Curios sau nu, am decis să scriu despre primul drum al vacanței de vară 2013, chiar în ziua în care îl fac pe ultimul din această vacanță. Transalpina, Drumul Regelui, cea mai înaltă șosea din România, una care taie munții la peste 2000 de m, una spectaculoasă care îi face concurență serioasă mult mai popularului Transfăgărășan.
Am pornit acest articol de la ideea „deosebit de recentă“ a lui Clau, de a merge în octombrie la București, pur și simplu ca să vedem la IMAX, unul dintre filmele pe care le așteaptă cu nerăbdare în toamna asta; Gravity (urmăriți trailer-ul ca să vă lămuriți de ce vrea să meargă). Eu, ca să nu mă tot acuze lumea că nu sunt pragmatică deloc, am zis că mi se pare puțin aiurea să mergem la București pentru film (vorba vine, căci ar fi Vulpitza mea dragă acolo cu tot clanul), dar Clau mi-a zis că: „nu e numai pentru film, mereu îmi zici că nu l-ai terminat de vizitat“ și mi-a închis gura…
Sau la fel de bine s-ar fi putut intituala acest articol “Ultima zi de vacanță, prima zi caniculară de toamnă”. În curte la Ineu cad deja frunze uscate, eu stau la umbră și mă gândesc că deja mâine pe vremea asta îmi voi face bagajele ca mai apoi să o iau din loc, spre Cluj, spre toamnă. Spre toamnă mai mult… asta e, din acest motiv sunt melancolică chiar dacă momentan sunt 36 de grade în aer.
Se face că pentru câteva zile din șederea mea la Ineu, nu m-am simțit prea grozav. Se mai întâmplă. Dar, deși uneori mă irită maxim limitele astea fizice, mai ales în vacanțe, de data asta a fost un clar și calm motiv de introspecție. Așa că, îndată ce m-am simțit mai bine, am avut în minte foarte limpede, motivul pentru care am ajuns la Ineu în vara asta.
Am luat niște hotărâri referitoare la vacanțele anilor următori, în acest periplu prin România, dar nu vi le voi dezvălui acum. Am discutat, însă, mult pe tema vacanțelor, a modului în care le-am abordat, a locurilor pe care deja le-am văzut, dar cel mai mult a celor pe care vrem să le vedem de acum și cum să facem să nu le mai amânăm.
Știu, știu că nu e cea mai potrivită lună de vacanță, prețurile explodează, aglomerația este în toi prin tot locul turistic, căldura mare (prea mare pentru mulți), dar na, de multe ori ține de alți factori plecatul în vacanță.
De câteva zile, ne-am tot conturat traseul pentru vacanța (sau cum îi spun eu, pseudovacanța) de anul acesta. Și pentru că o bună bucată din ea, se va desfășura pe drumurile patriei mamă, mi-am amintit de una dintre cele mai reușite ieșiri ale noastre prin România. 2009, doi prieteni din Macedonia au venit în România, iar noi ne-am gândit să le arătăm ceva ce nici noi nu mai văzusem până atunci, Valea Prahovei. Însă timpul a fost scurt și eu am rămas cu regretul că în unele locuri am zăbovit tare puțin.
