Am deseori senzația că nu am învățat niciodată mai nimic din ce mi s-a întâmplat prin viață și asta pentru că repet din greșeli și uit că de fapt cel mai important este să tragem învățăminte din ceea ce ni se întâmplă nu doar să suferim sau să ne bucurăm și să trecem mai departe. Alteori însă simt că dacă totuși nu aș fi învățat nimic probabil că nu aș fi supraviețuit, nu aș fi ajuns aici și acum să scriu despre ce lecții mi-au fost date în viața direct sau indirect și pe care dintre ele mi le-am însușit. Barbie însă m-a provocat la un fel de leapșă despre aceste lecții și dacă nu ar fi fost ea cred că nu m-aș fi oprit o clipă din fuga inerentă să refelectez căci… hei, se pare că până la urmă am învățat câte ceva :)
Am învățat că poți pierde foarte mult într-un timp foarte scurt. Că poți pierde tot, oameni, lucruri, bani, idei, toate să-ți fi aparținut și toate să dispară ca o fir de praf purtat de vânt. Și pentru că am învățat asta, că am conștientizat perenitatea asta dureroasă mă uit altfel la un om drag și la o clipă de fericire.
Am învățat că deși 90% dintre oamenii pe care îi cunosc sunt răi și prefăcuți, merită să investesc toate eforturile mele pentru cei 10% care sunt îngeri pe pământ și care fac viața de o mie de ori mai frumosă celor cu care intră în contact. Am avut plăcerea și onoarea să întâlnesc astfel de oameni și în compania lor am petrecut și petrec cele mai frumoase momente din viața mea.
Am mai învățat că zicala cu “mersul înainte indiferent de greutăți” nu este o vorbă în vânt ci ceva foarte solid. Desigur, inițial acel ceva solid nu este mai mult decât un făraș pe care aduni resturi din tine, dar în timp va deveni fărașul tău preferat :)
Mai știu bine că iubirea este ceva ce trebuie împărtășit altfel este doar un sentiment pe care nu-l cunoști, și tot despre iubire mai știu că poate o găsești ușor, dar o poți pierde la fel de ușor, și tot despre iubire mai știu că în ciuda tuturor problemeleor pe care le-ar putea pune, doi oameni în în această lume nebună prin imperfecțiunea ei, pot să o facă să dureze, și tot despre iubire mai știu că dacă ai pierdut-o ai pierdut mult, dar dacă nu ai cunoscut-o ai pierdut totul.
Am învățat că ochii care nu se văd NU se uită, decât poate dacă nu le-ai pătruns înțelesul. În caz contar oricum nu ai pierdut nimic.
Am învățat că ajută să mă rog Dumnezeului meu interior și că prin vocea mea și acțiunile mele el îmi răspunde și mă ajută, dar trebuie să nu ma comport ca cel care la inundații stă pe acoperișul casei și nu vrea să urce în nicio barcă așteptând un “ajutor” de la Dumnezeu.
Am mai învățat că lucrurile importante în viață vin, ți se întâmplă, poate nu chiar atunci când te-ai da cu fundul de pământ pentru ele ci atunci când este timpul lor, atunci când ești pregătit să le primești nu doar cu entuziasm ci și cu înțelepciune. Și într-un fel bizar, așteptarea îți este răsplătită printr-un bonus.
Am mai învățat că dacă ne lăsăm visele nenăscute ele nu au nicio șansă, dar cum am învățat numai teoria aici nu vă pot da mai multe amănunte :D
Și cred că mai sunt lecții, oricum consider că toată viața învățăm sau că cel puțin lecțiile ni se predau și numai în noi stă puterea și dorința de a le învăța. Vulpitza, Monica, Mărgeluta, Rontziki, voi ce ați învățat până acum? :)
