Am rămas fidelă titlului anterior, chiar dacă mă mâncau degetele să scriu un titlu cu valoare SEO, de genul “5 locuri de neratat în Muntenegru”. Însă, cum articolul nu va fi numai despre asta, iar eu mă țin de ce gândesc inițial cu sufletul, azi vă prezint a doua și ultima parte din povestea țării dintre munte și mare, așa cum am simțit eu că este și trebuie să rămână frumosul Muntenegru…
Două sunt motivele pentru care am grăbit acest articol: primul e acela că este încă vară (mai ales la mal de mare), oamenii încă mai au zile de concediu și dacă nu au ales deja, sunt pe cale să aleagă o vacanță pentru vara lui 2016 și al doilea e că lumea chiar vrea să știe, pentru posibile vacanțe viitoare, cum e la mare în Muntenegru. O să încerc, așadar, în cele ce urmează, să vă povestesc despre cea mai nouă țară europeană (independentă de doar 10 ani, din 2006), plajele ei și cele mai frumoase locuri de vizitat… Haideți cu mine în Muntenegru!
După cei 4000 de km reuniți vara trecută sub numele de Eurotrip, mai aveam în plan, cam de multișor, o altă vacanță cu mașina, care musai trebuia făcută. Desigur, aceasta urma să fie una ceva mai ușoară și croită pe complet altă schemă, dar tot de vară în felul ei, căci numai atunci avem la dispoziție zilele alea libere și adunate mai multe la un loc. Și pentru că planul cuprindea din start țări precum Serbia, Bosnia-Herțegovina, Croația și Muntenegru, i-am zis The Balkans Trip (chiar dacă nu trecurăm de data asta chiar peste toți Balcanii).
Cu toate că am mai beneficiat de o scurtă și nesperată pauză la început de iulie, abia de azi, când am în față “vacanța mare”, mă simt cu adevărat în concediu. Va fi și cel mai lung concediu din ultimii 3 ani, așa că sper să știu ce să fac cu el :)) Glumesc, mereu știu, trăiesc pentru ceea ce se numește vacanță. Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt ceva de speriat: “a zis cineva vacanță? I’m IN!” :)
Cred că v-am mai zis că n-am, efectiv, cum să țin pasul cu localurile drăguțe, care se tot deschid la Cluj de vreo 2 ani (și mai bine) încoace. Sunt foarte multe, foarte faine și din ce în ce mai de acolo de acasă de la mama lor, cum e cazul localului în care am ajuns azi. Da, fix azi, de 14 iulie o prietenă îmi zice că m-ar duce într-un loc despre care ea crede că mi s-ar potrivi perfect… :)
Am auzit She zilele trecute și gândul mi-a zburat instant la Notting Hill, culmea, nu filmul, deși, normal că de acolo mi se trage :) Vă ziceam atunci când am abordat Londra pe Bialog că Notting Hill este locul meu preferat din tot ce am văzut la Londra… Că mi-a plăcut la nebunie, că poate este vinovat filmul cu același nume, că poate soarele din acea zi, poate culorile și căsuțele diafane aliniate strategic, poate Portobello Road, poate un sentiment minunat. Poate. Sau este chiar un loc de poveste unde în capul meu se auzea She…
Dacă vă spun că scriu la acest articol de jumătate de an, mă credeți? :) Poate că n-a avut forma asta de la început, poate că în urmă cu jumătate de an era doar un plan pus la punct, dar prea fără forma pe care mi-o doream, însă ce o să citiți voi azi e rezultatul, nu doar a 6 luni de idei, ci a 9 ani, rotunjiți chiar azi, de trăit aici, în Cluuuuj. De asta m-am hotărât, totuși, să-l termin, ca să marchez acest prag, pragul de 9… Iar 9, cum să vă spun, 9 a fost pentru mine, mereu, o cifră norocoasă ;)
