We are Marshall


Ieri am văzut un film pe care îl includ la categoria “foarte bun” atât ca și poveste (bazată pe o tragică întâmplare reală) cât și ca roluri jucate de doi actori talentați Matthew Fox și Matthew McConaughey.

Povestea începe pe 14 noiembrie 1970 când în urma prăbușirii unui avion își pierd viața toți membrii echipe de fotbal a Marshall University. Devastați de cele întâmplate conducătorii Universității doresc să sisteze programul sportiv al școlii, dar Ned, unul dintre sportivii care avea probleme la un umăr și nu se afla în avion alături de colegii săi decide să adune întregul oraș în fața Universității și să împiedice conducerea să lase Universitatea fără echipă de fotbal.

Filmul urmărește din acest punct reconstrucția echipei, munca noului antrenor Jack Lengyel (M. McConaughey) și a ajutorului acestuia Red Dawson (M. Fox). La finalul filmului ei apar în poze alături de persoanele pe care ei le-au transformat în personaje. Filmul este foarte emoționant mai ales că în plan secundar se urmărește și povestea lui Annie logodnica unuia din băieții care au murit în accidentul de avion și practic povestitoarea acestor întâmplări.

Deși tratează un subiect foarte “la modă” în America, echipele universitare de fotbal, filmul este foarte complex și de calitate, scenariu, imagine, coloană sonoră, actori.

Femei frumoase

Cred că mi se trage de la tati care încă de când eram mică mi-a zis: “dacă vezi o femeie frumoasă, trebuie să recunoști asta cel puțin pentru tine”. Nu știu ce a vrut să mă învețe dar cert e că niciodată nu mi-a fost frică s-o spun: există femei foarte frumoase, le vedem zilnic în jurul nostru. Din păcate unele se strică aducând îmbunătățiri care nu erau necesare, altele în schimb nu se știu pune în valoare nicicum, altele doar “se cred” frumoase și efectiv poluează climatul cu fițe și figuri, dar cele cu adevărat deosebite se remarcă printr-un “ceva” inexplicabil, sunt niște apariții.

Nu cred că pot înțelege pe deplin invidia feminină care se bazează pe principiul: “cum să fie alta mai frumoasă decât mine?” Eiii, uite așa. Există, și tu care zici asta tre să ai o stimă de sine foarte scăzută, dar mă rog nu cu invidoasa de tine vorbesc ci cu cei care știu să aprecieze adevărata frumusețe de oriunde vine.

Am stat și m-am gândit, dar nu la noi muritoarele de rând (care sigur avem și noi calitățile noastre, nu neg asta) ci la femeile celebre pe care multe le privim cu admirație și de fiecare dată suntem uluite de cât de impecabil arată. Ne amăgim uneori spunând că machiate și îmbrăcate la fel ca ele și noi am arăta așa, că nu există femeie urâtă ci doar nearanjată.

Dar am căutat 5 femei pe care le cunoaște toată lumea. Am bătut google-ul în lung și-n lat pentru a descoperi la aceste femei trăsăturile care le scot din mulțime, nu imperfecțiunile pe care le acoperă cu fond de ten. Ce am găsit poate nu vă mulțumește dar sunteți liberi să veniți cu obiecții. După umila mea părere însă cele 5 “dame” de mai jos pot intra la categoria “femeie foarte, foarte frumoasă”. Probabil că bărbații vor aprecia acest post ceva mai mult. Sau nu?

BRIGITTE BARDOT

Mi se pare o splendoare, nu ai cum să zici ceva de rău. Se considera și ea frumoasa, lucru care i-a adus multă fericire, dar așa cum se întâmplă de obicei și multă nenorocire. Cu toate atuurile fizice, Brigitte a trăit foarte multă vreme singură.
Rolul care a propulsat-o și a făcut-o celebră este cel din filmul lui Roger Vadim “Și Dumnezeu a creat femeia”. Și a creat-o bine, cel puțin pe ea :)

LAETITIA CASTA

Are 31 de ani și a început să intre în lumea V.I.P-urilor ca model. În prezent este imaginea mai multor firme de cosmetice foarte cunoscute. Datorită frumuseții speciale Chris Isaak a ales-o pentru a apărea în videoclipul său “Baby Did a Bad, Bad Thing”.

PENELOPE CRUZ

Are 35 de ani și anul acesta a luat Oscarul. Nu e doar năucitor de frumoasă dar și extrem de talentată. Mie mi-a plăcut de ea în toate filmele în care a jucat. S-a luat foarte tare în serios deși a știut că poate cuceri lumea doar prin simpla prezență. A reușit să facă mai mult de atât… poate și cu puțin ajutor din partea lui Pedro Almodovar care se știe că a preferat-o întotdeauna.

GRACE KELLY

S-a născut acrtiță și a murit Prințesă. Toată lumea a cunoscut-o ca pe marea stea de cinema Grace Kelly, dar după căsătoria ei cu Prințul Ranier de Monaco, ea a renunțat la carieră și s-a dedicat familiei. A făcut trei copii, care din fericire seamănă cu ea, printre care actualul suveran al principatului, Albert. A murit în 1982 în urma unui accident de mașină.

ANGELINA JOLIE

Personaj controversat, idolul a 90% dintre bărbați și căsătorită cu bărbatul idol a 90% dintre femei. Despre frunusețea ei părerile sunt împărțite, eu sunt totuși de partea celora care susțin că e de o frumusețe aparte. La 34 de ani se poate lăuda cu o carieră fulminantă, din care nu lipsește Oscarul, dar mie mi-a plăcut cel mai mult în “Original Sin”.

P.S. Doamnelor și domnișoarelor, dacă prin acest post i-am bucurat poate mai mult pe domni, pregătesc ceva special și pentru noi… cât de curând :))

New seasons: Grey’s Anatomy and Desperate Housewives

Serialul meu preferat în acest moment, “Grey’s Anatomy” și-a începutut difuzarea celui de-al 6 lea sezon cu un episod dublu. Nu l-am văzut încă dar abia aștept. Am auzit că vor avea loc foarte multe schimbări, dar și că din păcate multe dintre personajele centrale ori au alte angajamente, ori diverse probleme care îi vor îndepărata de serial. Oricum sunt foarte curioasă ce se va întâmpla, pentru că finalul sezonului 5 a fost foarte, foarte incitant.

Cu “Desperate Housewives” eu stau foarte prost pentru că din anumite motive serialul nu m-a prea prins. Am văzut sezonul 1, apoi am întrerupt complet ca să revin la sentimente mai pașnice vis a vis de el în sezonul 5 și să-l văd integral. Azi am văzut primul episod din sezonul 6 și trebuie să spun să a început promițător.

Și pentru că nu prea îmi place să mă uit la seriale tot la un episod odată, o să las să se mai strângă episoade de care să mă pot bucura un weekend întreg ( a se citi 6 episoade pe zi?) de exemplu :D

Smart is the new sexy


După ce am mâncat pe pâine “Friends” sau “Joey” in stilul de comedioare care te fac să uiți de grijile cotidiene, mai nou mă servesc cu “The Big Bang Theory”. Mulțumită lui Clau care mi l-a cam “băgat pe gât” la început acum am un serial care îmi place la nebunie, face mai dulce așteptarea noului sezon din “Greys Anatomy”, care o fi el din alt registru dar tot favorit rămâne în această perioadă.
Revenind însă la “filmucul” care-mi face după amiezile mult mai bune vă spun doar că e genial gândit, de la distribuție la replici totul e la superlativ deși pentru mine un mare minus ar fi că nu mă prind la anumite poante pentru că vin din domenii cu care nu am tangență gen: fizică, mate, info, astronomie, comics,etc. Dar cu Clau lângă am traducerea exactă a tuturor acestor domenii. Oricum filmul merită urmărit pentru că are și faze la care nu tre să fii geniu în științele exacte :)
Filmul urmărește povestea a patru prieteni pasionați peste măsură de domeniile de care ziceam, persoane care sunt și extrem de bune în aceste ramuri, sunt doctoranzi, lucrează la Universitate, au tot felul de activități specifice, etc. Povestea lor (fiecare persoanj e unic în felul său) se împletește cu a vecinei lor o tânără de 22 de ani, frumoasă, chelneriță, al cărei vis e să devină actriță. Deci vă puteți imagina deja patru tocilari și topmodelul și a devint comică situația. Normal că se împrietenesc cu ea și evident că va urma mai mult decât atât.
Deci Penny, Leonard, Sheldon, Raj și Howard sunt noii mei prieteni, le pot spune așa din moment ce iau cam toate cinele cu ei, nu?

Cupluri memorabile pe ecran

Vivian Lee și Clark Gable
Orice s-ar zice cei doi au dat foarte bine împreună pentru un film gen „Pe aripile Vântului”. Filmul mi-a plăcut, nu fac parte din cei care spun că „a fost cel mai bun film ever, cel mai romantic, cel mai cel”, dar cuplul cred că este cel mai cunoscut din istoria filmului.

Katerine Hepburn și Humphrey Bogart
Am fost exrem de încântată de „Casablanca”, este poate cel mai vechi film romantic pe care l-am văzut dacă pot spune așa. Oricum el a stat prin fruntea topurilor filmelor siropoase, dar cred că după atâta vreme poate fi considerat mai mult de atât. Feminitatea lui Hepburn și subtilitatea lui Bogart eu una nu le-am putut uita.

Julia Roberts și Richard Gere
Normal că este vorba de „Pretty woman” și evident că diferența dintre acest cuplu și cele prezentate anterior este colosală, de fond și structură, dar complicitatea celor doi în film este fenomenală. Defapt pentru mine este singura peliculă în care Julia Roberts mi se pare drăguță, căci în rest, mă rog, părerea mea.

Julia Ormond și Brad Pitt
Păi trecând peste faptul că „Legendele toamnei” este printre filmele mele preferate, cuplul Ormond/Pitt este foarte bine lucrat. Eu zic că a ieșit exact așa cum și-au dorit scenariștii și regizorul. Mi se pare cel mai dramatic cuplu de film, stoarce lacrimi.

Maria Schneider și Marlon Brando
Pentru Maria Schneider, „Ultimul Tango la Paris” a fost o piatră prea grea. Jucând în compania marelui Brando, într-un film foarte controversat s-a auzit că ea ar fi fost atât de marcată încât nu a mai jucat nimic după aceea. În film însă cuplul este foarte mișto și oricât de avangardist ar fi fost filmul gândit, fără ei nu ar fi ieșit nimic bun.

Angelina Jolie și Antonio Banderas
Printre cele mai senzuale roluri făcute de Jolie și Banderas, cele din „Original Sin” mi-au tăiat răsuflarea. Trecem peste scenele hot, căci nu de ele e vorba ci de atmosfera pe care cei doi au impregant-o în film. Nu sunt fan Banderas dar aici recunosc: latin loverul m-a cucerit. Cât despre Jolie, cam în filmul acesta mi-am dat seama ce frumoasă e. Împreună au făcut furori pe peliculă.

Penelope Cruz și Ton Cruise
Evident în „Vanilla Sky”, un film super din multe puncte de vedere. Nu spun că l-a pus în umbră pe Tom, dar aici Penelope a făcut poate cel mai bun rol al său, chiar dacă Oscarul l-a luiat pentru „VickyChristinaBarcelona”. Cu o Penelope „inocentă” și un Tom „excentric” replicile au mers ca unse, iar scenele ferbinți…la fel. Mi-a plăcut mult cum s-au completat.

Sandra Bullok și Keanu Reeves
După „Speed” care nu m-a impresionat, „The Lake House” i-a readus împreună pentru niște roluri care m-au făcut să plâng. Atât de romantic mi s-a părut filmul că îl revăd mereu cu un nod în gât. Se potrivesc așa de bine, iar Bullok cu părul tuns e super drăguță. Keanu, pare finally om serios în filmul ăsta :)

Demi Moore și Patrick Swayze
Pe vremea când erau tineri făceau și filme bune, gen „Ghost”. După aia mi se pare că s-au lăsat pe tânjală amândoi. În roluri de fantomă și de semi băiețel s-au descurcat de minune.

Jennifer Aniston și Davin Schwimmer (Rachel și Ross)
Este cuplul meu preferat, chiar dacă e singurul dintr-un serial din toate despre care am vorbit. Cu ei practic am trăit în casă și cred că pe Ross l-aș mai fi păstrat un pic ;) Mi-a plăcut că nu au avut nevoie de 10 sezoane ca să fie cuplu, ei fiind un cuplu chiar și despărțiți. Foarte mișto, mă uit în jur îi recunosc în mulți „Friends”.

Sigur mai sunt alte multe cupluri din filme care merită luate în seamă și cu siguranță se vor mai consacra altele, dar cele 10 prezentate mi-au rămas mie în suflet (și minte, căci de ele mi-am amintit când am gândit postarea).

Vânătorii de zmeie- Cartea și Filmul


Uite cum mă trezesc eu să scriu cu pasiune despre o poveste uluitoare din Afganistanul modern, tocmai azi când se împlinesc 8 ani de la atentatele de la 11 septembrie 2001. Așa s-a nimerit dar nu dau înapoi.
Prima dată am auzit despre filmul “The kite runner” pe care l-am ținut pe stand by doar, doar îmi voi face timp să-l văd, apoi prin pelegrinările mele la Cărturești am ochit cartea, apărută la Editura Niculescu și câteva săptămâni am tot dat târcoale pe acolo. Era 20 de lei și duminică la Iulius am zis “ce naiba?” și am luat-o. Marți am citit-o (o zi = 405 pagini, quite good) și azi am văzut și filmul. Ca de obicei filmul a fost copia palidă, dar știu că dacă nu aș fi citit cartea filmul m-ar fi impresionat până la lacrimi și poate în cele peste două ore chiar aveam nevoie de șervețel, dar așa să fiu sinceră abia am așteptat să se termine.
În schimb cartea, oh…da, cartea a fost demențială, una dintre cele mai faine “povești” pentru oameni mari pe care le-am rumegat. Cu un nod în gât cartea m-a pus la grea încercare, iar cu genunchii strânși la piept mi-am amintit de o altă poveste ci iz de 11 septembrie “Atât de tare și incredibil de aproape”.
Autorul ei, Khaled Hosseini s-a născut la Kabul în 1965, iar din 1980 se stabilește la San Jose în California. Povestea evocată de el pornește chiar din Kabulul copilăriei sale și narată la pesoana I, pare chiar povestea lui. Persoanjul central este însă Amir, fiul unui influent, dar corect afacerist din Kabul, care construiește orfelinate și ajută săracii. Servitorul lor Ali, are un fiu Hassan, care în ciuda diferențelor sociale și chiar de rasă devine prietenul cel mai bun al lui Amir. Totul se schimbă însă în momentul în care în urma unui concurs foarte popular de “vânat” zmeie, credinciosul Hassan este batjocorit de un grup de tineri rebeli în frunte cu Assef. Deși Amir vede ce se întâmplă de frică el nu intervine, iar acestă traumă a lui Hassan îl va urmări toată viața.
Când rușii învadează Afganistanul, Amir și tatăl său pleacă în America unde duc un trai foarte diferit, dar aici Amir termină un liceu, iar apoi urmează o facultate în urmă căruia devine scriitor, visul său din copilărie. Apoi se îndrăgostește și se căsătorește, dar ca de obicei trecutul și faptul că nu mai știa nimic de Hassan nu-i dădeau pace. Când bunul prieten al tatălui său și un fel de mentor pentru Amir îl cheamă în Pakistan ca să-l mai vadă ultima oară îi dezvăluie niște secrete care îi schimbă lui Amir complet viața, dar în același timp îl supun la un ultim test, acela “…de a fi bun din nou”.
Isabel Allende, scriitoarea chiliană spune despre acestă carte: “O carte minunată…Este una dintre poveștile acelea remarcabile, care te obsedează ani buni după ce ai citit-o. Toate marie teme ale literaturii se întâlnesc în acest extraordinar roman: iubirea, onoarea, vina, frica, mântuirea…”

Top 10 best animated movies…

…pe care le-am văzut și despre a căror poveste pot emite o părere. Sunt convinsă de subiectivismul acestui post așa că dacă v-au plăcut mai mult altele care nu se regăsesc aici sunteți liberi să vă exprimați și chiar să-mi recomandați :)
Cu greu am făcut topul pentru că am văzut o grămadă de filme de desene animate, iar pe lângă asta mai am în cap o groază de clipuri cu alte filme de desene pe care nu le-am văzut, dar care promit mult.

1. ICE AGE
Mai ales primul din serie este o comoară, cel puțin mie mi-a redefinit desenul animat, cum trebuie să arate și mai ales cât de atrăgător trebuie să fie. Și nu în ultimul rând mi-am dat seama ce fericire pe copii să vadă așa culori și personaje drăguțe pentru că din păcate sunt foarte multe desene animate care îi sperie pe micuți pur și simplu. Din păcate Ice Age 2 a fost puțin mai slab, dar și-au revenit cu ultimul pe care-l făcură și-n 3D, superb ce mai.

2. FINDING NEMO
„And now what?” așa se încheie poate cel mai bine lucrat desen animat ever. Câștigător de Oscar și alte sumedenii de premii, acest film m-a încântat pur și simplu. Povestea este fascinantă, dragostea părintească amestecată cu aventura este extraordinară, în plus cam tot ce ține de lumea asta acvatică îmi place foarte tare, poate dacă ar fi mai accesibile scufundările aș fi intrat de mult în adâncuri, eh nu-i timpul pierdut, că-mi doresc.

3. HAPPY FEET
Niciodată nu mi-am dorit mai mult o jucărie de pluș ca după acest film. Un pinguin mic și pufos pe care să-l pot ține în brațe. Superb și acest film, din nou aventură, și din nou culori fenomenale, unde mai pui muzica excelentă și coregrafiile alea mișto ale pingiunilor. Emoționant din nou, chiar cred că cei care scriu poveștile astea vor să-i facă pe copii mai buni, să uite băiețeii de bătăile între soldăței și fetițele de Barbie alea aproape pornografice.

4. WALL-E
L-am văzut într-un moment al vieții când chiar mi-a mers la suflet. Unele faze le-am văzut prin ochi de copil, altele printre lacrimile copilăriei trecute. Ochișorii ăia ai roboțelului nu cred că am să-i uit în veci, atâta liniște mi-au dat și așa de tare m-au răscolit că dacă se vindeau pe undeva roboței din ăia luam vreo doi acasă sigur și poate și o Eeeeevvvaaaa.

5. THE LITTLE MERMAIDE
Asta nu putea să lipsescă, doar cred că fiecare fetiță a visat la Ariel, la costunul ăla cu coadă și la părul ei roșu ca focul. Apoi unele fete mai norocoase au primit păpuși Ariel, vai ce-mi mai trebuia și mie…Filmul a fost detul de curajos și tocmai de aceea a avut și un asemea succes.
N.B Ca premiu în clasa a I a sau a II a am primit o cărticică cu Ariel, ce bucurie pe mine.

6. BROTHER BEAR
Dacă n-ați mai plâns de mult vedeți Brother Bear, e poate cea mai cea poveste dintre toate, un copil ar avea multe învățat și chiar cred că le-ar învăța fără să se chinuie pentru că filmul induce și a numită stare pe lângă poveste. Cred că va fi printre primele filme de desene animate pe care o să i le arăt copilului meu.

7. SPIRIT
Desenele cu căluțul cel viteaz le-am văzut în urmă cu 3-4 ani, dar pentru acest film e OK și să-l vezi mai târzior așa ca mine. Coloana sonoră de 5 stele semnată Brian Adams îți rămâne în minte orice ai face. Eu foarte des fredonez „Here I am…this is me…”

8. SHREK
Mi-a plăcut doar primul film din serie. Poate pentru că l-am găsit mai atipic și oarecum extrem de optimist. Al doilea m-a dezamăgit iar la Sherk 3 nici nu m-am uitat deși poate ar fi vremea și l-aș gusta altfel. Oricum și aceste filme transmit subliminal o ideea bună de luat în seamă și anume frumusețea sufletului care primează în fața unei înfățișări care nu corespunde cu standardele impuse. De apreciat și umorul fin, iar pentru Donkey, nota 10 „Are we there yet? Are we there yet?”

9. RATATOILLE
Alt film despre vise și imposibiliatea lor, dar sunt niște desene animate așa că ce naiba? Se poate orice, cum adică să nu poată deveni un șobo un bucătar periceput? Ideea este fanstastică și-ti vine întrebarea „cum naiba s-au gândit la așa ceva? Paris….frumos de tot. Alt laureat cu Oscar dacă nu mă înșel chiar în 2008.

10. KUNG FU PANDA
Ultimul desem animat pe care l-am văzut și care evident mi-a plăcut a fost acesta. Se poate râde cu lacrimi la el, dar pot apărea lacrimi și din alte motive. E foarte fain și trebuie văzut de cei care apreciază desenele… și artele marțiale :)

N.B. Acu’ 3 ani eram la Timișoara în camera de cămin a unei prietene și tocmai îi spuneam să-mi dea toate desenele animate pe care le are. Prietenul colegei de cameră văzându-mă așa trecută de 20 de ani mă întrebeă pentru cine la iau… de parcă nu era evident că pentru mine. Și zic: „Pentru mine” (că doar nu pentru cei trei copii care mă așteaptă acasă).
Reacția dânsului m-a amuzat peste măsură căci era extrem de serios: „Da tu te mai uiți la desene animate?” Ce răspuns să dai la această întrebare?

Acest post e „tot” pentru copilul din mine și sper că și pentru cel din tine, care citești aici.