Bloguri & Blogging, Carti, Italia, Travel, Utile

27 de cărți recente despre viața în Italia

6 comentarii
Joi seara îmi trimite Diana un link spre cartea asta. În cinci minute mi-o cumpăr, știa ea că s-ar putea să-mi placă, că sunt în “întocmire” de liste cu cărți “întâmplate” prin diverse colțuri de lume, că sunt înnebunită după povești care au prins viață în Franța sau Italia, Provence ori Toscana, Grecia sau Turcia, Japonia sau China, America sau Africa… Abia aștept să-mi trimită cartea, până atunci însă v-am mai pregătit o listută drăguță cu 27 de titluri pentru pasionații de Italia, dar și pentru cei curioși de astfel de cărți. Sper să vă placă și sper să mai primesc de la voi și alte recomandări, căci eu cu siguranțâ vă voi mai face după ce primesc cărțulia minune, care cred să ajungă săptămâna viitoare (Book Depository sunt de aci, din UK și livrează rapid și gratuit unde mai pui că am dat doar 4 euro pe carte, 61 % reducere, mersi Diana încă odată).
Și o mică surpriză: am găsit blogul A Month of Italy, a nimeni altuia decât Chris Brady, primul în recomandările de mai sus, un blog tare frumos, unde pe lângă faptul că are cartea A Month in Italy la vânzare cu un DVD gratuit, mai găsit și o mulțime de informații utile și savuroase despre Italia, dar și o listă ingenioasă Suggestet Reading, rezultat al răspunsurilor la întrebările cititorilor săi, o adevărată sursă de inspirație.
*Cărțile din listă sunt culese de pe Amazon, după ce am citit descriile și am căutat alte informații despre ele pe internet. Desigur, destule se regăsesc și în lista Book Depository, numai că sunt în euro și sunt mai scumpe (poate că o să scriu un articol odată despre Amazon vs. Book Depository, pentru că am încercat ambele variante și ambele îmi plac, deși ambele au plusuri și minusuri).

Carti, Franta, Travel, Utile

Parisul de azi, personaj principal în cărți

5 comentarii

J’adore Paris și cum nu pot din motive obiective să trăiesc acolo (așa cum nu pot nici în Toscana, dar asta e altă poveste), m-am mulțumit cu vizitele de până acum, cu mirosul unor parfumuri care mă transportă instant acolo, cu melodiile pe care le aud în capul meu când cineva doar pronunță cuvântul Paris, cu filmele create acolo prin imagini memorabile și nu în ultimul rând cu cărțile care își deapănă poveștile încântătoare pe malurile Senei. Și de cărți nu ducem lipsă, atât de mulți scriitori mai mari sau mai mici și-au plasat acțiunea cărților aici și s-au lăsat inspirați de capitala Franței, încât nu cred să existe oraș mai prezent ca Parisul în lumea cărților.

În acest articol nu mă voi referi însă la romanele clasice și celebre, în genul Notre Dame de Paris a lui Victor Hugo, sau la Povestea a două orașe a lui Charles Dickens, ci la cărțile scrise în prezent de cei sau cele care ajunși în Paris au construit povești contemporane pe baza Parisului sau și mai interesant și-au scris povestea călătoriei și vieții lor la Paris. Mă voi referi așadar la cartea de călătorie (adesea biografică) scrisă în Parisul zilelor noastre. Aceste cărți mă fac parcă să merg visând și vibrând și eu către orașul luminat de iubirile eterne ale oamenilor. Mă cuceresc aceste cărți, unele sunt motivaționale, altele amuzante, altele scrise cu dor și cu stinghia inevitabilei părăsiri deasupra capului, altele haioase, ale celor cu greu integrați în viața pariziană (în special americani), iar altele pur și simplu povești mai mult sau mai puțin profunde inspirate poate din două zile ploioase petrecute la Paris într-o cafenea de pe bulevardul Saint Germain… Ăsta e Parisul pe care eu îl caut mai nou în toate cărțile pe care le citesc, Parisul real, accesibil, Parisul văzut prin ochii cuiva ca mine, dar totuși puțin mai norocos… norocos printr-o experiență pariziană mai complexă.

Parisul de azi în cărți la zi:

Normal că lista poate continua și chiar vă rog să o faceți dacă aveți în minte un titlu care merită recomandat.

Foto

Dar, desigur, nu pot ca măcar printr-un link să nu vă trimit și la marile romane cu Parisul în prim plan, am găsit în acest sens un articol foarte bun în The Guardian: 10 of the best books set in Paris, care numai bine mi-a reamintit că am acasă Muriel Barbery, The Elegance of the Hedgehog, probabil aceasta va fi următoarea carte despre Paris pe care o voi citi. Dar, din una în alta, după ce m-am inspirat de la Amazon pentru lista de mai sus, am mai găsit două locații pe net cu liste fenomenale. Prima este Books About Paris, de la GoodReads cu nu mai puțin de 258 de titluri, iar a doua lista de pe Slow Travel France, adorabilă :)

Iar la final câteva cuvinte despre Paris, culese cândva ce pare de multă vreme, dintr-o carte scrisă de și mai multă vreme, dar care a venit în viața mea fix când mă pregăteam pentru prima vizită la Paris: “Parisul este triumful de piatră al rațiunii și fanteziei omului. Parisul este o realitate sprirituală, puternică, vie, în care trebuie să intri încet, singur ca într-o Catedrală fără duhovnic. Trebuie să te abandonezi curiozității și bucuriei tale“. (Eugen Simion – Timpul trăirii. Timpul mărturisirii. Jurnal parizian)

Cluj, Ineu, România, Travel, Utile

10 locuri de vizitat în oraşul meu (Ineul şi Clujul)

19 comentarii

Am primit o leapşă frumoasă de la Kadia şi ca pentru orice lucru frumos (sau care să iasă frumos) trebuie să depui ceva efort, n-am onorat-o chiar imediat. La mine e mai complicat, căci la care oraş să mă refer oare: Ineu sau Cluj? Hmm? Oricum prin Ineu să găsesc 10 locuri pe care să vi le recomand ar fi categoric imposibil, însă nu vreau să nedreptăţesc pe nimeni şi pentru că mă simt a Ineului chiar mai mult decât a Clujului o s-o facem fifty/fifty… Ce ziceţi? Gata să descoperiţi 10 (adică 5 şi 5) locuri de neratat atât la Ineu cât şi la Cluj?

Începem cu…. Ineul… (poate nu mergeţi să le vizitaţi dacă treceţi pe aici) :)

1. Cetatea (ok, ok ruinele cetăţii) –  nu vă vor lua foarte mult timp numai dacă plănuiţi o şedinţă foto aici :) E de văzut exteriorul şi eventual curtea plină de buruieni (dacă vă tocmiţi cu nenea de la poartă). Continui să mă revolt de potenţialul acestui loc, potenţial desigur deloc dezvoltat. Avem un prieten (născut şi crescut la Cluj, umblat prin lume etc) care a fost pur şi simplu fascinat de Ineu şi nu ratează nicio întâlnire la care să nu ne amintească de cât de frumos e “la voi acolo”. Mai multe poze din Ineul meu găsiţi aici ;)

2. Dealul Mocrii – pe care eu îl consider al Ineului şi cum să nu fie dacă la Ineu plătim impozit pentru “colna” (căsuţa) de acolo. Pe dealul ăsta, toţi ineuanii şi nu doar ei, cultivă vie şi pomi fructiferi. Este oaza de relaxare atunci când vrei să scapi de aglomeraţia oraşului (şi nu mă refer doar la a Ineului ci a zonei mai largi, căci ţin să vă spun că mulţi arădeni, timişoreni etc au căsuţe aici şi vin de-şi petrec weekend-urile). Câte amintiri mă leagă de locul asta… numai sufletul meu o să ştie tot adevărul ;) Câteva poze, mai vechi, găsiţi aici.

3. Podul de fier (peste Crişul Alb) – îmi amintesc cum treceam pe podul ăsta când eram micuţă şi el era din lemn de îţi era mai mare frica să-l traversezi. Apoi cântam ca să nu se dărâme: “podul de piatră s-a dărâmat/a venit apa şi l-a luat/ vom face altul pe mal în jos/altul mai trainic şi mai frumos…” Apoi apărut cel de fier, care acum îmi pare a fi acolo de când lumea. Şi ce mai, e un pod frumos, aşa de frumos că ne-am făcut pozele de nuntă aici :D Iar dacă ai pe tine costumul de baie şi nu rochia de mireasă poţi coborâ la plajă şi face o baie. Recomand!

4. Podul de piatră – care nu mi se pare la fel de fain ca cel de fier, deşi e mai vechi şi apare în toate ilustratele alb/negru cu Ineul. Nu ştiu de ce nu mă leagă de el atâtea amintiri că l-am trecut cu aceiaşi regularitate ca pe cel de fier. În plus vinerea când la Ineu e zi de târg (piaţă) podul asta e tare aglomerat. Oricum ca să ajungi în centru trebuie să-l treci.

5. Parcul – în fine, nu e ceva mare grozăvie parcul ăsta, dar tot e bine că există. În ultimii ani am văzut că s-au pus să-l amenajeze oleacă, dar nu ştiu în ce stadiu a ajuns şi nici cum arată acum căci se poate să nu fi trecut prin el de doi ani (daar voi trece anul ăsta, promit). E verde şi e cu statui (a căror provenienţă am aflat-o în cel mai inedit mod cu puţinţă anul acesta, după ce toată copilăria m-am întrebat cum au apărut alea acolo, însă e poveste luuuungă şi din seria “n-ai să crezi”).

Mai multe recomandări se pot face la cerere şi evident contracost :) Trecem la Cluj…

1. Cetăţuia – în contrabalans cu cetatea de la Ineu, însă aici practic nu există nicio cetăţuie, în schimb e locul cu cea mia faină panoramă a Clujului. E arhicunoscut şi am vorbit de locul ăsta de fiecare dată când am avut ocazia. Poze aici, nu doar cu Cetăţuia ci cu tot Clujul “turistic”.

2. Grădina Botanică “Alexandru Borza” – este cea mai frumoasă grădină botanică pe care am văzut-o. Este un loc de-a dreptul inedit în centrul unui oraş atât de mare şi de aglomerat ca şi Clujul. Este un loc cunoscut şi foarte apreciat atât de către turişti  cât şi de localnici. Aici mereu vei găsi îndrăgostiţi plimbându-se, studenţi învăţând (sau oricum cu nasul în ceva hârtii ce par a fi cursuri), oameni de toate vârstele vin să-şi petreacă timpul liber în “plâmănul” sănătos al Clujului.

3. Piaţa Muzeului (Centrul Vechi) –  seamănă, după mine, cu centrele vechi are oraşelor medievale din Italia. Uneori poate îţi aminteşte de centrele vechi ale oraelor austriece… ce mai, numai în Româna nu zici că-i. Poate doar târgurile aproape permanente ale meşterilor populari să-ţi amintească că eşti pe plaiuri mioritice.

4. Catedrala Catolică Arhanghel Mihail – îmi aduce aminte de catedralele din Franţa şi Italia. Este deosebită, cuvinţle sunt de prisos. Nu puteţi trece prin Piaţa Unirii fără să intraţi 5 minunte aici. Vara răcoarea de aici este o adevărată binecuvântare.

5. Parcul Central – care acum arată într-un mare fel, chiar pot spune că-l iubesc, e amenajat la standarde înalte, vara asta ca niciodată m-am plimbat ca apucata cu cine s-a nimerit. M-am dat chiar şi cu bărcuţa pe lac (mi-au trebuit 10 ani pentru asta!) E foarte frumos, iar reabilitarea Cazinoului a fost o idee deosebită şi de mare angajament. Vă recomand din inimă o plimbare aici la orice oră din zi sau din noapte. O să-mi mulţumiţi pentru plimbarea asta :)

Cam despre asta este vorba, acum evident ca vreau să mai citesc şi despre alte oraşe mai mari sau mai mici… Nu nominalizez pe nimeni, dar ia să vedem… să meargă leapşa asta mai departe către toţi cei care consideră că locuiesc într-un oraş interesant… Cine se simte? Că eu ştiu câţiva de pe aici! :P

Carti, Franta, Travel, Utile

Cel mai complex ghid al Parisului

5 comentarii

Titlu: Ghiduri turistice: Paris

DK (Dorling Kindersley) – Enciclopedia Rao

Consultant principal: Alan Tillier

Nr. pagini: 405 + hărţi

Preţ: 63 de lei pe Okian.ro

Votat cel mai bun ghid de către The Guardian şi The Observer

Parisul este un oraş plin de lucruri minunate de văzut şi de făcut. Poate să existe tentaţia de a petrece un timp într-o cafenea lăsând ca viaţa specific franţuzească să treacă pe lângă tine, dar ar fi neplăcut totuşi să ratezi comorile acestei capitale fabuloase, nu?

Îmi amintesc că prima dată când am ajuns la Paris, în 2009 adică, nu aveam niciun ghid al oraşului. Citisem pe net tot ce găsisem despre Paris, dar parcă la faţa locului aş fi simţit nevoia să scot din geantă un ghid. În acest moment am nu mai puţin de 4 ghiduri ale mele, plus două împrumutate de la Naşa (cea mai mare iubitoare de Paris din câte cunosc)… pe care le citesc de zici că mă pregătesc să ţin o dizertaţie despre Paris (ceea ce cred că m-ar încânta oricum). Şi mai cred că odată cu aceste ghiduri, mi-am şi descoperit plăcerea de citi pe bune aceste cărţi ca pe nişte romane. Să nu mai pun la socoteală cultura generală pe care o simt îmbogăţită efervescent după fiecare ghid străbătut.

Okian mi-a pus la dispoziţie însă cel mai complet ghid al Parisului (îmi permiteţi să spun aşa pentru întărire, nu?), un ghid pe care-l ştiu că de multă vreme şi l-am tot filat pe la raioanele de cărţi în fiecare magazin unde intram. Acum aproape oricine şi-l poate permite la reducerea de care beneficiezi pe Okian, iar dacă nu te mulţumeşte, te poţi orienta spre alt ghid din librăria virtuală colosală care îţi stă la dispoziţie.

Dar eu rămân la părerea că, ghidul de care nu m-am desprins de când l-am primit este cel mai complex, atât de complex că am avut uşor senzaţia că am nevoie de un alt ghid ca să-l citesc :) Glumesc evident, dar ca să vă faceţi o idee, imaginaţi-vă cartiere pariziene întregi desenate cu toate străzile şi toate atracţiile de pe ele, imaginaţi-vă prezentări detaliate ale tuturor muzeelor (la modul, fiecare cameră de la Luvru de exemplu este disecată, iar unele tablouri sunt prezentate în cel mai mic detaliu), imaginaţi-vă că puteţi vedea Parisul ca în cele mai frumoase vise, răsfoind acest ghid pur şi simplu minunat.

Dar să nu aveţi impresia că-l ridic în slăvi chiar atât de fără sens, iar cei care obişnuiesc să îşi plănuiască vacanţele mă vor înţelege. Ai nevoie de multă informaţie ca să nu te pierzi metaforic vorbind la faţa locului. Parisul e plin de epitete vizuale, dar şi de clişee siropoase, depinde ce vrei, iar ca să ştii ce vrei într-un oraş ca Pariul, un ghid este vital.

O să vă dau şi câteva exemple concrete din ghid. În primul rând, chiar la începutul lui în loc de o prezentare generală, ne este arătat Parisul într-o scurtă vacanţă de 4 zile. Modul în care este făcut programul celor 4 zile este grozav, mai ales pentru cineva care nu a mai dat pe acolo. Este la obiect, dar nici nu te epuizează (asta ca sa-mi arate mie că se poate şi altfel) :)

Apoi ne este prezentată istoria Parisului ca în atlasele istorice (vă mai amintiţi ce frumuseţi de atlase erau acelea?, mie îmi plăceau foarte mult, erau alocate câteva pe clase când eram eu prin clasa a VIII a), apoi ne aşteaptă parizienii celebrii, cei care au marcat existenţa oraşului luminii, iar apoi avem sub numele de anotimpurile Parisului, evenimentele care ne pot întâmpina la Paris în anumite perioade ale anului şi în cele din urmă avem comorile Parisului (ceva ce numai Parisul are şi vrea să împartă cu noi ca un om deosebit şi generos în acelaşi timp).

După aceste introduceri care deja ne fac să simţit atmosfera de acolo, fiecare cartier ne este prezentat în detaliu (puţin spus), nu cred că mai ai nevoie de informaţii în plus despre acele locuri, e ca şi cum ai stat de vorbă ore în şir cu un locuitor al fiecărui cartier. Sincer, m-au dat pe spate acele descrieri despre absolut tot. Parisul zonă cu zonă, zic ei… însă dacă nu eşti lămurit nici după atăta amar de informaţie, ţi se oferă şi câteva trasee de plimbare gata făcute, tot ce trebuie să faci e să le respecţi şi să simţi la la vie en rose pe străzile pline de istorie, romantism şi poezie.

Cluj, Filme, Travel, Utile

Poate mergeţi la un târg de vacanţe sau poate la un film franţuzesc

2 comentarii

Azi pentru Clujenii mei am două recomandări de weekend (asta dacă au în gând să petreacă weekendul acesta demn de luna mai, în oraş). Am zis pentru “clujenii mei”, căci pentru “bucureştenii mei” am făcut chiar mai multe recomandări :D

În primul rând vă trimit la târgul Touristica, care se desfăşoară începând de azi şi până duminică la Polus Center. Din anii precedenţi vă pot spune că târgul de primăvară este mult mai bun ca cel de iarnă, de la târgul de primăvară mereu m-am întors cu zeci de pliante în faţa cărora vizam săptămâni bune după târg. Parcă, cumva şi agenţiile sunt mai interesate de programele turistice pentru vară decât de cele pentru iarnă. Eu recunosc că voi merge chiar azi după amiază şi recomand tuturor ziua de vineri în care şi expozanţii sunt mai proaspeţi şi vizitatorii sunt mai puţini. Deşi târgul ţine până duminică, din experienţă vă spun că sâmbăta este foarte aglomerat, te loveşti de oameni, stai la coadă la standuri, iar duminica deja (o singură dată am fost duminica) toată lumea e în culmea plictiselii şi în plus unii expozanţi se retrag deja chiar după ora 12…

Dacă totuşi vânătoarea de vacanţe ieftine nu este pe placul vostru sau pur şi simplu urâţi târgurile şi nu vă interesează partea turistică a vieţii :) atunci se prea poate ca mai boemi din fire să preferaţi unul din filmele ce rulează la Cinema Victoria, în cadrul Zilelor Filmului Francofon de la Cluj. Din păcate mai sunt doar două zile de Festival, azi şi mâine, căci evenimentul a început pe 20 martie, însă eu zic că nu este timpul pierdut. Puteţi viziona, “Incendies”, care a reprezentat Canada la Oscar 2011, sau “Les vivants” mai ales că Eduard Locatero, realizatorul documentarului va fi prezent la Cluj şi va participa la vizionare. Preţul biletelor este de 8 lei, preţ întreg sau 15 lei pentru intrare la trei filme şi 25 de lei pentru intrare la şase filme. Eu nu ştiu dacă ajung, dar e de luat în considerare.

Un weekend pe inimile voastre vă doresc ;)

Cluj, România, Travel, Utile

Cum să vezi ca un turist, oraşul în care locuieşti (azi: Clujul)

7 comentarii

Am zis de multe ori: dacă locuieşti într-un oraş frumos ajungi după o vreme să îl consideri pe nedrept, banal. Îmi amintesc şi azi cât de frumos mi s-a părut Clujul prima dată când l-am văzut. Avem 17 ani, eram îndrăgostită cum numai la 17 ani poţi fi (imaginaţi-vă că mai am şi acum presat trandafirul pe care l-am primit atunci.. în Cluj), eram nerăbdătoare să descopăr locuri noi, eram probabil la începuturile mele de turist, fără să ştiu de fapt cum este să fii un turist şi eram… mică :D

Aşadar am văzut Clujul de undeva de sus de la Cetăţuie şi am zis că daaaa, e dragoste la prima vedere. De atunci şi până m-am mutat definitv (cică) în Cluj a mai trecut ceva vreme, dar când am venit ca să rămân, parcă a murit ceva în acea dragoste (cumplit destinul ăsta al omului), adică mi se părea totul foarte accesibil, tangibil, al meu cumva… murise mitul, asta ca să nu o mai lungim. Nu că nu mai era Clujul la fel de “mândru”, ba poate chiar era mai fain, dar… noah, eu era de vină. După ce am facut şcoli pe aici, după ce m-am angajat (întâi ca PR la o agenţie imobiliară, deci am învătat sute de străzi într-un an şi ceva cât am lucrat acolo), era poate normal ca din mit să mai moară, mai ales că îmi făurisem vise noi la poalele dealului Feleacului.. eh….

Dar, nu am vrut şi nu vreau să rămână aşa… astfel că de câte ori am avut ocazia, mi-am propus să văd oraşul “meu” şi altfel, adică ceva în genul: poate într-o zi nu va mai fi al meu, aşa că hai să mă bucur de el acum, să merg cu ochii pe sus pe la clădiri, nu pe jos pe la asfalt sau gropi, să urc la Cetăţuie atunci când timpul mi-o permite, ca să îmi amintesc cum m-am îndrăgostit de acoperişuri fierbinţi, să mă opresc uneori din rutina de zi cu zi şi să mă aşez pe o bancă pe malul Someşului, să intru prin Biserici şi Catedrale şi să le văd ca şi cum aş intra în ele pentru prima dată, să văd 360 de grade într-o piaţă, nu să am ochelari de cal şi să îmi urmez robotizat şi anost drumul…”

Şi vreau să vă spun că mai mult sau mai puţin, aşa am făcut, în plus am profitat de fiecare ocazie când aveam musafiri ca să mă comport şi eu ca un musafir prin oraş, să văd mereu cu ochi curioşi locuri pe lângă care am trecut de alte zeci sau sute de ori, să mă opresc la o terasă şi să mă comport ca şi cum aş fi la o terasă pe malul Senei sau la umbra platanilor, să respir şi să-mi dau răgaz. Să mă simt poate, ceva mai bine ca şi musafirii pe care i-am luat în “turul Clujului” şi paradoxal, dar cred că le-am insuflat ceva din asta şi lor făcându-i să se simtă bine primiţi pe aici (sper!) :)

Sâmbăta trecută a fost un astfel de moment, am avut musafiri şi pe lângă musafiri am avut şi o vreme minunată, cu 20 de grade de primăvară adevărată pe care am aşteptat-o ca pe pâinea caldă… Am pornit în oraş şi am văzut… atât de multe, încât mi-a venit ideea de a le dezvolta mai pe larg pe toate în postări separate pentru că deşi aici lângă mine, niciodată nu am vorbit despre ele ca despre nişte obiective turistice: “Catedrala” Catolică Arhanghelul Mihail, Biserica Piaristă, Biserica Franciscană, Piaţa Unirii, Piaţa Muzeului, Bulevardul Eroilor, Piaţa Lucian Blaga, Hotelul Melody, Cetăţuia şi Doamne câte ar mai fi şi în ce lumină frumoasă le-am văzut zilele trecute, îmi părea rău că nu sunteţi toţi aici cu mine să le vedeţi şi voi… Dar dacă o să veniţi, o să fiu aici pentru voi … şi pentru mine ;)

Promit să vă arat poze (din Cluj) mai multe pe viitor ;)

Utile

One line a day (Dear Diary,…)

5 comentarii

Încă mai consider că să începi un jurnal, e cool pe la 17 ani şi îi admir pe cei care pe la vârsta potrivită au considerat că e necesar să lase rânduri de drag şi dor între nişte pagini a căror valoare numai anii le-o vor da. Eu însă nu mă număr printre ei, deşi la 17 ani viaţa mea a fost atât de plină de drag şi dor încât simt că aş fi putut să scriu un jurnal cu adevărat bun, dar din lene sau nu ştiu exact de ce, nu am făcut-o. Am scris multe lucruri care mai apoi le-am ars, nu doream să rămână pentru totdeauna şi aşa, un jurnal al meu, nu s-a născut la vârsta la care ar fi trebuit să se nască.

Foto

Totuşi însă, la 22 de ani, simţind probabil că vin vremuri demne de amintit (sau simţind că anii cei mai buni sunt cei care or să vină, vorba celor de la Direcţia 5) am început într-o seară de vară să scriu nişte rânduri într-o agendă, acele rânduri s-au transformat în pagini, nu le-am mai aruncat în foc ci le-am păstrat în ceea ce urma să devină primul meu jurnal. La început, până a prins contur, am scris des, nu zilnic, doar des, apoi parcă din ce în ce mai rar, însă odată cu blogul, parcă am început să scriu şi mai rar… Cu toate astea am umplut peste 600 de pagini de jurnal. Normal, scriam cel mai cu patos când eram tristă, uneori mă irită acest aspect, căci dacă cineva care nu m-ar cunoaşte şi-ar băga nasul acolo ar exclama: “da nefericită a mai fost şi fata asta!”, ceea ce evident nu este relevant :) :)

Mă bucur însă că am prins în acele file şi perioade frumoase, momente extraordinare pe care zic eu că numai odată în viaţă le trăieşti şi chiar şi pentru atâta lucru, a meritat încercarea din acea seară de vară. De continuat evident voi continua, tocmai am mai terminat o agendă şi una frumoasă stă la rând, însă am mai descoperit o minunăţie de jurnal. Iniţial l-am văzut la Diana, apoi primind un voucher de la ea, mi l-am comandat şi eu de pe Book Depository. Este vorba despre un jurnal inedit, sub forma unei cărţi în care timp de 5 ani poţi scrie o singură frază pe zi… Mie acest jurnal îmi sună a provocare, căci ce ai scrie despre o zi din viaţa ta, într-o singură frază relevantă? Ce e şi mai interesant e că fiecare zi care pagina ei, adică de exemplu ziua de 6 martie are în jurnal o singură pagină, şi în decursul celor 5 ani, vei putea vedea ce ai făcut în 6 martie din fiecare an doar citind cu un rând mai sus… GENIAL!

Acest gen de jurnal nu înlocuieşte jurnalul clasic, dar poate fi un fel de frate mai mic al lui, e un jurnal mai accesibil care pune accentul pe fapte concrete, nu pe trăiri şi simţiri, este o zi într-o frază şi atât. Genul acesta de jurnal te disciplinează, te face să fii mai atent la ce ai făcut pe parcursul unei zile şi să scrii exact ceea ce este mai important, în acest fel rămânând cu amintirea cea mai cea, nu cu o înşiruire de impresii mai mult sau mai puţin fantasmagorice despre o anumită zi din viaţa ta. Îmi place enorm acest jurnal micuţ şi drăguţ şi sper să mă ţin de el fără a-l abandona de tot pe cel clasic.

E super şi de cadou acest jurnal, evident dacă ştii că persoana care îl primeşte este interesată de aşa ceva, e mişto şi ca dar de nuntă (contabilizarea primilor 5 ani de căsnicie), e interesant de ţinut dacă de exemplu te muţi pentru o perioadă de mai mulţi ani în altă parte (altă ţară), ar fi ideal de ţinut primii cinci ani din viaţa copilului tău de exemplu, e demenţial în orice combinaţie. Mie îmi place mult, e una dintre cele mai frumuşele achiziţii din ultima vreme ;)

Close Menu