Pentru că mi-au plăcut enorm de mult, am pregătit un articol vizual cu ajutorul lor. Să fie pentru Miercurea fără cuvinte. Detalii și mulțumiri la Carmen :)
Cele mai frumoase dimineți sunt cele din călătorii
Acele dimineți care te prind în altă parte, în deplasare și în fața cărora te așteaptă un fel de aventură, un fel de descoperire, a locului, a timpului și nu în cele din urmă, o descoperire a ta, a unui nou tu… sunt diminețile mele preferate. Mă trezesc devreme, nu pot dormi când știu că afară nu e peisajul obișnuit ci poate un oraș în care mi-am dorit să ajung de foarte multă vreme, ori o mare albastră care îmi ia mințile, ori un munte care mă provoacă…
Bialog Cafe: o destinație pentu fiecare carte
De ceva vreme am în minte o astfel de postare, numai că a fost nevoie să privesc îndelung la brațul de cărți neterminate (record negativ, nu alta) și să mă amăgesc că le voi termina până la final de an, ca să mă pun să compun un articol așa cum îmi place mie. Pentru că da, cel puțin în ultima vreme, dacă o carte nu mă duce undeva, undeva să văd cu ochii minții locul, atunci nu mă duce niciunde, deci o abandonez fără regrete. Totuși însă, au trecut prin mâinile mele câteva cărți care m-au dus fix acolo unde mi-am dorit, când mi-am dorit…
Primăvara la Paris
Dintotdeauna mi s-a spus că primăvara nu este niciunde mai frumoasă ca la Paris. Că Parisul în Mai sau Iunie este unic, că nimic nu îl întrece pe lume și că atunci ar trebui să-l vizitez în special.
Și-am fost, anul trecut în iunie, dar asta e altă poveste. Ce am simțit la întoarcere puteți citi aici, eu am recitit și am retrăit… Dar azi despre un alt fel de Paris vreau să vorbesc, cel pe care nu l-am gustat, cel pentru care aș vrea să mă mut acolo, o lună, două ca și draga mea prietenă cu Parisul în sânge.
Zile cu soare în Jardin de Luxembourg
Anul trecut am vrut să mergem la un picnic în Jardin de Luxembourg. N-am avut soare în acea zi, ba la un moment dat, parcă stătea să plouă. Nu a fost soare deloc, nu a ținut vremea cu noi și cu ideea noastră de a lua masa pe iarba pariziană. Am fost supărată din cauza asta și mi-am promis să revin.
Salonul de Carte de la Paris prin Radio France Internationale
Poate vă interesează și pe voi ce se întâmplă zilele acestea la Paris, unde România este invitatul de onoare din acest an la marele Salon al Cărții. Pe pagina de cultură a Radio France Internationale (www.rfi.ro), Luca Niculescu ține un jurnal de Salon cu tot ce vrei să știi despre acestă manifestare culturală de amploare. De la prezențele românești la târg la inadvertențele politice care au apărut și umbresc imaginea României în unul din domeniile care ne ridică, toate sunt cu măiestrie transmise din capitala Franței. Pe lângă asta suntem ținuți la curent cu ce scrie presa franceză și internațională despre prezența României eveniment.
Ce voi face în Paris data viitoare (II)
Săptămâna aceasta, căutând pe blog ceva din arhiva lui 2011, am dat peste acest articol. Scris pe 11.11.2011, nu pot spune decât că acea aliniere de 1 a fost cu noroc. Și asta pentru că în acel articol îmi exprimam pentru prima dată dorința de a mă întoarce la Paris. Se făceau atunci doi ani de la prima vizită și probabil lovită de melancolie și dor (plus că lucram la o școală de artă pe vremea aceea, contează, credeți-mă) am pus pe hârtie niște “to do-uri” pentru o dată viitoare la Paris. Menționez că părea foarte departe acea dată viitoare, așa departe și atât de ipotetică, că scrisesem articolul ca pe un surogat al unei vizite pe bune. Dar vă spuneam că acea aliniere de 1 a fost cu noroc, nu? Căci nici prin gând nu-mi dădea că voi ajunge la Paris în aproximativ jumătate de an de la acel articol.
Așa că azi, chiar dacă nu văd ce cifre s-ar putea alinia având în vedere că e 07.02.2013 (?!?) m-am trezit punând pe hârtie, mânată de același dor, alte “to do-uri”, pentru când va fi să fie (pot aștepta jumate de an și acuma, haha). Sincer, să visez e punctul meu forte, iertați-mă. Dacă mai e cineva în tabăra asta, ai mei sunteți și pentru noi scriu :)
Deci cum vă spuneam, chiar dacă am contabilizat și o a doua vizită în care am făcut cam tot ce nu am făcut în prima, sunt foarte conștientă de faptul că mai am nevoie de alte 10, nu ca să văd tot (ei, așșș!) ci să văd…. altceva și altceva și altceva. Luiza știiiiie!
De pe Pont Neuf – noiembrie 2009
Ce voi face data viitoare la Paris:
În primul rând mă voi caza tot în Montmartre și primul lucru va fi să urc în cupola catedralei Sacre Coeur, pe care o voi vedea de la geamul camerei mele (la fel ca și data trecută) Avenir Hotel Montmartre, camera 26!!
Tot la capitolul urcări, voi urca și în turnurile de la Notre Dame și apoi după ce se lasă seara, o urcare pe Arcul de Triumf, să văd faimoasa Champs Elysee luminată feeric (am urcat pe timp de zi, dar nu este spectaculos)
La capitolul muzee chiar vreau să mă pun la punct, am zis că e musai luat un Paris Museum Pass cu acces la cele mai multe muzee, căci trebuie să văd odată și odată Orsay, Musee Picasso, Espace Dali, Musee Rodin și nu în ultimul rând Atelierul lui Brâncuși. Știu că poate pare o călătorie numai prin muzee, dar nu este, dacă vezi unul pe zi și stai în Paris minim 5 zile.
Musee du Louvre – noiembrie 2009
Vreau să merg la mormintele lui Cioran și Brâncuși, de fapt vreau să merg la mai mulți și toți aceștia sunt în cimitirul Montparnasse. Apropo de vizite puțin morbide, tot am vrut să vă întreb: doriți un foto eseu pe Bialog cu imagini din Cimitirul Pere Lachaise, căci am câteva grozave, dar parcă mă gândeam să nu vă indispun… Dacă vrea cineva să vadă așa ceva, let me know ;)
Așa, trecem mai departe… și ajungem la Versailles, să văd ce nu am văzut datorită puhoiului de turiști, data trecută, când am decretat că Versailles este cel mai aglomerat punct turistic în care am ajuns vreodată. Și dacă suntem la capitolul palate, eu vreau și la Fontainebleau căci nu pare foarte departe de Paris. Cine a fost să-mi spună dacă merită?
Pont des Arts – iunie 2012
Și acum urmează numai chestiile de joie de vivre (probabil și cele mai importante din listă):
- picnic în Jardin de Luxembourg (nu am reușit în iunie 2012 căci plouase de dimineață și nici soare artătos nu prea era)
- un adevărat răsfăt de macarons marca Laduree (deși mă irită la culme faptul că sunt ATÂT de scumpe)
- o altă creme brulee la Cafe de deux Moulin (“acasă” la Amelie)
- de data aceasta un cappuccino la Cafe de Flore (deși o prefer pe vecina ei, Cafe de deux Magots)
- o zi plină de plimbare prin pitorescul Marais și o binemeritată odihnă în liniștita Place des Vosges
- o vizită scurtă acasă la Victor Hugo, dacă tot suntem în zonă (e fix în Place de Vosges, am ajuns în fața ei în 2009)
- o urcare just for fun în Le Tour Eiffel (în care nu am urcat în iunie, I Know!) și o supă de cartofi la nivelul 1 (Clau zice că acolo a păpat cea mai bună supă-cremă de cartofi)
- o vizită mai lungă la cea mai frumoasă librărie din lume
- câteva mese delicioase în Carter Latin
- o șampanie, două pahare de sticlă, o noapte luminoasă și malul Senei…
Bonjour, fericire!
Titlu: Bonjour, Fericire!
Autor: Jamie Cat Callan (are și blog, unde o să descoperiți și alte cărți ale ei)
Traducerea: Ines Hristea
Editura: Ponte, 2012
Nr. pagini: 287
Am știut de prima dată cât am citit despre această carte că este una pe care o voi dori la mine în bibliotecă, dar până să o am a mai durat ceva… Îi trebuia o poveste, nu?
Jamie Cat Callan, o americancă cu origini franceze și irlandeze, scrie o carte superbă despre cum îți poți găsi în viață bucuria de a trăi. Inspirată de experiențele ei de viață, dar și de bunica ei franțuzoaică, această carte document descrie practic călătoria cuiva din viața banala și voit aglomerată la ceea ce francezii numesc joie de vivre sau l’art de vivre. Desigur, ideile superficiale americane se regăsesc din plin în carte, chiar dacă se află acolo în ideea de a fi conbătute și de a fi puse clar în opoziție cu cele franțuzești. Cu alte cuvinte, autoarea critică stilul de viață american și ridică puțin în slăvi felul de a trăi al francezilor. O subliniere evidentă are aspectul acela mult discutat “trăim pentru a munci sau muncim pentru a trăi?”
Cartea este totuși genul care nu poate fi povestită, ea devenind pe parcurs, dintr-o simplă discuție feminină, o carte motivațională cu mult mesaj. Eu n-am putut să o las din mână până nu am dat ultima filă. Mi se părea că am citit-o tocmai la momentul potrivit și mi-a răspuns pe moment la multe întrebări care mi se învârteau în mintea avidă după acel joie de vivre. Că, cine nu îl dorește? Cartea abundă în mesaje pozitive gata să fie primite cu sufletul deschis, de genul “Nu are sens să fii genul acela de persoană care întotdeauna vede jumătatea goală a paharului. Nu ai suficient timp pentru asta. Trebuie să strângi fiecare jumătate plină și să o savurezi.” Ori “Fiecare lucru are momentul lui, iar fără moarte viața n-ar mai fi poveste, fiindcă toate poveștile au și un final.”
Cu aceaste idei pornește autoarea spre Auvillar, în Franța, pentru a studia viața oamenilor de aici, în special a femeilor. Practic această călătorie îi schimbă viață și așa se naște cartea. Restul este o poveste impresionantă despre putea de a găsi resurse în viața ta care să merită exploatate în asemenea măsură încât viața să-ți fie lină și plină de fericire. Nu degeaba subtitlul cărții este Micile secrete ale marilor bucurii.
Vă recomand cu căldură această carte. Se pot spune puține cuvinte despre ea la final, dar o să regăsiți parte din ea în voi, odată ce se va sedimenta, odată cu timpul. Eu am citit această carte împrumutată și m-am bucurat de ea la maxim. Apoi am vociferat că mi-o voi cumpăra să o am acasă în cazul în care voi dori să o mai consult în timp. După ce mi-am exprimat această dorință, exact în ziua în care am împlinit 28 de ani, dimineața devreme, a sunat curierul la ușa mea și mi-a adus această carte. Pe ea stătea scris: “dacă tot îți doreai să o ai, măcar să o ai de mine…”. A fost cel mai fain moment al zilei, mesajul, totul mă îndemna la joie de vivre. Sper doar să-mi fi înșușit bine lecția mea aniversară.
A vous amours! (Iubirilor voastre!, toast franțuzesc care mi-a plăcut enorm, descoperind în carte pentru ce închină mereu francezii) :)