Concursuri, Travel

Pași nebătuți prin Lumea Mare

11 comentarii

Răspund cu această postare unui concurs lansat în Lumea Mare despre destinațiile de vacanță mai puțin “bătute”, asta ca să nu le zic neumblate (căci în parte nu e chiar așa). Oricum cele 10 (5 văzute, 5 nevazute, încă) nu sunt chiar in vizorul tuturor, lumea le mai ratează pentru că nu le știe foarte bine și nici nu preferă locuri despre care nu a auzit prea multe.

5 pe care le-am văzut

1. Palavas les Flots (Franța)

Un loc minunat de pe coasta Mediteranei în însoritul sud al Franței. Nu este chiar așa de cunoscut orășelul/stațiune pentru că este la mare concurență cu Coasta de Azur, cea arhicunoscută și supraevaluată (deși mor de ciudă că nu am văzut-o pe viu). Dar este FANTASTIC, pe mine m-a cucerit iremediabil. NU o sa-l uit niciodată și vreau să mă întorc acolo.

2. Skopje (Macedonia)

Capitala Macedoniei este un oraș modest și nu foarte luat cu asalt de turiști, dar este un oraș drăguț, plin de viață și într-un progres vizibil. Pentru cei care trec prin zonă, în drum spre o altă destinație, mai cunoscută și mai atrăgătoare, recomand măcar o oprire de o zi și o noapte la Skopje. Așa de dragul diversității.

3. Nîmes (Franța)

Aflat la granița dintre Longuedoc Roussillon și Provence în același minunat sud al Franței, Nîmes m-a cucerit prin asemănarea colosală cu Verona italiană. De la străduțele înguste cu miros de altă epocă, la superba arena romană (Nîmes este un fost oraș roman) totul duce cu gândul la Italia. Dacă mai prinzi și o zi cu soare, așa cum am prins eu, va fi de vis ziua ta la Nîmes și nici turiștii nu te vor înghesui.

4. Densus (România)

Biserica fortificată de la Densus este un monument extraordinar dar nu foarte asaltat. Poate de aceea s-a și păstrat atât de sălbatic și de retras. Când am fost noi nu mai era acolo nimeni, doar sufletul spațiului mioritic, ca să zic așa. O liniște și-o pace domneau peste sat și peste acea așezare pe care pare că Dumnezeu a făcut-o numai pentru El.

5. Târgu Mureș (România)

Cred cu tărie că acestui oraș nu i se acordă importanța cuvenită. Eu am rămas frumos impresionată de el. Mic și cochet, cu un aer chiar mai occidental decât Clujul, mult mai puțin aglomerat și foarte curat (eu asta am văzut, să mă contrazică cel care știe mai multe). Am ajuns prima data acolo în 2009 primăvara, apoi am mai trecut pe acolo în același an vara și ca să fie tacâmul complet, am mai trecut odată în 2010 când deja mă simțeam ca acasă. A! Wizz air a intrat și pe aeroportul din Tg. Mureș cu aceleași curse ca și de la Cluj, plus că aveau zborul spre Budapesta de muuult. Clujul nu-l are nici acum. Bravo Tg. Mureș.

 

5 pe care vreau să le văd în viitor

1. Capul Nord (Norvegia)

Trebuie să ajung aici în viața asta, a fost chiar o idee pentru vara viitoare, dar încă bugetul nu-mi permite. Însă într-o zi sper să-l fac să-mi permită, dacă nu o să-mi permit să-l nu-l mai văd ca pe un obstacol.

2. Gibraltar

Îmi plac locurile astea puțin incerte, aceste locuri care par poduri peste lume, aceste dimensiuni care te fac să nu mai știi unde te afli și unde ai vrea să te afli. Abstract? Poate, dar Gibraltar-ul mi se pare un astfel de loc.

3. Houston, Texas (USA)

Eiii, aici o să am ghid, în plus față de alte orașe din USA despre care am auzit 10001 povești, acesta nu pare chiar așa de luat în seamă, înafară de împătimiții spațiului cosmic nu cred să-și dorească cineva să-l viziteze cu ardoare. Dar eu, pentru că am cu mine porția zilnică de “SF at home” am ajuns să-mi doresc să-l văd. Ba mai mult, să-l pun chiar pe locul 2 după New York…

4. Balcik (Bulgaria)

Toată lumea merge în Bulgaria în stațiunile alea apărute cumva peste noapte, gen: Nisipurile de aur, Albena și altele cu Beach la sfârșit și nu prea mulți aleg Balcik-ul. El nu este chiar o stațiune, dar pentru mine a primit valențe deosebite când am citit Panza de paianjen. Atunci am zis că e un loc de văzut și de savurat.

5. Perth (Australia)

Dorința mea de a ajunge în Australia de revelion, să văd artificiile aruncate de pe podul din Sydney scăldând în lumină opera aceea cu un design fabulous m-a făcut să vreau să văd și cel mai mare mare oraș nepopular din Australia – Perth – ul. Când am fost la Roma am cunoscut o doamnă profesoară din Perth și m-a asigurat că am ce vedea acolo și nu mi se va părea că mă sufoc de turiști ca la Sydney de exemplu. Dar până la Perth e cale lungă… prea lungă :(

Bloguri & Blogging, Carti, Cluj

De 3 X C: Cluj, Cristina, Cărți

3 comentarii

Ieri am cunoscut-o pe Cristina, posesoarea și creatoarea blogului Prelude in E minor, care se afla într-o scurtă vizită de o zi jumate la Cluj. Dacă e să mă întrebe cineva cum a ajuns Bianca de la Cluj să se întâlnească cu Cristina de la Iași, răspunsul ar fi următorul: pentru că într-o zi li s-au întâlnit comentariile despre cărți pe blogul uneia dintre noi.

Pentru necunoscători, Prelude in E minor este unul dintre cele mai inteligente și cochete bloguri pe care le citesc, iar când am auzit că vine Cristina la Cluj am zis că este o șansă deosebită să o întâlnesc. Ceea ce s-a și întâmplat. Și pe unde m-am plimbat cu Cristina? Prin librării… evident: Carturești, Humanaitas, Dacia… a fost o reală plăcere, în plus Cristina este o fată foarte inteligentă și simpatică.

Din păcate Clujul nu e chiar atât de verde și nu am apucat să urcăm la Cetățuie și nici să ne bucurăm de o sesiune foto in Parcul Central, dar la următoarea vizită mă țin de promisiune și recuperăm restanțele.

A! și cu ocazia întâlnirii am primit și cartea pe care o câștigasem pe blogul Cristinei, asta cu ceva vreme înainte ca eu să aflu că ea va veni la Cluj. M-am și pus deja să o citesc, este vorba de Cititorul din peșteră de Rui Zink. Mersi :*

P.S. Tot din păcate nu am poze, dar Cristina care este un artist sper să mi le trimită și mie  pe cele pe care le-a făcut ieri.

Carti, Travel, USA

America lui Jean Baudrillard

3 comentarii

Cartea filosofului-sociolog francez Jean Baudrillard este prin excelență o biblie urbană destul de puțin cunoscută printre nomazi. Am descoperit-o întâmplător și la fel de întâmplător m-am apucat de ea devorând filă după filă.

Adevărul este că ea devine destul de înșelătoare, pentru că la început te amăgește cu un mic periplu între California și New York, ca mai apoi să se aplece aproape total asupra problemelor, plusurilor și minusurilor societății americane. Dacă pe alocuri, autorul elogiază depărtarea de Europa, pe de altă aprte critică dur aspecte ale decadenței. Mă gândeam că nici nu putea să fie altfel având în vedere că USA este un tărâm al constrastelor naturale și culturale recunoscute.

Nu m-au interesat aspectele sociologice decât în măsura în care au implicat valențe turistice ca să zic așa, însă mi-am format imaginea francezului frustat de anumite incapacități europene în fața mult prea marii libertăți americane.

Să luăm puțin pe rând câteva din descrierile lui Baudrillard și să le dăm puțină culoare:

San Antonio – “istoria e plină de vicleșuguri”


Las Vegas – “marea târfă din celălalt capăt al deșertului”


Monument Valley – “gigantică îngrămădire de semen unde omul nu a avut niciun amestec”


Grand Canyon – “sensul s-a născut prin eroziunea cuvintelor, semnificațiile prin eroziunea semnelor”


Deșertul – “este o prelungire naturală a liniștii interioare a trupului”


Hotel Commodore – “aici Fitzgerald venea să bea în fiecare seară”

New York – “nimic mai intens, mai electrizant, mai plin de viață și mai agitat decât străzile din N.Y.”


Parcurgeți zece mii de mile prin America și veți ști mai multe despre această țară decât toate institutele de sociologie au de științe politice la un loc.

Carti

Colțul colecționarului

4 comentarii

O lume minunată în care veți găsi… numai cărți.

Ca un cititor împătimit și un iubitor al cărților și a tot ce se învărte în jurul lor am căutat diverse soluții pentru a-mi contrui o bibliotecă cât mai bogată și mai pe gustul meu. În aceste demersuri ale mele, am ajuns la Colțul colecționarului. Întâi mi-am comandat de Biobiliografia lui Lucian Blaga, singura de acest tip scrisă după o muncă asiduă de unul din exegeții săi, Dimitrie Vatamaniuc. Apoi am rămas un obijunuit al acestui anticariat deosebit.

Cărțile oferite de Colțul colecțioanarului nu sunt noi, dar pe cele mai multe dintre ele nu le vei găsi în librării și nici în anticariatele deja cunoscute. De aceea pentru mine, acest anticariat online a devenit o sursă nouă de bibliotecă/librărie. Pe lângă acest aspect, cărțile oferite nu sunt deloc scumpe, dar arată impecabil, fiind întreținute și “respectate”, un motiv bun pentru a recunoaște seriozitatea echipei.

De azi, Bialog-ul devine partener Colțul colecționarului. Recenziile vor continua, poate se vor înmulți, alte opinii, lepșe sau concursuri cu și despre cărți, autori sau idei filosofico-literare vor fi dezbătute, așa că sperăm să fie de bun augur acestă alăturare.

Bloguri & Blogging

Experiment românesc pe orbita Pământului

Niciun comentariu

Domnul Dumitru Hasegan, directorul Institutului pentru Științe Spațiale și coordonatorul experimentului CFS plasat pe orbită în ultimul zbor al navetei spațiale Discovery, a fost de acord să răspundă întrebărilor cititorilor site-ului parsec.ro.

Dacă doriți să adresați întrebări coordonatorului acestui experiment unic în peisajul cercetării româneti, parsec.ro vă oferă acestă oportunitate inedită.

 

Foto

Carti

Sensul vieții

2 comentarii

Am vrea să avem importanță pentru noi “din exterior”. Dacă viețile nostre considerate în ansamblu, par fără rost, atunci o părticică din noi e nemulțumită – aceea care veșnic se uită peste umăr să vadă ce facem. Multe eforturi omenești, în special cele puse în slujba marilor ambiții mai degrabă decât în slujba confortului și supraviețuirii, se hrănesc cel puțin în parte, dintr-un sentiment al importanței, sentimentul că ceea ce faci nu este important doar pentru tine, ci e important într-un sens mai larg: important, punct. Dacă am fi nevoiți să renunțăm la el, s-ar putea să ne trezim că ne piere tot elanul.

Dacă viața nu este ceva real și serios, dacă la capătul ei nu ne așteaptă decât mormântul, poate că e ridicol să ne luăm în serios prea tare. Pe de altă parte, dacă nu putem trăi fără a ne lua în serios, poate ar trebui să ne obișnuim cu gândul că suntem ridicoli. Poate că viața nu e numai lipsită de sens ci și absurdă.

(din Thomas Nagel – Oare ce înseamnă toate astea? – o scurtă introducere în filosofie)

Îți vei pune câteva întrebări după ce o vei citi, garantat!

Close Menu