Mă paște o răceală ce pare a debuta cu un roșu în gât de toată frumusețea (story of my life) :) Apoi era să-mi rup piciorul drept, zilele trecute făcând poze (și nu glumesc, chiar m-am speriat rău de tot) și peste 3 zile, că atâtea au mai rămas, schimb prefixul și cică ar fi o schimbare importantă… Sunt cam ocupată, nu credeți? :)
Când am aflat că a fost plecat vara trecută cât colea până în Austria (că de la Arad e și mai aproape) și i-am văzut pozele pe facebook, am cerut mai multe detalii, mai ales că una din dorințele mele de călătorie este să străbat Austria cu mașina, vara, când totul este verde și am auzit eu că se fac cele mai frumoase trasee “calde” ale acestei țări, parcă preferată mai mult ca oricând în sezonul rece. Și din curiozitatea asta a mea s-a născut articolul de mai jos. Aveți îngăduință, prietenul meu scrie, dar despre alt domeniu, așa că apreciez cu atât mai mult acest articol ca un nesperat cadou. Mulțumesc, Luci!
Zilele au intrat în sac și toamna s-a așternut peste noi și peste poveștile de vara trecută. Parcă a trecut atât de repere că nici n-am apucat să mă bucur de vară. Lumea zice că pe la noi pe aici prin centrul României vara trecută nu prea a fost vara, a plouat mult, au fost dimineți de-a dreptul reci și seri de vară mai puțin fierbinți ca în alt an. Mie vara acestui an mi s-a părut o combinație între primăvară și toamnă, fără fierbințeala caniculei și fără acele seri lungi petrecute pe balcon… Inclusiv verdele mijlocului de vară, din imaginea de mai jos, înclină spre o primăvară dusă la extrem…
Tocmai se desfășoară Campionatele Mondiale de gimnastică de la Nanning din China (transmise de TVR1), iar echipa de gimnastică feminină a României s-a clasat pe locul 4, la foarte mică distanță de podium. Reușim cumva să ne menținem acolo în top, chiar dacă poate avem o față mai palidă ca altădată. Mi-am recitit mai ieri articolul scris cu mult patos despre “călătoria” României prin gimnastică la JO și mereu mă bucur că am scris acel articol, este unul din articolele mele de suflet… L-am scris ca numai pentru mine, să am situația undeva și să nu uit. Așa că azi revin cu puțină istorie și puțin sentiment în “călătoria” mondială a gimnasticii românești…
Parcă a fost anume croită ziua de azi ca să-și facă octombrie intrarea triumfătoare în sezon: o dimineață călduță (mai caldă ca celelalte de la final de septembrie), o zi însorită în care am stat la mânecă scurtă, o cafea și două brioșe savurate după-amiaza târziu (că tot dorm pe mine de două zile) și o surpriză la ceas de seară, de a trebuit să mă frec la ochi bine de tot zărind-o în bibliotecă, unde cică mă aștepta de ceva vreme… Rămâi așa octombrie, măcar așa… măcar anul acesta ;)
Ca să fiu sinceră până la capăt, nu cred că am avut habar despre cum se va termina vacanța noastră de vară de anul acesta :) Unele lucruri s-au schimbat din mers și nu mai puteam fi 100% sigură că ultima oprire va fi Maribor, dar având în vedere că planul inițial era să ne întoarcem prin Slovenia, pe la jumătatea vacanței am rezervat totuși camere la Maribor. Mai apoi lucrurile s-au aranjat de la sine…
… și câteva ore petrecute în capitala Sloveniei, în locul în care încă de pe 20 august toamna mi-a șoptit că e aproape. Nu m-am entuziasmat! N-au fost mai mult de 19 grade, puțin după mijocul lui august în Ljubljana, iar noi eram înveșmântați în straie de litoral croat, nu de alta, dar capitala Sloveniei se afla cam la două ore de Opatija cea însorită și cu aer monegasc… Ce a ieșit din întâlnirea asta inopinată cu toamna, vedeți mai jos…
