxat şi cu multă curiozitate în glas, o vacanţă cu maşina prin Europa anului 1986. Cartea apare la Editura Versa din Craiova abia în 1991.

Ce este cu adevărat interesant (şi ce mi-a plăcut mie foarte tare) a fost faptul că astfel de cărţi de călătorie (genul meu favorit) îţi dau ocazia să vezi anumite zone din lume prin lentilele altor ani şi printr-un filtru complet diferit de cel oferit de ziua de azi (prezent). În esenţa, povestea nu este decât o relatare simplă despre oraşe şi obiective turistice, văzute de oameni care ieşiseră în acea vreme puţin spre deloc din România, unde comunismul o luase complet razna. M-am şi întrebat cum de reuşise autorul şi soţia sa să iasă în ’86 din România, din câte ştiu erau anii “cei mai comunişti” din comunism. Experienţa mi se pare însă cu atât mai interesantă.

Aventura începe pe 29 august 1986, la fix 10 ani după o experienţă similară a autorului şi cuprinde între coperte două ţări foarte dragi mie: Italia şi Franţa). Prima parte a traseului, cea despre care vom vorbi azi, este dedicată primului “contact cu istoria şi cultura Italiei şi primele impresii despre frumuseţile ei”. La început, via Belgrad, românii noştri ajung pe teritoriu italian şi parcurg drumul dintre Trieste-Veneţia-Mantua şi Verona. Toate aceste oraşe îi buimăcesc, Trieste a fost ani de-a rândul locul în care toate trenurile din România ajungeau în Occident (a se vedea romanele autorilor români care descriu “fuga” din ţară în perioada comunismului) deci joacă şi ei aici aceiaşi carte, mai apoi fascinanta Veneţie, care li se pare un oraş în care nimeni nu doarme, iar Mantova (Mantua) un fel de tablou căruia nu-i poţi cuprinde frumuseţea (am auzit şi eu de acest oraş şi din fotografiile văzute pe internet mi se pare şi mie un tablou natural de o inestimabilă valoare). Dintre toate acestea Verona pare că i-a cucerit cel mai bine, cu eterna poveste cu iz de marketing încă din vremea aceea, a lui Romeo & Julieta.

Se dedică un capitol întreg Florenţei (aş fi fost dezamăgită să nu fie aşa) denumită “citateda culturii italiene, sub coloritul lăsat de patina vremii”, acest capilol l-am sorbit până la capăt şi m-am simţit şi eu acolo. A fost, dacă vreţi, plimbarea mea de vară prin Florenţa, căci şi aşa nu am văzut-o în acest anotimp.

Apoi ajungem la Roma, cetatea eternă fascinând orice călător. Observ că programul este astfel făcut încât şederea la Roma să fie destul de lungă, să nu se piardă nimic din ceea ce poate fi văzut acolo. Roma este imensă şi poate părea din ce în ce mai imensă în frumuseţea ei fără vârstă. Îmi plac descrierile de ghid turistic inexistent la acea vreme în România (că oricum cui i-ar fi folosit). Îmi place de asemenea naivitatea cu care autorul descrie anumite obiective din splendida Romă, se simte acel gust al descoperirii primordiale, e prea mult entuziasm în vorble sale, parca ar fi povestit totul ca un copil scos pentru prima dată în lume. E foarte uman tot ce se povesteşte, nimic nu are iz senzorial, totul este la vedere şi la primă impresie.

Călătoria prin Italia se încheie la Pisa, în buza Toscanei, un loc minunat, descris la fel de emoţionant de turistul curios, autorul, şi disecat probabil la fel de intens cu soţia în maşină, călătorind spre Franţa. Dar despre Franţa, în episodul următor. De menţionat că la întoarcerea din Franţa, turiştii din carte mai intră în Italia şi mai vizitează Veneţia odată, dar şi despre asta tot data viitoare.

P.S. Am încercat să ilustrez cu poze de la mine, căci în afară de Mantua le văzui şi eu pe toate celelalte.

O vacanţă în 3 poze

Am primit o leapşă de la Ioana, iar tema circulă de săptămâna trecută prin blogosfera de travel şi deşi am primit-o şi eu săptămâna trecută, o onorez abia azi că prea sună a temă de weekend :) Treaba nu-i uşoară, trebuie să vă descriu o vacanţă de-a mea prin 3 fotografii. Atât, fără multe cuvinte, fără poze în plus ci doar un rezumat în 3 imagini…

M-am tot gândit ce să aleg şi m-am oprit până la urmă la Roma. Curios este că la Roma nu am fost tocmai într-o vacanţă, iar asta se întâmpla în anul de graţie 2010 :) Am stat o săptămână şi fost minunat, dar din păcate n-am prea povestit pe blog despre Roma… şi nici acum nu prea e cazul după cum vă spuneam. Aşa că, la poze :D

Piazza Navona, la 7 dimineaţa

Un apus de noiembrie peste Foro Traiano

O seară răcoroasă cu El Coloseo ;)

Mai departe leapşa merge la: Vulpitza (mai vrem 3 poze din Paris, altele) :) Liliana, Anca, Aliceee, Dia, Larisa şi Monica (mai vreau Italia, ştii tu) :* Vă rog, link dacă o rezolvaţi :)

Toate drumurile duc la Roma

Nici nu știu cum de am putut uita de această zicală, o știam, dar parcă o ștersesem din memorie de bună voie. Ieri seară, în fața unei căni de ceai cu fervex în ea, mi-am amintit expresia și instant mi-a venit cheful de a vă povesti ce “altceva” am mai făcut la Roma săptămâna trecută :)
 
Pentru că internetul nu s-a lăsat înduplecat să “meargă” nu am mai apucat să vă povestesc mai nimic live. In plus, în toate serile mă întorceam în camera de hotel ruptă de oboseală, iar dimineața mă trezeam la fel de obosită :D Cu toate acestea eu zic că am reușit să văd din Roma cam toate locurile pe care îmi propusesem să le văd. Chiar dacă a fost un tur de forță, nu-l regret, căci simt că am profitat la maxim de tot timpul liber în care mi-am făcut programul cum am vrut eu.
 
Ce locuri mi-au plăcut și ce locuri am simțit că sunt supraevaluate? Păi… mi-au plăcut așa (nu e un top):
1. Piazza Navona pe care dacă o vezi în diferite momente ale zilei îți va părea un loc complet diferit. Dimineața este luminoasă, dar rece și îți impune un respect deosebit. La prânz o poți găsi aglomerată, dar scăldată într-o lumină aurie, iar seara (noaptea) fântâna lui Bernini (cele 4 fluvii) emană o eleganță aparte.
 
2. Castelul Sant Angelo noaptea este de o mie de ori mai spectaculos decât ziua, iar podul de vis a vis de el este fără îndoială cel mai frumos din Roma.
 
3. Fontana di Trevi este pe bună dreptate cel mai fotografiat obiectiv turistic din Roma. Acolo la orice oră din zi sau din noapte este plin de oameni care vin să-și arunce monedele peste umăr în fântână. Se spune că în acest fel îți asiguri întoarcerea la Roma, iar dorința pe care ți-o pui în momentul în care arunci moneda se va îndeplini cu siguranță. Ca să știu o treabă, am aruncat 3 monede :)) (pentru aceeași dorință) :))
 
4. Piazza Venezia cu impresionantul monument din marmură albă, Vittorio Emanuelle în fața căruia realmente rămâi cu gura căscată.
 
5. Colosseumul noaptea, la fel ca Sant Angelo pare mult mai frumos și mai bine pus în valoare. Ziua nu m-a fermecat, dar așa cum l-am văzut noaptea nu o să-l uit prea curând.
 
6. Piazza San Pietro de la Vatican și Catedrala San Pietro nu le poți lua decât împreună și nu poți decât să spui: impresionant, colosal, fantastic. Trebuie să fii acolo să vezi…
 
7. Piazza del Popolo pe ploaie. Nu degeaba am citit în National Geographic că această piață uriașă este mult mai frumosă pe ploaie. Eu așa am văzut-o și ce minunăție de culori…
 
8. Piazza de Spagna cu numeroasele spanish steps, pe care din fericire toamnă fiind, nu am găsit-o așa de aglomerată. Are un aer distins și parcă nu se potrivește cu nimic din Roma, dar este foarte frumoasă.
 
9. Capela Sistină de la Muzeul Vatican este nemaipomenită. Am ajuns la ea în ultima zi la Roma și chiar mi-ar fi părut rău să fi plecat fără să o văd. Nu sunt o cunoscătoare în ale artei dar, dacă știi măcar câte ceva despre Michelangelo și Botticeli nu ai cum să nu fii mișcat. Este o operă de artă, perfectă.
 
10. Pizza, gelata și cappuccino mi-au plăcut peste măsură și nu m-am săturat de ele nici pe departe.
 
La capitolul supraevaluare, ar intra Campo di Fiori și Columna lui Traian. Îmi pare rău să o spun dar Campo di Fiori mi-a părut prea “piața de la Ineu”, iar Columna lui tătuca Traian un monument frumos care nu e pus chiar deloc în valoare.
 
În rest, am văzut și multe alte locuri frumoase ca Pantheonul sau Santa Maria Maggiore, Circus Maximus, Area Sacra (unde a fost trădat Cezar de către Brutus), Forul lui Traian, Arcul lui Constantin etc. Mi-e chiar imposibil să îmi amintesc exact toate locurile prin care am trecut, pentru că au fost extrem de multe. Dar, cu alte cuvinte, Roma e superbă, iar parafranzând pe cineva aș zice și eu “Îți dai seama câtă istorie s-a jucat aici, de peste 3000 de ani?”.
 
Intr-adevar, in epoca de glorie a Imperiului Roman, toate cele 29 de cai publice care faceau legatura ce restul tarii si cu provinciile cucerite, duceau la Roma, centrul acestui imperiu, pentru transportarea trupelor, alimentelor, bogatiilor.

Pierzandu-se sensul propriu de calatorie, expresia si-a pastrat astazi sensul figurat, care arata ca diferite mijloace pot duce la acelasi scop si mai multe cai la acelasi rezultat, asa cum altadata drumurile felurite duceau toate la Roma.” (sursa)

Castelli Romani

Cu un autocar destul de bun și de cald și cu un ghid (de fapt ghidă) care ne-a făcut ziua și ne-a amuzat peste măsură am pornit vânătoarea de ruine și castele total necunoscute nouă.

Din nefericire a început să plouă destul de consistent, dar, și aceasta e o adevărată ciudățenie, doar când eram noi în autocar. În momentul când coboram se lumina, ieșea soarele și parcă era un alt anotimp. Râdeam de fiecare dată, pentru că așa ceva nu ni se mai întâmplase.

Prima oprire, Abbazia di Santo Nilo, o construcție foarte frumoasă, care îmbină arta greacă și romană, destul de aproape de Roma, cu o bibliotecă de mii de volume originale, locul în care au fost restaurate o parte din operele lui Da Vinci. Și prin capul meu, auzind de biblioteca aceea a trecut din nou un gând care ducea la Numele Trandafirului a lui Umberto Eco, așa că am avut o strângere de inimă pe acolo. Orașul în care se găsește Abazzia, este foarte cochet, mi-a amintit de Jacou din sudul Franței.

De aici am luat-o către punctual culminant al excursiei, Castelli Gandolfo, reședința de vară a Papei. Locul chiar este minunat, așezat pe malul lacului Albani, la o altitudine considerabilă de la care poți vedea marea Tireniană în zilele senine, Castelul care nu seamănă chiar a castel ci mai degrabă cu o reședință de lux modernă, mie una, mi-a plăcut. Practic este ridicat pe vârful unui deal, înconjurat de păduri și de lacul amintit cu o culoare turqoise. În curtea “castelului” se află bineînțeles o piață, o basilică, nenumărate magazine cu suveniruri, cafenele și gelaterii (chiar, nu am mâncat o înghețată încă și în Italia e cea mai bună din luuuume).

Deja văzusem atâtea și ni s-au transmis atât de multe informații căci nici nu mai pricepeam ce vedeam și ce nu vedeam, nu mai puteam procesa foarte bine, poate pentru că era trecut de ora 13, nu mâncasem și eram în ultimul hal de obosită. Dar din fericire ne-am oprit să mâncam la Rocca di Papa, un restaurant cunoscut se pare unde se servește mâncare tradițională, dar mie nu mi s-a părut chiar ceva ieșit din comun. Evident am mâncat căci era cazul, dar nu ceva nemaipomenit. În schimb am râs până la epuizare și mi-am dat seama că oricât de diferiți ar fi oamenii pot mereu să râdă cu o poftă nemaiîntâlnită, pentru aceleași lucruri.

Cu stomacul plin, altfel discutăm, putem să plecăm lejer la Marino, o localitate unde în fiecare toamnă se ține cu cunoscut festival al vinului. Prin zonă circulă legenda femeii cu trei sâni, doi pentru lapte și unul pentru vin. Aici se află și un magazin cu vinuri foarte accesibile ca preț și foarte “bio”, mă rog, nu m-am băgat în seamă căci nu mă pricep deloc și nici nu am vrut să cumpăr, dar autocarul era plin de doritori. Pe mine m-a atras un castel extrem de romantic aflat pe o colină, dar despre care ghida nu s-a mai oboist să ne mai zică ceva, oricum era prea preocupată să cânde la microfonul din autocar (very funny).

Ne-am întors în Roma pe înserate și am făcut un ocol destul de rapid pe lângă Circus Maximus, zărind Colosseumul din depărate și Arcul lui Constantin, pe care mi-am promis să le vizitez zilele astea. Mă gândeam că dacă nu ar fi fost această ieșire cu orice altă ocazie de a veni la Roma, nu cred că aș fi mers în aceste locații frumoase și altfel, față de ce vezi la Roma. Pentru cei care își plănuiesc o vacanță aici este de reținut măcar zona lacului Albani, ideală pentru un concediu departe de forfota orașului.

M-am întors agale spre hotel, pe același traseu ca și dimineața, doar că de data aceasta totul era plin de oameni și de luminile nopții și o lună mare și plină care îmi veghea calea.