Una ragazza da 30 anni a Firenze!

Încep să scriu aceste rânduri în trenul ce tocmai a plecat de la Firenze cu destinația Treviso. Sunt obosită în măsura în care sunt și încântată de tot ce mi-au adus aceste ultime zile din decada ce începea cu 2. Căci de ultima dată când ne-am auzit s-au mai întâmplat câteva lucruri în frunte cu faptul că am schimbat prefixul, sau nu, în frunte cu faptul că am schimbat prefixul la Florența, căci peste ani asta va fi adevărata conotație. E cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată, chiar dacă știam de el și nu a mai fost o supriză în adevăratul ei sens. Dar, DA! mi-am petrecut cea mai frumoasă aniversare de până acum și nu o voi uita niciodată indiferent de ce va urma…

DSCF2984

Citește mai departe

Cum să vedem Cetățile și Bisericile fortificate din Transilvania

În primul rând nu toate odată, că nu avem cum, trebuie să fim realiști și am vrut să vă spun asta din bun început. După cum știți, acu’ două săptămâni am avut parte de un weekend prelungit în zona Sibiului, ocazie cu care mi-am îndeplinit o dorință mai veche și anume, să ajung prin câteva cetăți medievale fortifcate. Am știut că vom trece pe lângă multe și vom opri în câteva locuri, atât cât îți permite o zi, dar vă spun sincer, că până nu mi-am cumpărat harta cu ele, de le Biertan, chiar nu știam cât de MULTE sunt. Așa s-a născut acest articol, din dorința de a vă trasa câteva idei despre cum le puțeți aborda, căci faptul că merită abordate nu mai trebuie subliniat, asta e clar. A! și trebuie să le mulțumim sașilor pentru asta.

DSCF3360

Citește mai departe

100 de motive să iubești (și tu) Sibiul

(Avertisment: Poveste lungă). L-am văzut, mi-a plăcut… din prima. Dar după 5 vizite abia, cu mintea limpede și inima la locul ei, am putut să strâng 100 de motive pentru care Sibiul chiar este un oraș de iubit până la capăt. Nu sunt dezamăgită să locuiesc la Cluj, Clujul are farmecul său, dar Sibiul are ceva în plus, ceva ce-l face să pară mai “vestic”, mai de la ei, mai puțin de la noi. Sunt sașii “vinovați” pentru asta? Nu știu! Dar nu mai contează cine și de ce face ca Sibiul să fie așa de apreciat, important e că este. Oameni din toate colțurile lumii vin să-l viziteze. Am văzut la Sibiu într-o singură zi, mai mulți turiști străini decât văd la Cluj într-un an. E un oraș “atât” de turistic, dar nicidecum supraevaluat! Nu se poate să nu treci să-l vezi, măcar un ceas, măcar o zi, măcar odată.

DSCF3239

Citește mai departe

Jurnalul (aproape) de la Păltiniș (I): Sibiu

Ca orice ieșire neplănuită, pentru mine, această mini excursie în cealaltă parte de Transilvania, pare a fi reușită. Vremea ține cu mine (să nu o deochi, că de câte ori o laud vine o furtună), Sibiul ieri a avut temperatura mai mult decât potrivită și în plus am făcut ceva ce m-am mai făcut de tare mult timp: m-am plimbat singură și alene, cam două ore, prin orașul pe care încă îl consider cel mai frumos din România, cel mai fotogenic și cel mai “vestic” de la noi, chiar dacă e bine de tot în centrul țării. Că tot e Clau la Viena, DIN NOU, am zis că o porție de germană, asemănătoare, numai la Sibiu pot lua ;)

i-love-sibiu-Holario

Citește mai departe

Bergamo, orașul cu mansardă și cu “ceva nou”

Adevărul este că îmi căutam un moment propice să vă povestesc despre Bergamo. L-am lăsat să aștepte (deși ați văzut deja pozele) așa cum l-am lăsat să aștepte și în timpul escapadei italiene. Dar azi m-am gândit la el mult, mult de tot. M-am gândit că aș vrea să văd ceva nou, să mă rup de peisajul de aici de la mine. “Da ai mai fost plecată”, o să-mi spuneți și da, am mai fost, dar în ultima vreme parcă tot ce văd în jur seamănă cu ce am mai văzut. Deși e frumos la mine în Florești și Clujul e la fel de senzațional ca întotdeauna, mi-e dor ceva nou, de ceva inedit, de o așezare frumoasă, de o cafenea drăguță în care să nu mai fi intrat, o stradă nouă pe care pașii mei să calce etc. Cred că ați pățit și voi așa ceva.

DSCF2382

Citește mai departe

În munți cu barca sau paradoxalul Lac Como

Am senzația că voi plânge anul asta după săptămânile ce au trecut, după felul în care am fugit prin ele și prin întâmplările lor, după mine cea care a simțit că n-are loc și timp să respire în iureșul evenimentelor ce s-au petrecut. Și voi plânge tocmai pentru că mie îmi place așa, îmi place să știu exact câte vene îmi trec prin picioare, să le văd, să le pot numără și să le simt pulsând și să văd că oboseala nu e în zadar, că ea mi-a adus bogăție și liniște sufletească chiar dacă am fost mai mult pe drumuri decât acasă :) Știu că sunt oameni care nu vor pricepe cum e să te liniștească agitația, dar aceia nu cred că mă cunosc…

DSCF1927

Citește mai departe