“O provocare nu înseamnă doar să pleci la război!” am auzit pe cineva spunând de curând.
Asta îmi sună cumva… cumva prost și cumva bine și cumva niște rotițe s-au întors înăuntrul meu în sensul invers al acelor de ceasornic. Ceasornic care ne măsoară nemurirea. Desigur! Clișeu? Desigur!
Da, e vechi pentru că e din 2007 și pentru că din 2007 am văzut atâtea, încât atunci când am plănuit Praga, noi la Viena fiind, păream niște copii din alt spațiu și-un alt timp. Cred că n-am văzut Praga datorită unei chestii psihologice, care nici nu știu cum se numește, dar știu că vreau și trebuie să o depășesc… Eram mici, eram alții…
Când lipsești 3 sau 4 zile din peisajul obișnuit, parcă la întoarcere, deși în teorie ai cam aceleași lucruri de făcut, ele par cam de 10 ori mai multe. Și nici vremea nu te ajută, adică plouă cam de cum ai pus piciorul din nou acasă. Uite așa, că e iulie, că lumea e în vacanță, iar afară am 20 de grade, pe o ploaie mocănească care nu mă lasă să-mi țin promisiunea că anul acesta nu mă mai plâng din cauza vremii. Dar măcar am fost la Sighișoara… alaltăieri. Și mi-am cumpărat o (altă) carte, ieri.
Stelele s-au aliniat acum :) N-am putut evita, așa cum n-am putut influența dorința de a ajunge cât mai repede prin câteva dintre cele mai frumoase sate din Transilvania, pe la câteva Biserici fortificate și la cel puțin o cetate cocoțată în vârf de deal. Asta a fost, fără îndoială, excursia surprinză a anului 2013 (până în prezent). În plus, Bisericile fortificate sunt o dorință de pe lista asta (ok, o să vă explic și de ce ai nevoie de câteva tururi ca să le vezi pe toate, dar nu azi) :)
Ca orice ieșire neplănuită, pentru mine, această mini excursie în cealaltă parte de Transilvania, pare a fi reușită. Vremea ține cu mine (să nu o deochi, că de câte ori o laud vine o furtună), Sibiul ieri a avut temperatura mai mult decât potrivită și în plus am făcut ceva ce m-am mai făcut de tare mult timp: m-am plimbat singură și alene, cam două ore, prin orașul pe care încă îl consider cel mai frumos din România, cel mai fotogenic și cel mai “vestic” de la noi, chiar dacă e bine de tot în centrul țării. Că tot e Clau la Viena, DIN NOU, am zis că o porție de germană, asemănătoare, numai la Sibiu pot lua ;)
Am ajuns într-un final la Indigo în Cluj. Mâncare indiană extrem de savuroasă. În rest e doar Miercurea fără cuvinte. Detalii la Carmen.
… și nici nu faci parte din categoria celor care își iau vacanță/concediu ca să muncească în acel timp altceva “pe lângă casă” (cunosc cazuri din imediata mea apropiere). Nu, Doamne Ferește, nu desconsider aici o pătură socială, care poate nu-și dorește mai mult, sau poate niciodată nu și-a permis mai mult, ci doar am vrut să subliniez că mă voi adresa, în special, celor care ar face orice pentru o vacanță, dar bani/buget… ZERO.
