Visul meu, povestea mea – Celine Dion (cartea)

Titlu: Visul meu, povestea mea

Autor: Celine Dion

Editura: Business Tech, 2010

Nr. pagini: 270

Preţ: 29 de lei pe  businesstech.ro

O iubesc pe Celine! Atât de mult o iubesc, încât, să-i pot vedea un concert pe viu este unul dintre marile vise ale vieţii mele. Nu mai simt pentru niciun artist ce simt pentru ea şi nici nu cred că în decursul vieţii mele va fi un altul care să o ajungă pe ea… în inima mea. O ascult pe Celine de când aveam 12 ani şi am auzit o melodie la radio, am întrebat ca disperata cine o cântă, am aflat de Celine şi apoi m-am rugat de ai mei câteva vineri la rând (atunci găseai la Ineu casete căci era mare târg mare), să-mi ia albumul “Falling into you“… Aşa a început totul şi continuă şi azi, tot ce a cântat Celine a fost pentru mine, muzica vieţii, îi ador şi recunosc vocea de la primele acorduri (e singura voce din muzică pe care o recunosc din prima) şi de ce nu, ca orice fan, am fost şi sunt fascinată de EA şi de viaţa ei.

De aceea, când am aflat de traducerea cărţii ei în română am făcut tot posibilul să o am, iar prin bunăvoinţa celor de la Business Tech, cartea a ajuns la mine şi am citit-o la foc automat chiar dacă primele 50 de pagini nu au fost cele mai antrenante. Aşa am aflat povestea din spatele succesului şi a melodiilor pe care adormeam sau pe care le ascultam până toţi din casă dădeau ochii peste cap :)

Deşi cartea a fost scrisă prin anul 2000 şi o consider a fi o cartea de memorii scrisă prea devreme, scrierea totuşi te fascinează, nu te lasă indiferent. Practic este povestea ei spusă chiar de ea, a carierei ei fabuloase, dar este împletită cu povestea de dragoste cu Rene Angelil, o poveste extraordinară dintre doi oameni pe care diferenţa foarte mare de vârstă nu i-a împiedicat deloc să se iubească nebuneşte (cel puţin ea l-a iubit şi îl iubeşte aproape bolnăvicios). În carte afli toate detaliile apropierii lor, toate detaliile pasiunii pe care Celine a trebuit să o ţină în frâu pentru că nu se cuvenea să iasă la rampă cu dragostea ei oarecum dificilă, căci trebuia să-şi protejeze cariera în ascensiune. Am aflat multe din dedesubturile vieţii lor private şi de unele chiar m-am minunat, adică nu mă aşteptam la ele şi au fost o reală surpriză. Nu o cunoşteam pe Celine aşa, iar în cartea asta ea ni se oferă pe tavă…

Ce mi-a plăcut foarte mult este credinţa ei (nu religioasă), valorile ei morale, încrederea într-o iubire nemuritoare, o încredere pe care greu o găseşti în lumina strălucitoare a succesului, o încredere că fericirea supremă e posibilă doar prin iubire, doar prin sufletul pereche. Aici vorbeşte şi de anumite melodii pe care le-am cântat într-un anumit fel doar pentru că Rene era în inima ei, că anumite piese au ieşit atât de bine doar pentru că înţelegea perfect trăirea din versuri, cucerea linia melodică prin tot ceea ce simţea ea. Descrierile sunt fabuloase, unele au meritat notate, ceea ce am şi făcut.

Povestea se termină în această carte cu momentul în care ea rămâne însărcinată cu primul copil, a fost visul ei, dorinţa supremă. Cine ştie, poate vor urma şi alte cărţi, şi alte memorii care ne vor fi împărtăşite cândva, când va simţi ea nevoia şi voi fi mai mult decât bucuroasă să le citesc şi pe acelea. Până atunci vă recomand această carte, mai ales dacă sunteţi fanii ei.

Aşa, acum întreb, printre cititorii mei, câţi fani Celine Dion or fi? ;)

Foto

Înapoi în viitor: Ziua femeii (Ziua mamei)

Eu până pe la 8-9 ani am crezut că de 8 martie e doar Ziua Mamelor, adică bine, auzisem eu că i se zice Ziua Femeii şi că nu-i dădeam flori doar mamei ci şi doamnei învăţătoare, dar mi se părea că tot de aia, pentru că şi ea e mamă. La orele de lucru manual făceam şi noi la fel ca şi celelalte zeci de generaţii dinaintea noastră, felicitări pe care scriam: “mamă azi de ziua ta/îţi dau în dar, inima mea.” Logic deci, de 8 martie era Ziua Mamei, chiar mă gândeam ce bine de mami că are o zi de naştere în septembrie şi mai are una în martie, pentru că e… mami :)

Aşadar în amintirea acelor vremuri şi nu doar în amintirea lor ci şi pentru ziua de azi, de 8 martie, Ziua Femeii şi… evident a Mamelor, vreau să-i urez mămicii mele dragi, tuturor mămicilor, prietenelor, femeilor, doamnelor şi domnişoarelor un călduros, La mulţi ani! şi O primăvară liniştită, caldă şi plină de iubire!

Şi pentru că-l uram pe George, din celebra poezie Mama, a lui Coşbuc, îl detestam, că numai nu mai venea odată să-şi vadă mama, am ales pentru ziua de azi o altă poezie, care mi-a ajuns la suflet şi sper să ajungă la sufletul tuturor mămicilor care citesc azi aici:

Mama

          Nina Casian

M-a crescut mama în poală

Din leagăn şi pân’ la şcoală.

Zile-ntregi şi nopţi la rândul

Mi-a vegheat somnul şi gândul.

M-a învăţat să gânguresc,

Să spun mama, să zâmbesc,

M-a învăţat apoi, prin casă

Primii paşi până la masă.

M-a învăţat ca să nu mint,

M-a învăţat să nu m-alint.

Să nu ştiu ce este frica,

Toate m-a-nvăţat mămica

Mamă bună, mamă dragă,

Te-aş iubi o viaţă-ntreagă.

Pentru tot ce ai făcut,

Pentu că tu m-ai crescut.

Şi mai am un mesaj pentru cineva care poate citeşte aici şi inevitabil se va întrista, dar vreau să-i spun că, da, şi mamele mai pleacă, dar sentimentul care ne leagă de ele rămâne şi trăieşte în noi pentru totdeauna, aşa că şi ele trăiesc pentru totdeauna, oricum a-i lua-o mamele sunt veşnice. Spunea şi G.G. Marquez: “nu moartea, cât viaţa e fără margini”. Zâmbeşte ghiocel, a venit primăvara! :*

Zilele Filmului Britanic

În perioada 8 – 12 martie, British Council România vă invită să vizionaţi noutăţi ale cinematografiei britanice, în cadrul „Zilelor filmului britanic“, la Studioul „Horia Bernea“ din incinta Muzeului Naţional al Ţăranului Român.

Programul cuprinde 10 proiecţii, câte două în fiecare seară, cu începere de la ora 18:00, respectiv 20:00.

Seria de filme britanice debutează joi, 8 martie, la ora 18.00, cu un documentar biografic, „The British Guide to Showing Off“, care are ca subiect central show-ul „Alternative Miss World“ – concept al artistului britanic contemporan Andrew Logan. Această lucrare de „artă vivantă“, „sculptură vie“, după cum o numeşte creatorul ei, este cea mai importantă creaţie a artistului, potrivit propriei afirmaţii.

Ce este „Alternative Miss World“? Un spectacol scandalos, anarhic şi copleşitor, o paradă nebunească de costume şi costumaţii, un spectacol al unei frumuseţi altfel, la polul opus al standardelor oficiale ale esteticului.

Al doilea film al serii, cu siguranţă aşteptat de public, „Coriolanus“, este proiectat în premieră în România, cu ocazia „British Film Days“. Producţia „Coriolanus“ este o reuşită adaptare cinematografică a piesei cu acelaşi nume, creaţie a lui William Shakespeare. Tragedia istorică devine un film de acţiune captivant, în regia lui Ralph Fiennes, cunoscutul actor laureat al premiului BAFTA pentru interpretare, în „Lista lui Schindler“.

Un adevărat film istoric, în tradiţie clasică, dar a cărui acţiune este plasată în actualitate, „Coriolanus“ are în distribuţie nume celebre ale cinematografiei actuale: Ralph Fiennes, Gerard Butler, Vanessa Redgrave.

Intrarea este liberă.

Mai multe detalii sunt disponibile pe web site-ul British Council: http://www.britishcouncil.org/ro/romania-arts-british-film-days.htm

One line a day (Dear Diary,…)

Încă mai consider că să începi un jurnal, e cool pe la 17 ani şi îi admir pe cei care pe la vârsta potrivită au considerat că e necesar să lase rânduri de drag şi dor între nişte pagini a căror valoare numai anii le-o vor da. Eu însă nu mă număr printre ei, deşi la 17 ani viaţa mea a fost atât de plină de drag şi dor încât simt că aş fi putut să scriu un jurnal cu adevărat bun, dar din lene sau nu ştiu exact de ce, nu am făcut-o. Am scris multe lucruri care mai apoi le-am ars, nu doream să rămână pentru totdeauna şi aşa, un jurnal al meu, nu s-a născut la vârsta la care ar fi trebuit să se nască.

Foto

Totuşi însă, la 22 de ani, simţind probabil că vin vremuri demne de amintit (sau simţind că anii cei mai buni sunt cei care or să vină, vorba celor de la Direcţia 5) am început într-o seară de vară să scriu nişte rânduri într-o agendă, acele rânduri s-au transformat în pagini, nu le-am mai aruncat în foc ci le-am păstrat în ceea ce urma să devină primul meu jurnal. La început, până a prins contur, am scris des, nu zilnic, doar des, apoi parcă din ce în ce mai rar, însă odată cu blogul, parcă am început să scriu şi mai rar… Cu toate astea am umplut peste 600 de pagini de jurnal. Normal, scriam cel mai cu patos când eram tristă, uneori mă irită acest aspect, căci dacă cineva care nu m-ar cunoaşte şi-ar băga nasul acolo ar exclama: “da nefericită a mai fost şi fata asta!”, ceea ce evident nu este relevant :) :)

Mă bucur însă că am prins în acele file şi perioade frumoase, momente extraordinare pe care zic eu că numai odată în viaţă le trăieşti şi chiar şi pentru atâta lucru, a meritat încercarea din acea seară de vară. De continuat evident voi continua, tocmai am mai terminat o agendă şi una frumoasă stă la rând, însă am mai descoperit o minunăţie de jurnal. Iniţial l-am văzut la Diana, apoi primind un voucher de la ea, mi l-am comandat şi eu de pe Book Depository. Este vorba despre un jurnal inedit, sub forma unei cărţi în care timp de 5 ani poţi scrie o singură frază pe zi… Mie acest jurnal îmi sună a provocare, căci ce ai scrie despre o zi din viaţa ta, într-o singură frază relevantă? Ce e şi mai interesant e că fiecare zi care pagina ei, adică de exemplu ziua de 6 martie are în jurnal o singură pagină, şi în decursul celor 5 ani, vei putea vedea ce ai făcut în 6 martie din fiecare an doar citind cu un rând mai sus… GENIAL!

Acest gen de jurnal nu înlocuieşte jurnalul clasic, dar poate fi un fel de frate mai mic al lui, e un jurnal mai accesibil care pune accentul pe fapte concrete, nu pe trăiri şi simţiri, este o zi într-o frază şi atât. Genul acesta de jurnal te disciplinează, te face să fii mai atent la ce ai făcut pe parcursul unei zile şi să scrii exact ceea ce este mai important, în acest fel rămânând cu amintirea cea mai cea, nu cu o înşiruire de impresii mai mult sau mai puţin fantasmagorice despre o anumită zi din viaţa ta. Îmi place enorm acest jurnal micuţ şi drăguţ şi sper să mă ţin de el fără a-l abandona de tot pe cel clasic.

E super şi de cadou acest jurnal, evident dacă ştii că persoana care îl primeşte este interesată de aşa ceva, e mişto şi ca dar de nuntă (contabilizarea primilor 5 ani de căsnicie), e interesant de ţinut dacă de exemplu te muţi pentru o perioadă de mai mulţi ani în altă parte (altă ţară), ar fi ideal de ţinut primii cinci ani din viaţa copilului tău de exemplu, e demenţial în orice combinaţie. Mie îmi place mult, e una dintre cele mai frumuşele achiziţii din ultima vreme ;)

TVR, TVR 2, TVR Cultural, Radio România Actualităţi

Sunt fan, fan al Televiziunii Române fără să mă intereseze în slujba cui e pusă. Nu-mi pasă că mulţi au o adevărată problemă cu TVR-ul, că e învechit sau mai ştiu eu cât de nasol e şi cum plătim noi taxe pentru el. Mie îmi place, în ultima vreme cele mai bune filme le-am văzut pe TVR Cultural, vinerea de la ora 22:15, cele mai bune emisiuni le-am văzut pe TVR 2, nu pot să uit de Profesionişii Eugeniei Vodă de sâmbătă noaptea de la TVR 1, de emisiunile sportive bune al TVR-ului, de Olimpiade etc.

Mai nou ascult şi în maşină Radio România Actualităţi, nu ştiu câţi o mai fac şi nu mă interesează, dar mie mi se par buni, au ştiri obiective şi remarci pertinente, au muzică foarte bună, mai ales în emisiunile matinale, au La minut şi au Minutul Olimpic, Tiptil printre sinonime şi alte emisiuni de la care mai înveţi câte ceva. Simt că acel timp mort petrecut în maşină e trăit cu folos.

Poate mi se trage din nostalgiile mele, nu ştiu, poate mi se trage de la oamenii extraordinari ca şi Cristian Ţopescu care încă mai lucrează la TVR, poate mi se trage de la faptul că prea multe din celelalte televiziuni româneşti au devenit televiziuni de show şi atât, televiziuni prea preocupate să creeze ştiri senzaţionale şi au uitat complet de OM, în goana după audienţe record pentru nişte “mase” care poate ne reprezintă dar evident ne întristează.

Sunt fan TVR-uri şi Radio România, sunt printre cei foarte puţini, ştiu, dar sunt curioasă dacă mai simte cineva ceva pentru TVR-uri, la fel ca mine…

Foto

Îmi caut etajeră sau… altceva

Azi am făcut curăţenie generală, mai mult din pricina unei mai bune organizări a living-ului decăt din cauză de dezordine. Adevărul adevărat este că eu am strâns cam multe cărţi şi de fiecare dată când le reorganizez se întâmplă să-mi spun: “ne trebuie o altă etajeră!!”. Joi, am reorganizat un pic spaţiul alocat lor în sensul l-am scos pe Blaga din dormitor şi am mutat colecţia Bitannica undeva sus pe dulap, în timp ce colecţia lui Clau de căţi SF de la Nemira a ajuns cumva în dormitor :) Dar asta a fost joi…

Azi, am aruncat câteva lăzi de la diverse electrocasnice (pe care le-am ţinut o vreme pentru garanţie), am mutat maşina de pâine din bucătărie (pentru că nu o mai foloseam, Clau a fost şi este extrem de dezamăgit de ea), am montat pe o etajeră strămutată de lângă  birou, grătarul electric cu care a fost Clau cadorisit de ziua lui (şi pe care-l iubeşte şi îl vrea la îndemână în bucătărie) şi nu ştiu cum am reuşit de prin aceste acţiuni care ne-au luat aproape o zi întreagă să facem loc lângă frigider pentru o nouă etajeră care ar mai elibera puţin micuţa bibliotecă din living.

Aşa că am dat o fugă până la Praktiker (unde nu am găsit nimic din ce căutam, în schimb am văzut o cabină de duş demenţială de mă tot întreb ce mi-o fi trebuit mie cadă la baie!?!), apoi am mers până în Carrefour pentru acelaşi scop, din nou ratat, nu am găsit etajeră căutată, în schimb ne-am întâlnit cu Boc la coadă la salam (Doamne ce rău îmi pare că am scos camera să fac o poză cu Boc în spatele lui Clau la vitrina cu mezeluri) :)

Acestea fiind spune, ne-am întors acasă aşa cum am plecat, deci fără etajeră. Căutând niţel pe net am găsit însă câte ceva care parcă ar merge în bucătăria noastră mică şi galbenă, alături de living-ul crem cu mobilă wenge. De fapt ador etajera pe care am găsit-o, dar din păcate am dat de ea pe un site italian… oricum, ce ziceţi?

Foto

Poa’ să vină primăvara cu alaiul ei de flori…

Pe 1 martie persoanele dragi de sex feminin (în general) primesc un mărţişor în semn de apreciere, iubire sau mulţumire. Din bătrâni, se considera că mărţişoarele sunt aducătoare de fericire şi noroc, fiind formate în mod traditional dintr-o fundiţă alb cu roşu, albul sugerând iarna şi roşul primăvara, la care se adaugă mici simboluri ale norocului: stea, soare, luna sau semiluna, flori, inimă, mămăruţe, potcoave, trifoi cu patru foi, ancora, etc.
Mărţişorul poate fi purtat la vedere pentru o perioada de până la doua saptamani, dupa care se agaţă în copacii care urmează să înflorească.

Îmi place foarte mult tradiţia şi simbolistica mărţişorului! :)