Scriu acest articol în miros de ceai de trandafiri și mă gândesc că da, poate începutul lui martie chiar este despre Ea, despre femeie. Început al celui mai parfumat și blând anotimp, cu un soare ce zâmbește din senin și sub care iarba începe să crească și uneori cu o ploaie măruntă de tristețe nebună și de neînțeles. Care anotimp ar putea fi mai potrivit cu firea femeii, dacă nu acesta?
Am trecut și peste cele câteva zile de somnolență date de zborul târziu și turbulent, oboseala acumulată în deplasare, ziua domnului C. și nu o să vă vină să credeți, diferența de două ceasuri dintre Anglia și România. Mda, mă trezeam la 5 jumate la Londra și ba să mai pot dormi, iar aici sunt arici pe la 7 jumate când teoretic ar fi ora mea de trezire :) Dar, după toate astea, iată-mă face to face cu amintirea Londrei, așa cum am descoperit-o eu.
… îmi pare nepotrivit :) După 7 zile de Londra, că 2 au fost pe lângă ea, stau și mă gândesc ce impresie mi-a lăsat acest oraș extrem de diferit față de ce îmi place mie în general, acest oraș pur și simplu colosal, care a venit aproape de niciunde în peisajul lunii februarie. Sigur, aș putea la repezeală să spun “Mi-a plăcut!” și apoi să vin cu argumentele, dar în acest moment încă mă gândesc la argumente, încă mai procesez și tocmai de asta, primele impresii vin ca un fel de încălzire, până îmi dau eu seama ce a vrut Londra de la mine ;)
Ready for a new day in London!! Până atunci câteva poze de ieri, din ziua care foarte greu va putea fi bătută anul acesta la capitolul mers pe jos, fotografiat, privit, descoperit și alte activități dintr-o zi specifică mie în deplasare. Presimt un bildungsroman despre mine prin Londra :)
Mulți din prietenii mei nu abordează nicio destinație fără Tripadvisor, fie că e vorba despre rezervările la hotel, despre localurile unde urmează să ia masa, ori despre obiectivele turistice vizitate. Eu (cu rușine, sau nu, încă nu mi-am dat seama) n-am prea băgat în seamă Tripadvisor până la recenta vacanță de iarnă în Viena și Bratislava, când l-am găsit extrem, dar extrem de util…
Cred că mi-am propus un articol de acest gen cam de două luni și mereu pe când să-i fac loc în program intervenea câte ceva. Dar weekend-ul trecut am lucrat la el și în seara asta vă pot prezenta o variantă finală a ceea ce am vrut să fie un Top 15 al celor mai drăguțe străduțe, pe care am apucat să le văd până acum prin Europa noastră frumoasă…
Pentru că trebuiau plătite cumva temperaturile de 12 grade din ianuarie, de vineri ne “cam” ninge. Nu mult, nu, decent, dar ninge și e frumos și e bine și e iarnă. Nu o iubesc, dar e necesară. Anul trecut nu a fost iarnă deloc: a fulguit câteva zile, iar la mijloc de februarie arăta de zici că urma să vină într-o săptămână Paștele. Nu mi-a plăcut.
