Cred că mi-am propus un articol de acest gen cam de două luni și mereu pe când să-i fac loc în program intervenea câte ceva. Dar weekend-ul trecut am lucrat la el și în seara asta vă pot prezenta o variantă finală a ceea ce am vrut să fie un Top 15 al celor mai drăguțe străduțe, pe care am apucat să le văd până acum prin Europa noastră frumoasă…
Mi se pare incredibil cum s-a dus toată zăpada de ieri… azi noapte a mai căzut una, dar poate să mai tot ningă, e prea călduț ca pătura de omăt să mai reziste… Putem pleca cu gândul către mare, așa cum vă spuneam, mai ales că aveam în plan articolul despre Grecia. Dacă ar fi să merg anul acesta în Grecia (ceea ce nu cred că se va întâmpla) aș alege fără să clipesc din nou Corfu, deși îmi face cu ochiul și Lefkada cea exotică.
Pănă la acea vacanță însă, eu o țin cu ce știu: CORFU pe care l-am văzut deja. Vizitată în august 2010, această insulă grecească este primul și singurul meu contact cu Grecia. Am reușit să vedem destul de multe stațiuni, ne-am plimbat mulți km pe insulă și am făcut plajă în fiecare zi în altă parte. Mai mult, am fost setați pe ideea de descoperire decât pe cea de relaxare, dar pot spune că dacă aș merge la fel m-aș seta, pentru că e mare păcat că treci prin Corfu și să vezi doar apa dintr-o anumită stațiune… Acum de câte ori mă gândesc la Corfu mă încearcă nostalgii extreme: a fost ATÂT de frumos!!!
Două mari și late destinații am tratat până acum superficial: Corfu și Roma (+ zona Lazio). Nu doar că mă simt prost că am făcut nejustificat acest lucru, dar îmi pare și rău, ce-o fi fost cu mine în 2010 (că atunci le-am vizitat pe amândouă) nu-i chip să-mi explic. În schimb vreau să mă reabilitez în ochii acestor două locații prin articole interesante scrise retroactiv, căci, în definitv, sunt două destinații inepuizabile, iar poveștile despre ele pot fi mereu actuale.
Azi ne întoarcem puțin în Corfu. Paștele ortodox se apropie repejor (doar și grecii sunt ortodocsi, se știe) și mai mult decât atât, cade pe 5 mai. Dacă în România e mijloc de primăvară, în Corfu puteți fi siguri că este vară în toată regula. Așadar, o călătorie anul acesta de Paște în Corfu poate îmbina două vacanțe: vacanța de Paște și o săptămână de bălăceală la mare. Să mai adaug că puteți scoate aproape două săptămâni de vacanță dacă ne legăm și de preaiubitul 1 mai “muncitoresc”?
Deși am fost în luna august pe insula veșnic verde, cum îi zic grecii, am aflat cât de multe tradiții de sărbători se păstrează aici. Am prins atunci 15 august, Sfânta Maria și țin minte că la hotelul la care am fost cazați am primit un fel de colivă specifică zilei. Patronii hotelului fuseseră la biserică înainte de micul dejun și au sfințit respectiva colivă și ne-au servit-o la micul dejun. A fost un fapt inedit, iar grecii sunt pe cât de petrecăreți pe atât de credincioși.
De Paște se pare că se întrec în tradiții care mai de care mai intresante și mai atractive pentru turiști. Un fapt interesant îl reprezintă, în Kerkyra (Corfu Town, capitala insulei) procesiunea din Sâmbăta Mare, care în mod normal s-ar ține în Vinerea Marea, dar cum pe vremuri insula era sub ocupație venețiană, această procesiune a fost interzisă vinerea și se ținea în secret sâmbăta, așa a și rămas peste veacuri. Ce este mai interesant e ce se întâmplă după această procesiune. De la toate balcoanele din orașul vechi se aruncă vase ceramice pline cu apă. Se spune că astfel se aruncă din casă tot răul care se sparge pentru totdeauna. Cioburile însă reprezintă bucuria care ocupă în acele zile sufletele oamenilor. Așa că toți turiștii se reped că culeagă acele cioburi și să le aducă acasă :) Intresant, nu? Mie mi-ar plăcea să văd un astfel de spectacol, mai ales că este acompaniat de cântecul tuturor clopotelor de pe insulă… MINUNAT!
Și ca să vedeți ce departe am mers, am găsit și cazare. De exemplu Hotel Messonghi Beach, 4 nopți la 197 de euro (eu am stat în august 6 nopți cu 300 de euro), deci prețul ce l-am găsit îmi pare tare bun. Și să nu ziceți că am luat-o razna, chiar sper să ajute pe cineva această informație. Un prieten a stat aici și garantează că ar fi foarte bine din toate punctele de vedere. Ca o alternativă puteți avea în considerare și un hotel din Kerkyra, ca să fiți mai aproape de toată nebunia.
Da, au început planurile pentru Paște și chiar planurile de dincolo de Paște. Doamne, parcă nu-mi vine să cred că s-a dus iarna… De bucurie vă dedic această melodie :)
Aseară am adormit la pe 10 jumate. Dacă e astenia de primăvară îi zic de pe acum, să se tot ducă :) M-am trezit la 7 jumate, Clau a dat draperiile și l-am întrebat dacă e ceață. Nu era, erau doar nori plumburii și părea o vreme… călduță. Doar că repede am realizat că e încă februarie și nu poate fi o vreme călduță, iar eu vreau vara cu toată inima și mai e mult până la ea… M-am deprimat și la fel ca și Goe, mi-am zis: “eu vreau să vie!” :)
Însă spre deosebire de personajele lui Caragiale eu am capacitatea să fac ca ceva “să vie” măcar în visele mele. Și am zâmbit pentru câteva secunde unor amintiri dragi, nu foarte îndepărtate, pe când mă bălăceam în ape ireal de albastre și mă bucuram de cel mai frumos soare care îmi putea atinge pielea. Soarele Greciei. E ciudat și oarecum nedrept să mă gândesc la Grecia atât de rar și să pomenesc atât de des de Italia sau Franța. Știu că cele două sunt la inima mea, dar cum ar putea Grecia să nu fie? Cred că singurul ei dezavantaj este că am vizitat-o o singură dată. Oare îmi voi putea lua revanșa cândva și să mă întorc? Pentru un sejur măcar? Cer prea mult? V-am zis doar că să văd marea e pe lista asta undeva foarte sus. Mi-e dor de mare și se pare că nu-s singura, o fi tot iarnă, dar am citit pe la alți prieteni pe bloguri ori simple și atât de grăitoare statusuri pe Facebook “mi-e dor să văd marea/ să o aud/să o simt etc…”
Așa că surâsul meu în plină vară (*de la filmul cu același nume) sunt câteva imagini din Corfu, singurul loc din Grecia în care am ajuns și despre care puteți citi aici. Îmi dădui pentru a mia oară seama că în 2010 n-am prea fost slobodă la gură, am fost în două locuri fantastice, Corfu și Roma și cred că sunt destinațiile despre care am scris cel mai puțin cu putință, asta neînsemnând că nu m-am bucurat de aceste locații, ba pot spune că au fost printre cele mai cele.
Paleokastritsa – cel mai fotogenic loc din Corfu
Kerkyra (Corfu Town) – capitala “italiană” a insulei
Sidari – locul în care se scaldă împreună, toți îndrăgostiții
Kouloura – pitoresc marin
Apraos (doar marea) – locul meu preferat din Corfu
Facem o pauză de la prezentarea celor “5 ținuturi” pentru a ne ocupa de o leapșă/concurs, primită de la Ioana și inițiată de cei de la Travelbadgers și care constă într-un top al celor mai atractive destinații în opinia mea, destinații pe care, evident, le-am vizitat.
În sens invers topul arată cam așa, urați-mi să se schimbe măcar în fiecare an dacă nu de mai multe ori pe an :D
10. Veneția “plutioare” pentru că a fost de când mă știu eu în Top 3 locuri de văzut, era un “ceva” ce știam că trebuie neaparat să văd, ca și Parisul și ca și Piramidele din Egipt (pe care încă tot nu le-am văzut). Veneția mi-a plăcut, însă mare păcat că am vizitat-o în august, când turiștii nu m-au lăsat să o și savurez, dar îi voi mai da o șansă când se va ivi.
9. Sibiul pentru că este cel mai frumos oraș din România. Nu am nicio legătură cu el, nu am rude acolo și am fost doar de două ori în el, dar m-a cucerit cu acel aer boem pe care îl afișează. Cu tot respectul pentru Clujul pe care l-am iubit din prima clipă și pe care încă îl iubesc, dar Sibiul este cu un loc mai sus.
8. Viena a fost pentru mine o gură de aer cu adevărat proaspăt și cu adevărat occidental în 2007 când am vizitat-o prima oară. A rămas la mine în suflet mai mult pentru ocazia cu care am ajuns să o vizitez: final de facultate, câțiva colegi, cel mai simpatic profesor pe care l-am avut vreodată, Clau și “domnul Platon” (prietenii știu de ce) :)
7. Budapesta în care am ajuns de 3 ori cu 3 ocazii total diferite. Pare o capitală europeană foarte accesibilă pentru români și poate tocmai de aceea unii o ignoră total fără să știe ce pierd. După mine, la cât de aproape este aș merge să o văd în fiecare an și de fiecare dată să mă plimb pe Dunăre cu vaporașul și să văd apusul… cu El de mână, just like the first time ;)
6. Corfu (Grecia), toată insula pentru că a fost și este prima și singura insulă vizitată până acum, primul contact cu Grecia, însă unul fructuos. Multe premiere au avut loc în acea vacanță; am făcut 500 de km pe insulă, am făcut parakiteing, am condus mai mult ca niciodată pe niște străduțe pe care mereu aveai impresia că mergi pe contrasens :) A fost mult, mult fun la mijloc :)
5. Roma eternă văzută într-o toamnă arămie care pe veci va avea pentru mine miros de dimineață proaspătă și cappuccino italian. Poate merita un loc mai sus, cu siguranță dacă aș fi făcut topul luna trecută ar fi fost măcar cu un loc mai sus.
4. Montpellier pentru că face parte din acele locuri (puține) pe care le-am numit fie și numai pentru o scurtă perioadă “acasă”. De asemenea cred că este cel mai frumos oraș din sudul Franței și poate cel mai necomercial, tocmai de aceea l-am iubit la nebunie și pot vorbi zile întregi despre el.
3. Palavas les Flots e locul în care m-am îndrăgostit de mare și în care mi-am dat seama ce useless este să vezi și să simți atâta frumusețe și să ai numai jumătate de suflet la tine, așa că mi-am jurat că data viitoare o să ajung acolo cu sufletul întreg și sper să primesc un bonus pentru așteptare.
2. Cinque Terre care vine dacă puteți crede, aproape la egalitate cu locul 1, însă totuși cele două locații nu se pot compara. Cinque Terre îmi va rămâne pe retină din simplul motiv că va fi forever “the honeymoon weekend” (dacă pot spune așa). Urmăriți blogul, mai am de povestit despre această locație!
1. Parisul pentru aceste motive:
P.S. A fost destul de grea alegerea acestor destinații “de top” și sper din suflet ca “spiritul” celorlalte destinații care au fost vizitate, dar nu au fost menționate aici să nu se fi supărat prea tare și să mă primească și la următoarele vizite cu brațele deschise ;)
Mi-a dat Tomata azi o leapșă de toată ziua la ea m-am gândit :) Cred că este una dintre cele mai faine lepșe pe care le-am primit până acum, îi dau curs că nu mai pot.
În ce constă leapșa? Păi în postarea unor imagini de prin pelegrinările noastre pe care ar fi fost păcat să nu le fi făcut și să nu ne fi bucurat de imaginile suprinse mult timp după aceea. Problema la mine este ca, eu fiind un japonez în ale pozatului, m-am văzut în fața unei grele alegeri. Ce imagini să pun când mie aproape toate mie se par superbe și cu povestea lor?
Pentru această postare am ales 8 imagini, urmând ca atunci când mai am chef de o nouă sesiune de reamintire să mai postez și altele.
Acolo unde se varsă Dunărea în Marea Neagră – pentru ca mereu mi-am dorit să stau cu un picior in mare și un unul în Dunare. Mi-am împlinit dorința în august 2007.
Viena prin binoclu la prima ieșire din țară mai departe de Ungaria. Eram la fiecare colț de stradă un wow și un super. (2007)
Parisul noaptea văzut din Turnul Eiffel, cea mai spectaculoasă priveliște care mi-a fost dat să o văd până acum, îți taie respirația cu adevărat. (2009)
“Visele mele se împlinesc/ Când dau din pleoape sau când clipesc” – Disneyland Paris a fost unul dintre acele vise (2009)
Vaporul Molly Brown din Frontierland aduce una dintre cele mai frumoase surprize din viața mea (noiembrie 2009)
Zbor deasupra mării Ionice, cele mai antrenante 6 minute ever :) (Glyfada, Corfu, Grecia, august 2010)
Piazza Navona în zorii unei zile de toamnă. (Roma, noiembrie 2010)
Vf. Postăvaru (iunie 2009)
Offf și câte mai sunt, pot umple tot blogul cu ele, dar mai las și pe alții: Oana, Salmi, Lia și Ioana Budeanu (că pe toale le știu călătoare și fotografe) :*
