Italia, San Marino, Travel

San Marino, pentru o seară mare într-o țară mică

10 comentarii

Și de la gara din Rimini am decis aproape pe loc să ne îndreptăm spre San Marino. Eu doream sa-l văd, Clau la fel, ne-am interesat rapid la centrul Info Turistic, la doi pași de gară, și am aflat că din fața gării un autobus ne poate duce în aproximativ o oră la San Marino. Un drum dus-intors costă 8 euro de persoană, biletele se pot cumpară din stație și pot fi folosite oricând (tocmai de aceea, noi biletul de întors, deși luat pe 31 decembrie, l-am putut folosi pe 1 ianuarie) Nu știam dacă vrem să rămânem să petrecem revelionul în San Marino, nu știam dacă ne va plăcea micuțul stat, dar având în vedere că eram pe la prânz, am zis că ne vom face rapid o idee despre San Marino și dacă nu e nimic de văzut și de făcut avem timp să venim înapoi în Rimini și apoi mergem spre Ravenna… dar curând aveam să ne dăm seama că nu este cazul…

Dacă e să o judeci în linie dreaptă San Marino e foarte aproape de Rimini, dacă e să o iei pe bune și să-ți dai seama că trebuie să urci cu autobusul realmente un munte, atunci da, chiar faci o oră pe drum. Noi ne-am bucurat la început și de faptul că autobusul spre San Marino a traversat tot Rimini-ul astfel că l-am putut vedea și noi, cât este de frumos, ce parcuri formidabile are și am văzut emblema orașului, Arcul lui Augustus.

Despre intrarea în statul San Marino ce să vă zic? Era o tăblița ca și cum ai trece la noi dintr-un județ în altul și vedeai mașinile (mici) cu număr de San Marino. Rapid aflăm și faptul că San Marino nu este un oraș stat, așa cum am crezut și că are mai multe orășele risipite pe Muntele Titano în vârful căruia se află chiar orașul San Marino, echivalentul centrului vechi (îngrădit de niște ziduri înalte și groase și străjuit de niște turnulețe).

Îl luăm la pas și repede ne spunem unul altuia că este drăguț, că ne place și că n-ar strica să rămânem și peste noapte. Însă… nu aveam cazare (noi nu plecam la drum fără să avem cazare, dar de data asta a fost o excepție). Nu-i nimic zice Clau, oricum ne plimbăm prin San Marino toată ziua, o să găsim noi un hotel în care doar să punem capul pe perină. Însă ceea ce ni se părea ușor s-a dovedit a fi destul de greu. Puținele hoteluri întâlnite în cale erau fie obscure (unul ce-i drept) fie marea majoritate ocupate complet. Poate nu o să vă vină să credeți dar singurul hotel din San Marino care avea o cameră liberă a fost chiar Hotel Titano, un hotel de 4 stele din centrul centrului vechi, însă acea camera era pentru o singură persoană, așa că am zis un asta este stăm pe străzi așa cum a fost planul inițial.

Între timp am vizitat așa cum trebuie San Marino, cu luat la rând fiecare obiectiv turistic și am intrat (gratis) până și la Muzeul Statului. Mie personal mi-a plăcut cel mai mult Piazza della Liberta cu al său Pallazo Publico (foto sus).  În această piață am și luat masa, care deși în buricul târgului a fost una dintre cele mai ieftine prânzuri luate vreodată prin străinătate. Da, San Marino, cea mai veche republică din lume este și o țară ieftină, mult mai ieftină ca Italia, ce să mai zic de Franța?!? Un motiv în plus să fie înțesată de turiști, în marea lor majoritate ruși (chiar nu știu de ce, dar era plin, atât de mulți ruși încât vânzătorii la magazine și tarabe te intrebau și în rusă, noi la înfățișarea noastră am fost catalogați ruși instant, fără dubii, a fost comic, foarte).

Și așa din una în alta începea să se întunece și să se facă un pic mai frig decât pe timpul zilei. Deja știam că vom merge în Piața Santa Agata să vedem concertul și artificiile, dar totuși începea să nu ne mai surâdăchiar așa ideea de a sta până dimineața pe străzi. Așa că am intrat iar la Hotel Titano și le cerem să ne arate totuși camera aceea de o persoană. Ei își făceau o mie de probleme ca e prea mică, în rest din partea lor puteam rămâne amândoi acolo, ceea ce până la urmă am și făcut, constatând că a fost și cea mai bună ultimă decizie din 2011 :)

Însă despre Revelion (tocmai pentru că este puțin diferit față de cel de la noi) și despre prima dimineața de după vă povestesc data viitoare, deși sper să nu mă prindă Paștele cu povestea neterminată :)

Oricum vă las cu toate pozele (selecție de 100 din cele 400, tot e bine)

Travel, Ungaria

Revelion 2011 la Budapesta

5 comentarii
După ce am mai vizitat capitala Ungariei de două ori, în 2002 și respectiv în 2007 și după ce am zis ca ne-am săturat ca de Revelion să stam ori la Ineu, (pe acasă sau pe la prieteni), ori la Arad în față la primărie, ori la ceva petrecere între prieteni, finalul acestui an ne-a dus la Budapesta, la primul revelion în afara țării.
 
Ne-am făcut rezervări la un hotel inedit, Aquamarina Hotel, un fost vas de croazieră rusesc, construit în 1903 și ancorat acum pe malul Dunării în Budapesta, iar drumul l-am făcut cu mașina din dotare. Fiind 4, drumul a ieșit ieftin de tot, iar cazarea s-a situat muuult sub prețurile oricărui Revelion de restaurant. Dacă mai socotești că Aquamarina mai era și de 4 stele, iar micul dejun îl aveam inclus, poți lesne observa că am făcut o alegere bună.
 
Am plecat din Ineu, pe 30 decembrie la 10 dimineața și la ora 13:30 eram deja la Budapesta, la hotel. Din prima mi-a plăcut camera, am zis că e chiar cea mai frumoasă din câte hoteluri am văzut până acum. Ne-am lăsat bagajele și am plecat în oraș. Pentru că toți l-am mai văzut, am zis să nu ne grăbim să ajungem în centru, așa că am dat o raită printr-un Tesco din apropiere la o sesiune de shopping la final de an. Deși nu cu asta am pornit în gând, la vederea prețurilor mult mai mici ca în România ne-am făcut stocul de Ariel, Lenor, Cherry Coke și Pastă Paprika, ba chiar ne-am revigorat puțin și garderoba, căci unde poți lua în țară 3 perechi de blugi la 9000 de forinți, adică undeva sub 150 de lei? Super afacere :)
 
Apoi am mers la Podul cu Lanțuri, preferatul meu din toată Budapesta, însă frigul era atât de pătrunzător că nu am putut zăbovi prea mult fără căciulă și a doua pereche de nădragi, dar măcar știam cum să ne echipăm pentru a doua zi. Dacă tot am fost în centru, Clau, care mai ajunsese și în 2009 la Budapesta fără mine și știa un restaurant unde cică se mânca cea mai bună viță din zonă, ne-a zis să mergem să cinăm acolo. Dar nu mică ne-a fost mirarea să constatăm că localul se închisese de tot :) Noroc cu faptul că eram în imediata apropiere a unui mall, Buda Center, unde un Burger King ne-a scos din foame pe moment, iar apoi am consumat energia pe la magazinele din zonă.
 
Normal că am ajuns în cameră frânți și plini de frig, însă în cameră a fost tare cald și bine, nu același lucru îl puteai spune și despre apa de la baie (care a fost singurul minus al hotelului), destul de călduță, dar total nepotrivită pentru un duș decent. Totuși, dacă am dorit să ne prindă anul nou curați, am folosit-o și așa :D
 
Ultima zi din an a început cu micul dejun de la hotel, unul încântător, băieții mai ales au fost impresionați de diversitatea lui. A fost un mic dejun bogat și sațios, astfel că plecați apoi din hotel au trecut ore bune până să ni se facă iar foame. De plecat, am plecat la Polus. Avem și noi unul în Cluj și am vrut să vedem de unde a luat Paskany conceptul. Pentru prânz am ales un restaurant din buricul târgului, Piata Szent Istvan, aproape de Parlament, în inima Pestei. Normal că un gulaș de acasă de la mama lui nu putea decât să ne cadă bine.
 
Deși am mers până în față la Parlament, am decis că mai bine am merge la hotel să ne odihnim puțin, să ne încălzim și să răsărim în oraș undeva pe la ora 22 pentru artificii și altele specifice. Zis și făcut, doar că înainte am trecut pe la un Auchan să ne luăm căciuli și fulare, dacă am vrut să nu intrăm congelați în 2011 :))
 
Seara târziu am ieșit în Cetatea Buda, însă am ajuns prea repede, așa că am coborât din nou și am dat un tur al orașului să vedem cum se distrează ungurii, până să urcăm înapoi. Așadar, 2011 ne-a găsit în fața Palatului Buda, cu o sticlă de șampanie și cu artificiile unui grup de nemți pe fundal. Din depărtare am văzut și artificiile cu care dăduseră în Piața Eroilor, însă nu-mi pare rău că nu am coborât acolo căci la întoarcere am văzut atâta lume îmbulzindu-se că sigur nu mi-ar fi plăcut în acea aglomerație.
 
Prima zi din an a fost și cea în care ne-am întors acasă, dar nu înainte de a merge din nou în față la Parlament, de a urca din nou în Cetatea Buda și de merge să țopăim un pic, la propriu, în Piata Eroilor. Cu o cafea de la Starbucks și una de la KFC am luat drumul țării, unde după 100 de km de autostradă de care mi-o fi dor, am ajuns la Ineu mai repede decât am preconizat.
 
Și-am încălecat pe-o șa și v-am povestit așa… cum am petrecut Revelionul 2011 la Budapesta (unul dintre cele mai frumoase capitale europene, poate de top 5 chiar).

Close Menu