Sau la fel de bine s-ar fi putut intituala acest articol “Ultima zi de vacanță, prima zi caniculară de toamnă”. În curte la Ineu cad deja frunze uscate, eu stau la umbră și mă gândesc că deja mâine pe vremea asta îmi voi face bagajele ca mai apoi să o iau din loc, spre Cluj, spre toamnă. Spre toamnă mai mult… asta e, din acest motiv sunt melancolică chiar dacă momentan sunt 36 de grade în aer.
Câți dintre noi se lasă surprinși în vacanță și câți merg la sigur?
N-am făcut eu studii ca și cercetătorii britanici (care le știu ei pe toate, desigur), dar cred că cei mai mulți adoră să meargă la sigur. Știu pe cineva care merge de vreo 7 ani în Grecia (cu familia de 4 persoane) în același loc, același hotel din Paralia, căci acolo se simt ei bine, atât de bine că n-ar încerca altceva pentru nimic în lume. Nu ne putem amesteca în gusturile cuiva, dar totuși, de ce nu ai încerca ceva despre care să știi mai puțin, doar din auzite? Asta pățesc eu de ceva vreme cu Muntenegru…
Vino dragostea mea
Marea te așteaptă și ea
Vino să-mi fii mereu
Barca pe valuri a visului meu…
Cu siguranță cunoașteți această melodie. Eu o ador, mă topesc de dorul mării și involuntar o asociez pe Mădălina cu o vacanță la Marea Neagră. Sunt aproape 3 ani de când Mădălina nu mai este și 4 ani de când eu am fost ultima dată la mare în România.
Aflată în nordul Croației și al Mării Adriatice, între golfurile Trieste și Kvarner, peninsula Istria are o istorie bogată și destul de zbuciumată datorită faptului că a fost cucerită de nenumărate ori. O parte importantă, însă, din trecutul ei a fost sub ocupație venețiană. Acesta este și motivul pentru care arhitectura ei seamănă extrem de mult cu arhitectura italiană, iar atmosfera piețelor sale pare a fi ruptă din ghidurile turistice despre… Italia. Mereu am spus că dacă ar fi să îmi fac vacanțele în Croația, le-aș împărți astfel încât una să fie în întregime în peninsula Istria.
Ce este de văzut în Peninsula Istria:
Mi se pare incredibil cum s-a dus toată zăpada de ieri… azi noapte a mai căzut una, dar poate să mai tot ningă, e prea călduț ca pătura de omăt să mai reziste… Putem pleca cu gândul către mare, așa cum vă spuneam, mai ales că aveam în plan articolul despre Grecia. Dacă ar fi să merg anul acesta în Grecia (ceea ce nu cred că se va întâmpla) aș alege fără să clipesc din nou Corfu, deși îmi face cu ochiul și Lefkada cea exotică.
Pănă la acea vacanță însă, eu o țin cu ce știu: CORFU pe care l-am văzut deja. Vizitată în august 2010, această insulă grecească este primul și singurul meu contact cu Grecia. Am reușit să vedem destul de multe stațiuni, ne-am plimbat mulți km pe insulă și am făcut plajă în fiecare zi în altă parte. Mai mult, am fost setați pe ideea de descoperire decât pe cea de relaxare, dar pot spune că dacă aș merge la fel m-aș seta, pentru că e mare păcat că treci prin Corfu și să vezi doar apa dintr-o anumită stațiune… Acum de câte ori mă gândesc la Corfu mă încearcă nostalgii extreme: a fost ATÂT de frumos!!!
Două mari și late destinații am tratat până acum superficial: Corfu și Roma (+ zona Lazio). Nu doar că mă simt prost că am făcut nejustificat acest lucru, dar îmi pare și rău, ce-o fi fost cu mine în 2010 (că atunci le-am vizitat pe amândouă) nu-i chip să-mi explic. În schimb vreau să mă reabilitez în ochii acestor două locații prin articole interesante scrise retroactiv, căci, în definitv, sunt două destinații inepuizabile, iar poveștile despre ele pot fi mereu actuale.
Azi ne întoarcem puțin în Corfu. Paștele ortodox se apropie repejor (doar și grecii sunt ortodocsi, se știe) și mai mult decât atât, cade pe 5 mai. Dacă în România e mijloc de primăvară, în Corfu puteți fi siguri că este vară în toată regula. Așadar, o călătorie anul acesta de Paște în Corfu poate îmbina două vacanțe: vacanța de Paște și o săptămână de bălăceală la mare. Să mai adaug că puteți scoate aproape două săptămâni de vacanță dacă ne legăm și de preaiubitul 1 mai “muncitoresc”?
Deși am fost în luna august pe insula veșnic verde, cum îi zic grecii, am aflat cât de multe tradiții de sărbători se păstrează aici. Am prins atunci 15 august, Sfânta Maria și țin minte că la hotelul la care am fost cazați am primit un fel de colivă specifică zilei. Patronii hotelului fuseseră la biserică înainte de micul dejun și au sfințit respectiva colivă și ne-au servit-o la micul dejun. A fost un fapt inedit, iar grecii sunt pe cât de petrecăreți pe atât de credincioși.
De Paște se pare că se întrec în tradiții care mai de care mai intresante și mai atractive pentru turiști. Un fapt interesant îl reprezintă, în Kerkyra (Corfu Town, capitala insulei) procesiunea din Sâmbăta Mare, care în mod normal s-ar ține în Vinerea Marea, dar cum pe vremuri insula era sub ocupație venețiană, această procesiune a fost interzisă vinerea și se ținea în secret sâmbăta, așa a și rămas peste veacuri. Ce este mai interesant e ce se întâmplă după această procesiune. De la toate balcoanele din orașul vechi se aruncă vase ceramice pline cu apă. Se spune că astfel se aruncă din casă tot răul care se sparge pentru totdeauna. Cioburile însă reprezintă bucuria care ocupă în acele zile sufletele oamenilor. Așa că toți turiștii se reped că culeagă acele cioburi și să le aducă acasă :) Intresant, nu? Mie mi-ar plăcea să văd un astfel de spectacol, mai ales că este acompaniat de cântecul tuturor clopotelor de pe insulă… MINUNAT!
Și ca să vedeți ce departe am mers, am găsit și cazare. De exemplu Hotel Messonghi Beach, 4 nopți la 197 de euro (eu am stat în august 6 nopți cu 300 de euro), deci prețul ce l-am găsit îmi pare tare bun. Și să nu ziceți că am luat-o razna, chiar sper să ajute pe cineva această informație. Un prieten a stat aici și garantează că ar fi foarte bine din toate punctele de vedere. Ca o alternativă puteți avea în considerare și un hotel din Kerkyra, ca să fiți mai aproape de toată nebunia.
Da, au început planurile pentru Paște și chiar planurile de dincolo de Paște. Doamne, parcă nu-mi vine să cred că s-a dus iarna… De bucurie vă dedic această melodie :)
Aseară am adormit la pe 10 jumate. Dacă e astenia de primăvară îi zic de pe acum, să se tot ducă :) M-am trezit la 7 jumate, Clau a dat draperiile și l-am întrebat dacă e ceață. Nu era, erau doar nori plumburii și părea o vreme… călduță. Doar că repede am realizat că e încă februarie și nu poate fi o vreme călduță, iar eu vreau vara cu toată inima și mai e mult până la ea… M-am deprimat și la fel ca și Goe, mi-am zis: “eu vreau să vie!” :)
Însă spre deosebire de personajele lui Caragiale eu am capacitatea să fac ca ceva “să vie” măcar în visele mele. Și am zâmbit pentru câteva secunde unor amintiri dragi, nu foarte îndepărtate, pe când mă bălăceam în ape ireal de albastre și mă bucuram de cel mai frumos soare care îmi putea atinge pielea. Soarele Greciei. E ciudat și oarecum nedrept să mă gândesc la Grecia atât de rar și să pomenesc atât de des de Italia sau Franța. Știu că cele două sunt la inima mea, dar cum ar putea Grecia să nu fie? Cred că singurul ei dezavantaj este că am vizitat-o o singură dată. Oare îmi voi putea lua revanșa cândva și să mă întorc? Pentru un sejur măcar? Cer prea mult? V-am zis doar că să văd marea e pe lista asta undeva foarte sus. Mi-e dor de mare și se pare că nu-s singura, o fi tot iarnă, dar am citit pe la alți prieteni pe bloguri ori simple și atât de grăitoare statusuri pe Facebook “mi-e dor să văd marea/ să o aud/să o simt etc…”
Așa că surâsul meu în plină vară (*de la filmul cu același nume) sunt câteva imagini din Corfu, singurul loc din Grecia în care am ajuns și despre care puteți citi aici. Îmi dădui pentru a mia oară seama că în 2010 n-am prea fost slobodă la gură, am fost în două locuri fantastice, Corfu și Roma și cred că sunt destinațiile despre care am scris cel mai puțin cu putință, asta neînsemnând că nu m-am bucurat de aceste locații, ba pot spune că au fost printre cele mai cele.
Paleokastritsa – cel mai fotogenic loc din Corfu
Kerkyra (Corfu Town) – capitala “italiană” a insulei
Sidari – locul în care se scaldă împreună, toți îndrăgostiții
Kouloura – pitoresc marin
Apraos (doar marea) – locul meu preferat din Corfu