Anul trecut pe vremea asta eram în Maramureș. Un an și o pandemie nefinalizată mai târziu, iată că apuc să și scriu despre asta 
Vizitarăm Maramureșul și nu oricum, ci cu ai mei, care nu mai fuseseră de ceva vreme într-o excursie/minivacanță sau cum s-o numi acea plecare pentru cei care văd altfel noțiunea de concediu. În fine, a fost îndelung plănuit acest weekend, mai ales că nu eram de capul nostru și în plus, îmi doream o experiență faină pentru ei. Plus că, normal, Albert era cu noi, acest weekend devenind de fapt prima escapadă cu bunici și nepot la care am luat parte. Am crezut că va fi o nebunie de hărmălaie, dar i-am supraviețuit în parte pentru că Albert nu intrase încă în faza de toddlerism extrem, dar pe de altă parte și pentru că excursia a avut ceva frumos de oferit pentru fiecare și asta ne-a calmat pe toți. Însă, Maramureșul, acest plai minumat și cu flori (vorba cântecului) nu este ușor de abordat, fiind o zonă vastă și efervescentă turistic. Cum ne-am organziat și ce a ieșit o să decoperiți în rândurile următoare:
10 locuri frumoase pe care le poți vedea în județul Arad
Cine nu este la prima vizită pe Bialog cunoaște deja rădăcinile mele arădene, faptul că iubesc verile caniculare din Câmpia de Vest și că orice lucru legat de orașul Ineu îmi provoacă nostagii intense. Vara aceasta, după mulți ani, să tot fie cam 8, am reușit să petrecem o mini-vacanță la Ineu, care mai nou se numește “la bunici”. Dar despre ea, poate într-un alt articol. Acesta este însă un articol izvorât tot din inspirația care mi-a venit la Ineu, căutând metode care să ne permită să mai evadăm din când în când și în altă parte, mai ales că cineva mic dorea să se plimbe uneori și cu mașina. Am realizat cu ocazia asta că județul Arad este destul de aglomerat în obiective turistice, așa redus ca dimensiuni cum pare el pe hartă. Pe multe le-am văzut de-a lungul anilor, pe altele le-am descoperit recent, iar unele probabil așteaptă să fie descoperite sau redescoperite de mână cu Albert. Virtual, azi mergem împreună la unele dintre ele… sper să vă placă și să puneți pe lista de călătorie câteva din locurile următoare, mai ales că această vară se anunță a fi pentru toată lumea bogată în călătorii în România.
România necunoscută (III): Castelul Teleki din Gornești (Mureș)
Nu cred că mai este pentru nimeni un secret că anul 2020 va fi de voie și de nevoie anul în care fiecare face turism cam prin țara lui, ori hai să zicem, maxim pe la vecini. Cred că se poate considera vacanță exotică de vară una în Grecia sau în Turcia, anul acesta. Cine ar fi crezut?! Dar să lăsăm puțin virusul la locul lui, adică printre noi și să ne întoarcem la oile noastre. În cazul meu oile fiind castelele, cetățile și bisericile fortificate din Transilvania. Mă gândesc serios să fac un plan de bătaie pentru o posibilă vacanță de vară pe la aceste comori transilvănene. Mai sunt ATÂTEA de descoperit și atâtea trasee de încercat! Până atunci însă, zic să mai termin din articolele începute înainte de pandemie și să vă port la una din aceste comori, descoperite vara trecută, la mijloc de august, care sunt sigură că o să vă placă, pe cât de necunoscută este majorității: Castelul Teleki din Gornești, aflat la mică distanță de Târgu Mureș.
La 11 ani de Bialog, despre 11 locuri din Romania vizitate în 2019… (partea a II a)
Să terminăm așadar ce am început în ultimul articol pe 2019, adică vom continua cu alte 6 locuri din România descoperite sau redescoperite anul trecut. Sincer, aproape că nu-mi vine a crede că deja a trecut jumătate de ianuarie și vacanța de iarnă despre care chiar avem chef de scris și povestit (vremea geroasă de săptămâna trecută predispunea la ceai cald și gânduri calde așternute), dar cum îmi și place să termin ce încep, n-am dorit să las în aer acest articol. Mă gândesc că poate fi chiar util celor care caută o destinație autohtonă pentru weekendul prelungit de la finalul lunii, căci din fericire 24 ianuarie (zi liberă de puțini ani, e drept) cade într-o minunată zi de vineri
La 11 ani de Bialog, despre 11 locuri din Romania vizitate în 2019… (partea I)
… despre care n-am apucat să povestesc și nici nu cred că aș mai fi povestit, dacă nu era să mă întrebe cineva recent de o destinație de la noi pe care aș recomanda-o cu drag în orice sezon. Ideea este că în 2019 am călătorit prin țară și plănuit și neplănuit și s-au strâns atât de multe locuri faine despre care n-am apucat să suflu o vorbă, încât întrebarea a căzut fix în momentul potrivit și să-mi aducă aminte că aș putea scrie ceva pe tema asta. În unele din aceste locuri nu este prima dată când ajung, dar se poate să fie prima dată când le amintesc pe blog. Însă după ce am ales locurile, mi-am dat seama că este greu să încarc un singur articol cu ele așa că l-am împărțit în două. Sper să vă placă cum am ales să închei acest an de blog, dar mai ales sper ca locurile acestea să vă inspire și de ce nu, să vă facă deja să vă gândiți la vacanțele anului 2020. Ce frumos sună, nu?
România necunoscută (II): I Giardini di Zoe de la Banpotoc (Hunedoara)
Câte locuri minunate sunt în România și cât de puțină lume știe de ele!! Scriam aici în primăvară despre un loc idilic din județul Alba și revin azi cu un loc de poveste de pe lângă Hunedoara, loc despre care nici eu n-am știut absolut nimic până în urmă cu două luni. Atunci, datorită emisiunii Turist acasă de la Digi24, am rămas gură cască la reportajul lor din grădina italiană de la Banpotoc. Inițial nici nu mă dezmeticisem la vederea a ceea ce părea să se numească I Giardini di Zoe (nume complet italian) și mi-a luat ceva până să realizez că este pe bune de la noi din țară. După ce am scotocit pe internet și m-am lămurit că nu e pe undeva prin Toscana (deși ai zice), am pus cap la cap câteva zile libere și mi-a dat că aș putea ajunge aici cândva pe la mijlocul lui Octombrie, ceea ce din start suna a cadou de ziua mea. Ceea ce s-a și întâmplat.
O zi fără prea multe cuvinte: Sighișoara pentru-a nu știu câta oară
În urmă cu mai mulți ani, pe vremea când blogging-ul înseamna cu totul altceva decât înseamnă azi (nu doar pentru mine ci la modul general) exista și pe Bialog o rubrică, botezată în blogosferă Miercurea fără cuvinte. Nici nu mai știu cine și de ce a pornit ideea asta, sau de ce era doar o rubrică de o zi, însă multe bloguri publicau în fiecare miercuri articole formate în mare măsură doar din imagini care să “vorbească” în locul cuvintelor. Și adevărul este că multe locuri & lucruri există pe lumea asta care pot “vorbi” fără să rostească ceva. Când am revăzut Sighișoara pentr-a nu știu câta oară în urmă cu două săptămâni, m-am gândit instant că dacă voi apuca să urc pe blog ceva despre ea, atunci sigur va fi un articol care să vorbească mai mult prin imagini, pentru că totul în Sighișoara e atât de vizual încât n-ai nevoie decât de ochi atât de bine deschiși pe cât îți este de suficient deschisă și inima.
