Italia, Travel

Endless Love

5 comentarii

Nu știu cu ce să încep și cred că nu am habar ce să povestesc mai întâi pentru că e greu cu momentele astea care îți taie respirația, deși ele fac viața să merite trăită orice ar fi. Foarte posibil să fi trăit cele mai frumoase 10 zile (3-13 iunie) din viața mea de până acum și să nu realizez pe deplin, dar poate cu timpul, odată cu sedimentarea amintirilor o să îmi dau seama mai bine.

Cu toate acestea, aseară înainte să închid ochii în patul meu de acasă, ăla de se presupune că este cel mai bun din lume, eu am vrut înapoi, într-un pat care a fost al meu doar pentru 3 nopți și 3 dimineți, dar din care auzeam marea, simțeam briza, adulmecam mirosul de cappuccino și de focaccia proaspătă. Am vrut înapoi atât de mult încât aproape că mi-a fost ciudă pe mine, că nu pot să apreciez momentele întoarcerii acasă.

Da, după niște zile extraordinare în care am schimbat ceva, cum ar fi starea civilă și numele, dar nu mi-am schimbat și nici transformat personalitatea, sentimentele, speranțele, credințele, gesturile, gusturile și nici măcar inițiala, am plecat într-un weekend prelungit în Italia (v-am mai spus cât de tare iubim noi doi Italia? Enorm!). Mai exact am petrect patru zile pe Riviera di Levante, despre care am citit muuuuulte pe Plimbărici și la Alice, despre care tot internetul vuia că este un mic Rai, nu foarte promovat la noi, dar cu atât mai bine și în care trebuie să ajungi măcar odată în viață. Mi-am zis că e momentul acum, mai ales că am prins niște bilete de avion spre Pisa la prețul unui drum Cluj-Arad (fără exagerare).

Ce a urmat o să vă povestesc mai pe larg zilele următoare, trebuie să mai aleg poze și sincer să mă mai odihnesc puțin. Dar în mare vă pot da niște repere de pe traseul pe care l-am parcurs: o zi la Pisa, în Toscana, o altă zi în inima Rivierei italiene, la Genova și restul timpului in Parcul Național Cinque Terre (cu cazare în minunata Corniglia, vizite în toate cele 5 “sate”, trasee pe jos și plimbări cu trenul pe malul mării).

Urmează episoade din seria “Mai frumos nu putea fi”…

Vernazza

Monterosso al Mare

Filosofari, Ineu

We choose

4 comentarii

We choose to go to the moon. We choose to go to the moon and do the other things, not because they are easy, but because they are hard, because that goal will serve to organize and measure the best of our energies and skills, because that challenge is one that we are willing to accept, one we are unwilling to postpone, and one which we intend to win.

Well, space is there, and we’re going to climb it, and the moon and the planets are there, and new hopes for knowledge and peace are there. And, therefore, as we set sail we ask God’s blessing on the most hazardous and dangerous and greatest adventure on which man has ever embarked. (J.F. Kennedy – 12 septembrie 1962)

We choose… (Bia&Clau, 4 iunie 2011)

Filosofari

Cât trăim tot învățăm

8 comentarii

Am deseori senzația că nu am învățat niciodată mai nimic din ce mi s-a întâmplat prin viață și asta pentru că repet din greșeli și uit că de fapt cel mai important este să tragem învățăminte din ceea ce ni se întâmplă nu doar să suferim sau să ne bucurăm și să trecem mai departe. Alteori însă simt că dacă totuși nu aș fi învățat nimic probabil că nu aș fi supraviețuit, nu aș fi ajuns aici și acum să scriu despre ce lecții mi-au fost date în viața direct sau indirect și pe care dintre ele mi le-am însușit. Barbie însă m-a provocat la un fel de leapșă despre aceste lecții și dacă nu ar fi fost ea cred că nu m-aș fi oprit o clipă din fuga inerentă să refelectez căci… hei, se pare că până la urmă am învățat câte ceva :)

Am învățat că poți pierde foarte mult într-un timp foarte scurt. Că poți pierde tot, oameni, lucruri, bani, idei, toate să-ți fi aparținut și toate să dispară ca o fir de praf purtat de vânt. Și pentru că am învățat asta, că am conștientizat perenitatea asta dureroasă mă uit altfel la un om drag și la o clipă de fericire.

Am învățat că deși 90% dintre oamenii pe care îi cunosc sunt răi și prefăcuți, merită să investesc toate eforturile mele pentru cei 10% care sunt îngeri pe pământ și care fac viața de o mie de ori mai frumosă celor cu care intră în contact. Am avut plăcerea și onoarea să întâlnesc astfel de oameni și în compania lor am petrecut și petrec cele mai frumoase momente din viața mea.

Am mai învățat că zicala cu “mersul înainte indiferent de greutăți” nu este o vorbă în vânt ci ceva foarte solid. Desigur, inițial acel ceva solid nu este mai mult decât un făraș pe care aduni resturi din tine, dar în timp va deveni fărașul tău preferat :)

Mai știu bine că iubirea este ceva ce trebuie împărtășit altfel este doar un sentiment pe care nu-l cunoști, și tot despre iubire mai știu că poate o găsești ușor, dar o poți pierde la fel de ușor, și tot despre iubire mai știu că în ciuda tuturor problemeleor pe care le-ar putea pune, doi oameni în în această lume nebună prin imperfecțiunea ei, pot să o facă să dureze, și tot despre iubire mai știu că dacă ai pierdut-o ai pierdut mult, dar dacă nu ai cunoscut-o ai pierdut totul.

Am învățat că ochii care nu se văd NU se uită, decât poate dacă nu le-ai pătruns înțelesul. În caz contar oricum nu ai pierdut nimic.

Am învățat că ajută să mă rog Dumnezeului meu interior și că prin vocea mea și acțiunile mele el îmi răspunde și mă ajută, dar trebuie să nu ma comport ca cel care la inundații stă pe acoperișul casei și nu vrea să urce în nicio barcă așteptând un “ajutor” de la Dumnezeu.

Am mai învățat că lucrurile importante în viață vin, ți se întâmplă, poate nu chiar atunci când te-ai da cu fundul de pământ pentru ele ci atunci când este timpul lor, atunci când ești pregătit să le primești nu doar cu entuziasm ci și cu înțelepciune. Și într-un fel bizar, așteptarea îți este răsplătită printr-un bonus.

Am mai învățat că dacă ne lăsăm visele nenăscute ele nu au nicio șansă, dar cum am învățat numai teoria aici nu vă pot da mai multe amănunte :D

Foto

Și cred că mai sunt lecții, oricum consider că toată viața învățăm sau că cel puțin lecțiile ni se predau și numai în noi stă puterea și dorința de a le învăța. Vulpitza, Monica, Mărgeluta, Rontziki, voi ce ați învățat până acum? :)

Bialog Cafe

Bialog Cafe (coffee on the beach)

2 comentarii

Știu doar faptul că vreau să fiu pe o plajă acum, cu o carte în mână, ascultând valurile. Dar nu, sunt încă în Cluj și am treabă :)

Oricum azi vă servesc pe voi cu porții din vara toridă pe care eu o aștept tot anul:

Aperitiv cald (începem așa azi): porție dublă de plajă, soare și ocean marca Dojo (o descoperire recentă pentru mine)

Felul principal: Un american în Cluj “Mă simt ca în America anilor ’70” by CityNews

Felul 2: Cu pluta prin Franța, un articol “scump rău”, dar Style Report continuă să mă uimească.

Desertul: Întâmplare cu final neașteptat by Lola

Foto

O saptămâna minunată vă doresc! Ah… trebuie să fie minunată ;)

Cluj, România, Sport

Raliul Clujului 2011

2 comentarii

Ieri am ieșit la iarbă verde printre mașini, că fix asta îmi lipsea, dar culmea… a fost drăguț. L-am văzut și pe Ponta cu ocazia asta și pe Titi Aur și pentru a mia oară barajul Tarnița. A fost Raliul Clujului de la Mărișel la Tarnița pe o vreme de-a dreptul caniculară, cu foarte puțini oameni care au venit de fapt să vadă raliul, oricum nu se putea sta pe traseu căci locația deși superbă este și destul de periculoasă pentru “gură cască”. Așa că am stat la Finish și am făcut poze, cu mașinile, cu oamenii și cred că cele mai reușite cu peisajul foarte înverzit al dealurilor de prin preajma Clujului. Câteve ore de aer proaspăt și… noxe :)

Austria, Franta, Grecia, Italia, România, Travel

Mai mult decât o mie de cuvinte

17 comentarii

Mi-a dat Tomata azi o leapșă de toată ziua la ea m-am gândit :) Cred că este una dintre cele mai faine lepșe pe care le-am primit până acum, îi dau curs că nu mai pot.

În ce constă leapșa? Păi în postarea unor imagini de prin pelegrinările noastre pe care ar fi fost păcat să nu le fi făcut și să nu ne fi bucurat de imaginile suprinse mult timp după aceea. Problema la mine este ca, eu fiind un japonez în ale pozatului, m-am văzut în fața unei grele alegeri. Ce imagini să pun când mie aproape toate mie se par superbe și cu povestea lor?

Pentru această postare am ales 8 imagini, urmând ca atunci când mai am chef de o nouă sesiune de reamintire să mai postez și altele.

Acolo unde se varsă Dunărea în Marea Neagră – pentru ca mereu mi-am dorit să stau cu un picior in mare și un unul în Dunare. Mi-am împlinit dorința în august 2007.

Viena prin binoclu la prima ieșire din țară mai departe de Ungaria. Eram la fiecare colț de stradă un wow și un super. (2007)

Parisul noaptea văzut din Turnul Eiffel, cea mai spectaculoasă priveliște care mi-a fost dat să o văd până acum, îți taie respirația cu adevărat. (2009)

“Visele mele se împlinesc/ Când dau din pleoape sau când clipesc”  – Disneyland Paris a fost unul dintre acele vise (2009)

Vaporul Molly Brown din Frontierland aduce una dintre cele mai frumoase surprize din viața mea (noiembrie 2009)

Zbor deasupra mării Ionice, cele mai antrenante 6 minute ever :) (Glyfada, Corfu, Grecia, august 2010)

Piazza Navona în zorii unei zile de toamnă. (Roma, noiembrie 2010)

Vf. Postăvaru (iunie 2009)

Offf și câte mai sunt, pot umple tot blogul cu ele, dar mai las și pe alții: Oana, Salmi, Lia și Ioana Budeanu (că pe toale le știu călătoare și fotografe) :*

Close Menu