Germania nu s-a aflat vreodată pe lista mea scurtă de dorințe de călătorie. Cred că din cauza faptului că pentru mine Germania este o țară rece cu oameni reci, chiar în weekend îi spuneam unei prietene treaba asta “preconcepută”. Și totuși, există o regiune din Germania ce se plimbă mai nou prin visele mele: Bavaria!
Atât am dat din gură că nu avem toamnă frumoasă și caldă, că s-a săturat și ea, toamna, de cât m-am plâns :) Și de mai bine de o săptămână are o grijă aproape idilică să-mi arate cât de frumoasă poate fi… dacă vrea. Sâmbătă m-a pus la punct…
Culoare. Florești. Cluj. Toamna. 28. 29. Miercurea fără cuvinte. Detalii la Carmen.
Vă dați seama ce tare m-a durut faza, din moment ce povestesc cu detașare despre ea abia la un an de la “eveniment” :) Acum zâmbesc, dar ce a fost în sufletul meu în ziua de 20 octombrie a anului trecut, când am văzut trecând pe deasupra mea avionul ce trebuia să mă ducă la Veneția (poze), numai eu (și Clau) știm :)
Trecem peste faptul că le iubim toți, cu toată puterea de care suntem capabili. Nu e doar pentru cei din “câmpul muncii” și am simțit-o pe pielea mea, adică le-am iubit în toate perioadele mele de muncă mai mult sau mai puțin după un program. Au ceva ce atrage, ceva ce ne învăluie, eu niciodată nu mă simt mai împăcată cu mine și mai cu drag de viață ca vineri seara, culmea, uneori chiar și când știu că mă așteaptă treabă în sâmbăta de după :)
Am spus că aș fi încercat Bucureștiul toamna asta, încă din august părea că se conturează un plan. Mi-aș fi dorit foarte tare, aveam motive cu duiumul, dar nimic nu s-a legat în direcția asta și totul a fost condimentat cu răceala mea perfidă (că dacă adun toate simptomele îmi dau o lună) și cu vremea atât de nasoală încât și în acest moment dacă privesc pe fereastră văd numai iarbă moartă, umezeală și noroi. Ce legătură au toate acestea cu Bucureștiul de 5 stele?
