Dacă încă mă citiți, știți că anul trecut a fost anul cu Eurotrip-ul! V-am îmbătat de cap cu el și de povestit mi-a rămas și pentru 2016 câte ceva :) Noroc că într-un final i-am dat de capăt, însă o restanță tot a rămas și scriu la ea la mine în minte încă din clipa în care făceam ultimii km de întoarcere spre casă. Mda, cred că nu părăsisem Slovacia încă și aveam trasate în memorie lucrurile pe care, de șlefuit și pus în pagină, le-am terminat doar azi…
La începutul lui iulie se fac 9 ani de când am ajuns la Debrecen prima oară. Eram în drum spre Budapesta și am oprit pentru o după amiază în acest al doilea oraș al Ungariei vecine. Țin minte că mă năpădiseră atunci nostalgiile din escapadele consumeriste, cu ai mei, la granița de vest (Gyula, Békéscsaba), imediat după revoluția din ’89. Ungaria va avea mereu pentru mine izul acelor escapade, indiferent ce zonă ajung să vizitez…
După 3 săptămâni pe axa București-Debrecen-Timișoara, acesta ar fi primul weekend, teoretic, acasă (la Cluj, adicătelea). Asta, probabil, numai pentru că avem musafiri :) Dar despre oboseli și despre cum pur și simplu viața e în altă parte, povestim cu altă ocazie. Acum, ca să nu credeți că am abandonat Bialog-ul chiar de tot, deși poate așa pare, răscolind aseară câteva albume cu poze (da, așa ne relaxam noi, uneori, musafirii) m-am gândit să vă scriu, foarte pe scurt, despre Bucureștiul în care am trăit anul acesta primele două zile de vară adevărată…
Adică obosită și în cap cu ideea că “n-am fost pe fază, ia să se repete weekend-ul” :)) Lăsând gluma la o parte, văd că nu-i de glumit cu starea asta normală din ultima vreme și NU, nu o spun cu frustrare ci cu un fel de încântare față de faptul că o grămadă de lucruri frumoase par să se întâmple deodată :)
Nici pe vremea când ne rodeam coatele pe băncile școlii, nu exista o vacanța mai scurtă ca vacanța de primăvară, așa-i? Dar, mamă cum o mai așteptam!! Pe vremuri era prima vacanță de la cea de Crăciun și alta nu mai pupam până la Vacanța Mare. Acum lucrurile parcă nu-s mai cum au fost, avem o Vacanță Intersemestrială, avem Săptămâna Altfel (ambele în intervalul februarie-aprilie) și puțin câte puțin, vacanța de primăvară și-a pierdut și frenezia așteptării… Însă…
Sau la fel de bine aș fi putut pune un titlu din care să vă dați mai rapid seama că voi vorbi despre primăvara adevărată așa cum arată ea în Ardeal, căci trebuie să știți cum o vedem noi de aici și cum am învățat să ne bucurăm de ea… Însă, o să fiți în asentimentul meu, că titlul ales este mult mai poetic și mai potrivit. O să vedeți și de ce. ;)
După concertul lui Eros din septembrie anul trecut, recunosc că așteptam cu nerăbdare să mă mai ducă un artist la Sala Polivalentă din Cluj cu aceeași nerăbdare și aceleași emoții ca preferatul meu italian… Între noi fie vorba, însă, asta e greu să se întâmple. De fapt s-ar întâmpla într-un singur caz, care probabil nu se va întâmpla în veci și anume să vină prin Ardeal, Celine… Dion (mda, atât de naivă sunt!). Dar, zic să nu fim chiar atât de prăpăstioși și între timp să ne bucurăm de evenimentele care ni se oferă pe tavă chiar la noi în ogradă…
