Ce rochie aş purta dacă aş petrece revelionul…

Acesta va fi un articol atipic pentru acest blog, pentru că va îmbina ideea de fashion cu cea de călătorie şi mai mult decât atât va implica visele mele aiurea, căci eu niciodată nu mi-am pus o rochie elegantă pentru revelion din simplul motiv că prefer un revelion activ (unde cea mai excusivistă piese vestimentară a fost cel mult o cămaşă) şi nu unul de mare lux şi dacă vreţi de mare clasă. Cu toate acestea nu pot să spun că aş zice pas unei petreceri de revelion în una din locaţiile de mai jos chiar dacă cerinţa ar fi: cea mai elegantă rochie din dotare, aşa că hai să vedem pe unde mi-au zburat mie gândurile. Băieţi, sper să nu vă plictisească lista următoare :)

Aşadar, ce rochie aş purta dacă aş petrece revelionul…

la Roma…

Foto

la New York

Foto

la Barcelona

Foto

la Tokyo

Foto

la Paris

Foto

la Moscova

Foto

la Bangkok

Foto

la Buenos Aires

Foto

Acestea fiind spuse (mi-am făcut damblaua, care fată nu adoră rochiile?), vă doresc încă de pe acum un revelion de vis, oriunde aţi fi şi mai ales orice aţi purta ;)

Reviste în limba română despre călătorii şi vacanţe

Puţini dintre voi ştiu cât de multe reviste îmi cumpăram eu în trecut şi poate şi mai puţini ştiu că eu păstram toate aceste reviste. În podul casei de la Ineu stau bine la păstrare (probabil până copilul meu va fi destul de mare să urce în pod) o ladă foarte mare plină cu reviste, ordonate după data apariţiei şi după câte numere am de un anumit fel. De vreo 4 ani însă am lăsat-0 mai moale cu revistele, îmi iau maxim o revistă bună pe lună şi în general una care are inclus în titlu  travel, călătorii sau vacanţe. Însă ce mi-am dat seama este că pe piaţa românescă există foarte foarte puţine publicaţii specializate strict pe travel. Mai mult decât atât după ce a dispărut Clever Travel (Imperator şi Răzvan Marc ne pot spune mai multe), eu n-am mai găsit nicio revistă de travel pe care să o citesc cu drag şi care chiar să se plieze pe călătorii de rând ca să zic aşa. Am TOATE numerele care au apărut din acea revistă, fără să ştiu la vremea respectivă cine sunt Cezar şi Răzvan (asta se întîmpla prin 2006, parcă).

Consider şi susţin cu tărie că revistele de travel româneşti, sau străine traduse, lipsec aproape cu desăvârşire din peisaj şi aici mă refer la revistele tipărite că sincer alea sunt reviste, cele online le putem numi site-uri. Aşa că am “cules” pentru voi, cei care mai sunteţi interesaţi de acest subiect, câteve reviste din acest peisaj dezolant al presei de travel din România şi evident am dat link spre site-ul unde se pare că se promovează fiecare. Va urma un articol şi cu revietele de travel straine.  Până atunci mai adăugaţi voi alte titluri la cele 4 găsite de mine.

Vacanţe şi călătorii

Vacanţe la ţară

Terra Magazin

National Geographic Traveler – singura pe care o citesc şi care mi se pare bună, singurul bai e că apare de 3 ori pe an, maxim, e un fel de revistă sezonieră.

 

San Gimignano-Siena-Chianti (II)

Sau dolce far niente în Siena :)

Data trecută am rămas cu povestea la Siena, acest oraş minunat pe care chiar şi fără un posibil drum prin regiune tot ne-am plănuit să-l vedem şi să-l luăm la pas. La fel ca şi Florenţa şi San Gimignano şi Siena este un oraş turistic cu câteva puncte importante de atracţie cum ar fi Piazza del Campo, Catedrala Santa Maria Assunta, Turnul primăriei etc.

Însă ghidul nostru, Mateo ne-a plimbat puţin mai mult decât am fi făcut-o noi de capul nostru şi chiar s-a ocupat să ne explice multe despre fiecare clădire ce stătea acolo de secole. În plus am aflat chiar mai multe decât doream să ştiu despre cel mai celebru festival popular din Italia, festivalul care face și mai cunoscut acest oraş toscan şi de care poate foarte mulţi aţi auzit deja, Palio. Palio este o cursă tradiţională de cai ce se desfăşoară chiar în Piazza del Campo de două ori pe an, odată în iulie şi odată în august şi este singurul festival popular italian transmis în direct la televiziunea naţională.

Sincer eu n-aş fi vrut să văd Siena pentru prima oară de Palio pentru că toată Piazza del Campo se închide pentru acest eveniment, ori mie piaţa asta mi-a plăcut cel mai mult din tot oraşul. Are o formă de semicerc şi o culoare roşiatică obţinută prin călădirile centrale, atunci când soarele îşi trimite razele peste turnul primăriei. Atmosfera de vis rezidă în faptul că locul devine foarte cald, foarte confortabil, starea asta o resimt toţi cei prezenţi în piaţă care efectiv se întind pe jos ca pe un pat cu perine moi. Le-am urmat exemplul, pentru un efect maxim de dolce far niente.

Ce mi-e ciudă este că nu am urcat în turnul primăriei, aici Clau a lansat întrebarea de ce în Italia chiar trebuie să urcăm în toate turnurile?, pentru că pe lângă faptul că stăm la cozi mai trebuie să urcăm şi un infinit de trepte. Însă pentru mine acesta este tot farmecul, fiind din plin răsplătită cu panorama superbă ce o pot cuprinde numai din vârf, dar această activitate nu are efectul scontat pentru amândoi. De data asta, m-am luat după el, deşi am dat târcoale intrarii încercând să mă hotărăsc să urc singură, dar am renunţat în faţa cozii. Însă se ştie, mie îmi place să urc cât mai sus… să cuceresc fiecare redută medievală.

Aşa că am plecat oarecum cu Siena văzută pe jumătate, dar şi cu jumătate de suflet pierdut acolo în piaţa aia ce se pregătea de apus. Nu aveam însă de unde să ştiu că ce era şi mai interesant abia avea să urmeze… Chianti, locul care mi-a topit inima pentru totdeauna şi care merită o postare separată, căci am atât de multe sentimente de pus într-o singură relatare despre acest loc cu adevărat special.

Ce voi face în Paris data viitoare

După cum mulţi dintre voi ştiu, acum doi ani am fost şi eu pe la Paris, mare bucurie mare, era un vis devenit realitate. Am stat vreo 6 zile în capitala Franţei şi încă de pe atunci mi-am dat seama că am stat puţin şi am văzut puţine şi încă de pe atunci ştiam că trebuie să revin… dar de data aceasta cu temele făcute.

Aşa că într-o zi mi-am dat seama că există o mulţime de locuri de văzut şi lucruri de făcut dacă mă voi întoarce. Aşa s-a născut lista mea cu ce NU am văzut şi făcut în Paris. După ce o veţi citi o să vă întrebaţi păi, frate, ce ai văzut şi făcut atunci? (aruncaţi un ochi în secţiunea Franţa, sau mai asteptaţi că poate, poate, o să mai scriu ceva despre Paris-ul văzut de mine).

To do next time in Paris:

Să văd pe timp de zi curtea interioară a muzeului Louvre (din păcate data trecută am ajuns seara la muzeu şi m-am bucurat 3 ore doar de interiorul său)

Să ajung la Muzeul Orsay, despre care foarte multă lume spune că este chiar mai frumos ca şi Louvre-ul.

Să traversez într-o plimbare de seară podul Alexandru, când toate luminile sunt aprinse. (l-am traversat, numai că ziua)

Să urc în turnul Montparnasse, de unde se obţine cea mai frumoasă panaroamă a Parisului, care include şi Turnul Eiffel.

Să iau o cină romantică plimbându-mă cu Bateaux Mouches pe Sena cea frumos curgătoare. (de plimbat m-am plimbat, dar cină n-am luat)

Să ajung pentru o seară măcar în faţă la Moulin Rouge şi măcar să-mi imaginez un french can-can.

Să merg la picnic în Jardin de Luxembourg în cea mai frumoasă zi cu soare din an. (de fost am fost, dar nu era timpul favorabil pentru picnic)

Să beau cu naşa un cappuccino cremos in Cafe des deux Moulin, unde s-a filmat celebrul Amelie. (din păcate nu a fost să fie cu Nașa) :(

Să pap macarons de toate culorile chiar de acasă de la mama lor.

Şi nu în ultimul rând să ajung la Versailles, ştiu că asta nu e chiar Parisul, dar multă lume ajunge acolo printr-o vizită la Paris. (am văzut doar Grădinile, aglomerația la Palat fiind de nedescris)

Foto

Horoscop de călător 2011 (Balanță)

Că mai citesc din când în când și horoscopul nu e o noutate, că horoscopul se poate scrie și pentru șansele de a călători sau nu, ale unei zodii, asta a fost ceva nou pentru mine la începutul anului, când, pe site-ul Acvaria.ro a apărut în dreptul fiecărei zodii și “prognoza” pentru călătorii. Acum privind în urmă pot să mă și amuz, pot să și “crap firul în patru” să văd dacă “mi s-a potrivit”, căci iată ce li se pregătea balanțelor la începutul lui 2011… :)

Călătoriile sunt favorizate, cu singura conditie să fie foarte bine organizate din timp, adică să nu lasi nimic pe ultima sută de metri sau în grija altora. Dacă vrei să călătoresti spre altă tară, ia-ti biletele din timp, cu luni înainte, pentru că nu faci cele mai bune decizii în ultima clipă. Cu cât esti mai prevăzător si mai cumpătat, cu atât mai bine vor iesi planurile de călătorie. Ai grijă totusi la drum în iunie-august, când poti fi cam neatent, cam împrăstiat, si se pot ivi tot felul de incidente pe parcursul celor mai banale drumuri: te rătăcesti, pierzi avionul, se schimbă itinerariul… Esti invitat să te informezi foarte atent asupra locurilor prin care vei trece, deci nu pleca la drum fără să stii nimic despre traditii, despre cultura locului, despre legile scrise sau nescrise ale acelei tări, pentru că ai putea face gafe absurde când vei ajunge acolo fără să stii o iotă despre localnici. Un moment ideal pentru concediu ar fiiunie-august, dacă e să pleci peste hotare, sau ianuarie si noiembrie, dacă nu-ti permiti să ajungi prea departe (cel mult la munte sau o fugă la tară).

Hmmm, nu prea au nimerit-o la mine, cel puțin nu au zis nimic de octombrie (haha), însă acestea fiind spuse fiecare poate citi la propria zodie, care le-au fost șansele de a vedea lumea anul acesta, iar dacă încă mai au ceva șanse, să profite de ele în aceste aproximativ două luni până când anul 2011 se va duce…

Și ca să citez un cunoscut “horoscopist” în viață, “Horoscopul predispune… Omul, dispune” :)

Foto

Poveștile de la Cluj în imagini

Sâmbătă seara au avut loc Poveștile din Lumea Mare, ediția de Cluj. Despre desfășurarea lor a vorbit Roxana ieri. Eu vreau doar ca prin câteva imagini (foarte puține, căci lumina a fost foarte proastă, iar aparatul meu și mai prost) și câteva cuvinte (că nu mă pot abține) să vă arat cum s-a văzut de la masa mea această ediție de “povești”.

Locația aleasă pentru desfășurarea evenimentului a fost restaurantul Camino, chiar în Piața Muzeului din Cluj, un loc plăcut și destul de primitor. Spun destul pentru că la început a fost cam frig, apoi s-a mai încălzit, și nu doar atmosfera. Localul arată bine, dar cred că vara este chiar frumos căci poți lua masa în minunata curte interioară unde de acestă dată chiar nu am zăbovit, brrr… friguț.

Primul povestitor al serii a fost Daniel Homorodean, pe care din păcate nu l-am cunoscut înainte de eveniment, dar este fără îndoială o persoană interesantă. După ce m-am întors acasă, am căutat pe net informații despre el (cred că ar fi fost propice să o fac înainte) și am găsit câte ceva aici, aici sau aici. În plus pentru cei mai curioși de persoana lui, recomand blogul lui personal.

Daniel ne-a povestit despre Africa, fotografiile minunate făcute de el au spus chiar mai mult decât ar fi putut-o face el, poveștile sunt incredibile, totul este “o altă lume” pe care nu o poți înțelege decât de la la fața locului. Vreau să-l felicit pe Daniel pentru tot curajul de care dă dovadă, căci nu e puțin lucru să suferi de “mal d”Afrique” și să știi că nu mai este cale de vindecare :)

Apoi am luat masa marca Adi Hădean, un cus-cus marocan foarte sațios. De altfel primul cus-cus pe care le-am servit vreodată. Am fost curioasă de ce mancare poate face Hădean și pot să spun (ca necunoscător) că a fost delicios. Legumele? Yummmy :)

Al doilea povestitor al serii a fost Clau (jur că nu am o poză mai bună cu el de la acest eveniment) care ne-a povestit despre fabuloasa sa aventură la NASA, practic despre cel mai mare vis de călătorie al său, care s-a realizat chiar mai repede decât și-a imaginat. Eu am zis că dacă îi iese încep să cred în vise. Ei, i-a ieșit, iar eu din 2009, cred în vise din ce în ce mai mult, iar unele s-au și împlinit :) Oricum, dacă vă interesează și Clau, ceva mai mult, aveți ocazia să-i cunoașteți pasiunile pe parsec.ro, sau în paginile revistei Știință și Tehnică.

Iar la final, n-am rezistat tentației de a-mi face poze cu o mască adusă de Daniel Homorodean de prin Congo. Deși drept să vă spun mă gândeam că poate o fi încărcată cu ceva valențe magice și cine știe ce transformare se va produce după ce o voi da jos :) Dar m-am gândit că ce s-o fi putând întâmpla… sunt bolnavă deja… după călătorii.

Mai vreau să menționez că la acest eveniment am cunoscut-o și pe Liliana (Plăcerea de a călători), o persoană super cu care sper din suflet să mă mai întâlnesc cât de curând, căci acum nu am avut ocazia să vorbim cât am fi dorit. Din păcate nu am făcut nicio fotografie împreună, eh.. data viitoare, Lili :*

Și-am încălecat pe-o șa. Pa pa ;)

Cele mai bune 10 cărți de călătorie scrise vreodată

Nu o spun eu ci revistele străine. Din păcate nu am citit decât o singură carte din această listă și aceea este On the Road (Pe drum) – Jack Kerouac, însă mai am una din listă în bibliotecă și cred că o să-i dau cât de curând o șansă, Travels with Charley: In Search of America (Calatorii cu Charley: descoperind America) – John Steinbeck

Așadar să vedem cărțile propuse și… spor la citit și călătorit cu gândul!

1. The Journals of Captain Cook (Jurnalele Capitanului Cook)

2. On the Road (Pe drum) – Jack Kerouac [puteți citit recenzia aici]

3. Travels with Charley: In Search of America (Calatorii cu Charley: descoperind America) – John Steinbeck

4. Venice (Veneția) – Jan Morris

5. The Great Railway Bazaar (Marele bazar de căi ferate) – Paul Theroux 

6. Around the World in 80 days (Ocolul pământului în 80 de zile) – Jules Verne

7. Our Man in Havana (Omul nostru din Havana) – Graham Greene 

8. Life of Pi (Viața lui Pi) – Yan Martel

9. Tales of the Two Cities (Poveste despre două orașe) – Charles Dickens

10. The God of Small Things (Dumnezeul lucrurilor marunte) – Arundhati Roy