Am așteptat acest weekend de 3 zile cu multă nerăbdare. Vineri dimineața ningea ca în povești pentru prima dată în acest sezon și vă spun sincer că nimic nu e mai frumos vis a vis de vremea rece, decât atunci când ninge vineri înainte de un weekend prelungit :)
Pentru că în programul de ieri nu am mai avut loc de Ziua Bialog (apropo v-ați înscris la concurs?), am hotărât să public azi articolul ce mergea mai bine de ziua României, de fapt asta aveam eu în cap pentru ziua României dacă nu se potrivea și ziua Bialog tot atunci… Articolul cu iile, da bluzele alea de sunt în vogă peste tot, parcă n-ar fi inspirate din costumele populare românești, vine abia azi și sper să intrați în hora pe care v-o propun așa frumos îmbrăcată :)
La mulți ani, România! La mulți ani, Bialog!
Scriu de 6 ani pe Bialog. E mult, dar nu e prea mult! În urmă cu 6 ani, 1 decembrie a fost tot luni, ne-am trezit, am mers să mâncăm ceva în oraș sub pretextul că trebuie să spălăm mașina, ne-am întors acasă destul de rapid și tot ce se poate să mă fi plictisit puțin, deh vârsta :) Și la un moment dat, am avut chef să scriu ceva… “ce ar fi să fac asta pe un blog?”, m-am gândit. 15 minute mai târziu se năștea Bialog-ul…
Dacă nici anul acesta nu le iese, nu știu ce le fac! :) Anul trecut nu a fost Târg de Crăciun, v-am spus. Anul acesta au anunțat deja o organizare mai bună, dar curioasă mi-s… Cum eu n-am mai trecut prin centru de-o veșnicie, doar din auzite am aflat de perdelele de lumini care se vor a fi asemănătoare cu cele de la Sibiu. Dă Doamne să fie! Voi vedea pe 1 decembrie, căci atunci, la 7 seara, se dă startul atmosferei de sărbătoare din inima țării…
Asta ar mai fi restanța mea, despre minivacanța de toamnă din Italia. Mai are Clau două și zice că dacă îi dam răgaz, până la final de 2014 ne onorează cu ele. A fost o perioadă tare aglomerată și din acest motiv o poveste savuroasă despre Treviso abia acum s-a cerut scrisă și așternută pe blog, când prima promoroacă sănătoasă, de iarnă, s-a așternut și peste orașul meu…
De ieri e cu minus, chiar dacă la prânz avem un plus unu cumplit de singur în termometre, iar parcurile încă nu s-au veștejit complet. De ieri am scos și paltonul chiar dacă iarnă e abia de luna viitoare și mă voi sătura de el până în martie. Oricum, finalul de noiembrie e o perioadă foarte ciudată și rece, dar tot îmi place mai mult ca restul mohorât și ploios, de obicei, al lui noiembrie. Este?
După foarte, foarte multă vreme, mai exact de la Extrem de tare și incredibil de aproape a lui Jonathan Safran Foer, mi-am cumpărat o carte despre care nu știam nimic, doar că are un titlu absolut extraordinar… Așa a ajuns cartea albanezei Catherine Preljocaj la mine în geantă, apoi la mine în brațe și apoi am terminat-o/devorat-o în două zile…
