Stiu cine e Dan Chișu de televizor. Parcă avea o emisiune culinară pe Realiatatea, dar cred că este și promotorul fesivalului de film Dakino. Ei bine, Dan Chișu mai este și autorul unui hai să zicem roman autobiografic, intitulat sugestiv “Singur sub duș”. De carte știu de ceva vreme, dar doar acum mi-am facut timp și am citit-o. Aș zice că e un tratament antodepresiv să citești despre un reprezentant al “sexului tare” aflat la limita depresiei din cauza relațiilor eșuate și alegerilor proaste făcute în viață vis a vis de femei. Ce e interesant e conținutul extrem de deschis al relatărilor, limbajulul destul de colorat, dar peste toate notorieatea femeilor despre care “DonJuandeRomânia” se laudă ca i-au încălzit patul și nu doar patul. Astfel că fără a fi cărcotaș, fără a ști multe despre viața mondenă te prinzi rapid de ce cucoane vorbește dânsul, chiar dacă a avut decența de a nu le folosi numele real.
O fată care citește cartea s-ar putea să înțeleagă mai bine anumite cotloane ale sufletului masculin, dar un băiat care va lectura ar putea fi dezamăgit de unele lamentări ale cuceritorului nostru.
Una peste alta, cartea nu e mare valoare literară, dar poate avea valențe de împrospătare a spiritului de aventură, sau chiar poate avea efectul invers și te pune pe tine ca barbat să stai cumine-n banca ta dacă nu vrei să rămâi singur…și nu doar sub duș…
“E cumplit să nu ai cu cine să împarți bucuriile vieții. Asta nu înseamnă că viața pe care o duc eu acum, în momentul ăsta e vreo bucurie, mă refer la seara asta din care încerc să -ți povestesc câte ceva, că sunt trist și că nu am cu cine să împart viața asta de doi lei, NU, mă refer la momentele frumoase ale vieții, în care te bucuri cu adevărat.”
Grey’s Anatomy
Atât de tare m-a prins serialul acesta că în câteva zile nu am prea făcut nimic altceva decât am stat şi l-am urmărit.
Primul sezon are doar 9 episoade, dar suficiente să vrei să vezi şi celelalte 4 sezoane câte s-au filmat până în prezent.
Eu am ajuns la episodul 15 din sezonul al II lea şi nu pot decât să sper că se va mai filma în continuare.
Pentru cine nu ştie serialul prezintă povestea a 5 stagiari la spitatul Seattle Grace. Viaţa privată şi constuirea unei cariere fulminante în chirurgie sunt problemele cu care se confruntră personajele extrem de bine conturate.
Am crezut că nu mai am timpul şi nici dispoziţia necesare pentru a începe să urmăresc un serial de asemenea amploare, dar… nu mă pot abţine…
Copilul-umbră
Cartea olandezului P.F. Thomese ar putea fi şi chiar este inclusă de Humanitas în colecţia “Memorii şi Jurnale”. Se poate citi într-o zi, însă de scris despre ea e destul de greu.
Rezum doar adevărul: “O mamă şi un tată îşi pierd copilul născut de cîteva săptămâni…pe Isa, fiica lui Thomese”.
Ce se povesteşte nu e cum a murit copila, nu ce boală a avut, nu cum au reacţionat părinţii la asta ci mai degrabă cum tatăl a încercat prin nişte scrieri poetico-eseistice să răspundă la banala întrebare “De ce?”
El nu oferă soluţii de depăşire a unei asemenea tragedii ci face o sumă a trăirilor care pot încerca (la modul strict general) un părinte care îşi pierde copilul pe care nici nu a apucat să-l cunoască.
Cartea este tristă, nu recomand citirea ei nimănui care se află într-o “pasă proastă”, dar poate din curiozitate cineva va dori sa afle “cu ce preţ a luat naştere acestă splendidă carte” (Vrij Nederland).
Bebe (Mihăescu) şi Cuplul Conjugal
Cărticica despre care vorbesc mi-a atras atenţia din cauza autorului, cunoscut din emisiunile extrem de feminste ale Mihaelei Tatu. Odată devenit cunoscut Bebe a scos 2 cărticele la Humanitas care au avut un succes nesperat. La 5 ani după acest succes a ajuns una din ele şi la mine. Se numeşte “Cuplul Conjugal, ori la bal, ori la spital”. Pentru foarte mulţi cartea şi peronajul în sine pot fi considerate adevărate prostioare, dar…există un dar.
Poate mulţi ar trebui totuşi să citească cartea asta. Dincolo de situaţiile tragi-comice şi expunerea lor plină de umor se ascund multe înţelesuri, sau mai bine zis neînţelesuri legate de convieţuirea alături de cineva. Până la urmă tipul e psiholog, deci ştie ce vorbeşte, evident pentru alţii pentru că lui se pare nu i-au folosit având în vedere că are 2 sau 3 căsnicii ratate.
În fine asta nu e problema mea.
Am să închei cu cu un citat care poate va trezi în cineva interesul asupra cărţii.
“Unii reuşesc în dragoste, alţii nu. Unii au parte de perechea pe care o merită, alţii acceptă orice. Unii visează jumătatea ideală, alţii se trezesc cu certificatul de căsătorie sub pernă. Unii, alţii. Orice om cu scaun la cap se întreabă de ce unora le ies toate şi altora nu. Inclusiv în iubire. Răspunsul e simplu: au încredre în ei sau nu.”
Am fost la Teatrul De Păpuşi
Fără jenă admit că azi am fost pentru a doua oară în viaţă la Teatrul de Păpuşi. Am o colegă actriţă acolo şi azi a jucat în Scufiţa Roşie. A fost o experienţă extraordinară, mi-a plăcut enorm. În primul rând sala era plină de copiluţi de 6-7 ani, care urlau, răspundeau actorilor, se fâstâceau dar emanau atâta veselie ca te molipseai fără să poti riposta. Am ajuns la concluzia că e o metodă de terapie antistres, ceva fantastic. I-am zis colegei mele să nu renunţe nicodată la asta, pentru nimic în lume, pentru că un astfel de job te poate ţine în viaţă fără bani sau alte satisfacţii materiale.
O oră cât a ţinut piesă am zâmbit nonstop, iar felul în care copiii ăia m-au privit uneori speriaţi de lup, alteori amuzaţi de stejărei sau scufiţe m-a umput de afecţiune.
Am mai fost invitată şi la alte piese unde cred că am să merg şi numai pentru simplul fapt că mă întorc de acolo alt om, mai bun. Ce puţin ne trebuie uneori că să redevenim copii, ce putin ne trebuie ca să înţelegem că defapt e mai bine să nu devenim MARI niciodată.
OSCAR 2009
Se decernară premiile. De doi ani din varii morive n-am mai văzut gala. Anul acesta numai HBO a dat-o, deci “ciuciu”. Dimineaţă am intrat pe Hotnews şi am văzut câştigătorii, apoi am dat şi pe site-ul oficial.
În fine, eu am văzut numai Slumdog Millionare şi The Curious Case of BB, The Dark Knight si simpaticul Wall-E dar la celelalte am vazut trairere şi am citit în diverse locuri despre ele. Ce e sigur e că următorul pe care vreau să-l văd e Milk. În rest celelalte nu mă atrag. Eh, hai poate si The Reader…
Aşadar Slumdog a luat 8 premii. Mi-a plăcut filmul dar parcă, totuşi nu merita atâtea premii. Adică o fi făcut cu buget redus, o fi acuma criză şi merge orice despre sărăcie, dar filmul a fost mult prea comercial. A luat toate premiile importante, cel mai bun regizor, scenariu adaptat, coloană sonoră, melodie…nici nu mai ştiu.
The Curious Case of BB a plecat cu buza umflată şi nu merita. Am citit în diverse părţi că multora filmul li s-a părut ridicol. Mare greşală !!! Filmul a fost foarte bun şi merita mai mult de 3 premii, scenografie, machiaj şi efecte speciale. Cred că i s-a făcut o nedreptate. În rest nu vreau să comentez în necunoştinţă de cauză.
Acestea sunt premiile:
Cel mai bun film – “Slumdog Millionaire”
Cel mai bun regizor – Danny Boyle ( “Slumdog Millionaire”)
Cel mai bun actor in rol principal – Sean Penn (“Milk”)
Cea mai buna actrita in rol principal – Kate Winslet (“The Reader”)
Cel mai bun actor in rol secundar – Heath Ledger (“The Dark Knight”)
Cea mai buna actrita in rol secundar – Penelope Cruz (“Vicky Cristina Barcelona”)
Cel mai bun scenariu original – Dustin Lance Black (“Milk”)
Cel mai bun scenariu adaptare – Simon Beaufoy (“Slumdog Millionaire”)
Cea mai buna imagine – Anthony Dod Mantle (“Slumdog Millionaire”)
Cel mai bun montaj – Chris Dickens (“Slumdog Millionaire”)
Cea mai buna scenografie – “The Curious Case of Benjamin Button”
Cele mai bune costume – “The Dutchess”
Cel mai bun machiaj – “The Curious Case of Benjamin Button”
Cea mai buna coloana sonora – A.R.Rahman (“Slumdog Millionaire”)
Cea mai buna melodie originala – “Jai Ho” (“Slumdog Millionaire”)
Cel mai bun sunet – “Slumdog Millionaire”
Cel mai bun montaj sunet – “The Dark Knight”
Cele mai bune efecte vizuale – “The Curious Case of Benjamin Button”
Cel mai bun lungmetraj de animatie – “WALL-E”
Cel mai bun film strain – “Okuribito” (Japonia)
Cel mai bun documentar de lungmetraj – “Man on Wire”
Cel mai bun scurtmetraj documentar – Smile Pinki”
Cel mai bun scurtmetraj de animatie – “La maison en petits cubs”
Cel mai bun scurtmetraj de fictiune – “Spielzeugland”
Din lecturile ultimului an part III
Ok, hai că mai am câteva. Dar după ce am vizitat câteva bloguri ale oamenilor care chiar citesc și citesc mult, mai mult decât se poate crede, am decis să scriu și eu despre cărți la cald. Așa că de acum înainte nu mai las să se strânga atâtea. În plus în acestă postare n-am să mai pun poze la toate pentru că nu am găsit. Le-am fotografiat, dar nu-mi place cum au iesit pozele, așa că unele apar fără.
LUMINIȚA PAUL, CĂTĂLIN TOLONTAN, MARIAN URSESCU, CRISTI PREDA-INIMI LA BEIJING
Despre această care am mai tot scris. Eu urmăresc “fenomenul olimpic” din 1992 de la Olimpiada de vară de la Barcelona. Aveam 8 ani și o iubeam pe Lavinia Miloșovici, ea și boxerul Francisc Vaștag sunt singurii de care îmi amintesc de la Olimpiada aia. Așadar 2008 a însemnat Beijing. Era clar că-mi voi lua cartea. Am cititi-o repede, e ușoară, dar “cântărește greu” în aur, aurul obținut de ai noștrii, căci despre medaliați este vorba. Este povestea triumfului lor, a rănilor dinaintea imnului, a lacrimilor de după victorie. Cred că oricui a urmărit ”jocurile” această carte îi poate vorbi. Cartea are și poze numai bune de dat autografe pe ele în cazul în care am avea ocazia să-i întâlnim pe marii campioni.
LUCIAN BLAGA- OPERE, VOL I
Acesta este primul volum din seria de 12 dacă nu mă înșel editat de Dorli Blaga la Editura Minerva. Conține “Poemele luminii” din 1921, primele sale poezii din care și noi am studiat în liceu “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…”, apoi mai sunt “Pașii profetului”, seria “În marea trecere”, “Lauda Somnului”, “La cumpăna apelor”, “La curțile dorului” și “Nebănuitele trepte”. Poeziile sunt minunate, am mai postat pe blog “Lacrimile” și acuma într-o seară preferate mea “Vei plânge mult ori vei zâmbi?”
LUCIAN BLAGA-LUNTREA LUI CARON
Singurul roman al lui Blaga, “Luntrea lui Caron” are o puternică tentă autobiografică de care autorul nu s-a ferit. Axente Creangă și Leonte Pătrașcu sunt una și aceeași persoană și anume Blaga. Poetul (profesorul) și filosoful prieteni vechi în roman, același eu în realiate. Personajele deși au numele schimbat, inclusiv soția și fiica lui Blaga, pot fi recunoscute foarte ușor printre personajele vremii. Povestea este extraordinară, intrigantă și incitantă-viața unor oameni în aparență obișnuiți, dar defapt caractere stălucite. Romanul în forma existentă este la a doua scriere, dar defapt Blaga dorea să-l rescrie pentru a adăuga și alte aspecte ale vieții sale extrem de importante, însă nu a mai apucat.
ION IANOȘI-O ISTORIE A FILOSOFIE ROMÂNEȘTI
Nici măcar nu trebuie să prețuiesti filosofia sau literatura ca să realizezi că această carte este extrem de utilă. Orice nu știi despre operele marilor filosofi, poeți, eseiști sau dramaturgi români găsești aici. Ion Ianoși este profesor la Universitatea București. Cred că a scris acestă carte din nevoia de a elucida anumite asemănari sau discrepanțe între filosofi și cei care au scris doar literatură pură. Eu din păcate am citit doar pățile care m-au interesat mai mult, dar marită citit tot documentul. Cartea este recomandată mai ales sudenților datorită conținutului ei ușor “de curs”.
VASILE MUSCĂ-SPUSUL ȘI DE NESPUSUL
Am postat un amplu articol despre acestă carte pe care am citit-o pe nerăsuflate. Este o carte de aforisme. Este aproape imposibil să nu te regăsești în unul din ele. Mie mi-au plăcut atât de multe încât am revenit la unele din ele și de câteva ori. Aceasta nu este o carte de profesor, autorul spunea că este prima sa carte de “filosof”. Mă pot lăuda cu faptul că am primit-o cu dedicație în seara lansării ceea ce o face cu mult mai valoroasă în ochii mei :D
ÎN LUMEA TAȚILOR-CARTE GÂNDITĂ ȘI ALCĂTUITĂ DE MARTA PETREU
Am vrut să o citesc dim momentul în care am auzit de ea. Spre surprinderea mea a fost mai mult decât așteptam. Imaginați-vă o grămadă de intelectuali vorbind despre tații lor. De la Bianca Balotă la Norman Manea la Livius Ciocârlie la Ruxandra Cesereanu la Dorli Blaga toți au povestit cu bucurie și melancolie în glas despre tații care în marea majoritate nu mai sunt sau sunt bătrâni și uitați undeva de unde probabil nu vor mai face decât un singur drum. Cartea este emoționată, siceră și deschisă. Imițiativa acestei cărți este lăudabilă, aceste povestiri din viață nu-și vor pierde niciodată valoarea. Sincer m-as apuca să scriu și eu ceva despre tatăl meu, dar așa ca ei să citească toată lumea, în semn de recunoștință.