Cum l-ați primit?
Cum v-a găsit?
Cum l-ați așteptat?
Cum v-a fermecat? (până acum?)
Ce asteptari aveti de la el?
Ce a fost bine și ce a fost rău în 2010 (I)
A fost bine că jumate din dorințele pe care le-am avut pentru 2010 s-au împlinit.
A fost rău că cealaltă jumătate am ratat-o ca de fiecare dată… “la mustață” :))
A fost bine că am fost sănătoasă și ai mei la fel, dar a fost al naibii de rău că am răcit de două ori în decurs de 3 luni, în această toamnă. Imunitatea mea a scăzut vertiginos.
A fost bine că am petrecut “noidoi” mult timp împreună, aproape tot timpul ce mai, dar când mă gândesc că nu am fost la Ineu din 12 septembrie mă apucă pandaliile, e noul record de stat departe de “acel acasă”, nici când am fost plecată în Franța nu am stat atât, deci e de rău :D
A fost rău că m-am necăjit atât de mult la școală, prea mult pentru acest nivel și prea intens pentru această vârstă, dar a fost extrem de bine în final când toate (sau aproape toate) s-au așezat pe un făgaș decent (mă feresc de cuvântul normal în acest domeniu al vieții mele) :))
A fost destul de rău că plănuindu-ne un Eurotrip în vară, nu am reușit să-l ducem la bun sfârșit, dar a fost atât de bine în Corfu că nu aș da vacanța pe care am avut-o pe nici o sută de Eurotrip-uri.
Că tot am fost în Grecia, am fost rău dezamăgită că nu am apucat să mergem la Atena, că a fost cu mult prea departe, dar ca să bifez o capitală europeană anul acesta s-a ivit superba Romă, la care nu speram… o dovadă în plus că uneori cel mai bine e să nu-ți faci planuri :P
Una din dorințe suna așa: “să nu-mi pierd prietenii”… poate că pe unii i-am dezamăgit, dar sunt convinsă că pe alții i-am câștigat definitiv, iar cu unii am reluat legăturile. De fapt să-ți pierzi prietenii înseamnă să te sinucizi pe jumătate, mă bucur că am ieșit și aici pe plus.
Cică anul trecut îmi doream să citesc măcar 80 de cărți în 2010, la o numărare rapidă acum constat că sunt peste 90, e super de bine, dar ghice ce? Acum mă sâcâie faptul că nu pot ajunge la 100. Cine știe ce alt an va fi la fel de bun ca acesta în ceea ce privește cititul, căci acesta a fost de departe cel mai productiv.
Uitându-mă la lista mea făcută ca de obicei în ultimii ani în 31 decembrie, constat cu stupoare că unele dorințe sunt atât de generale că nici nu mă mir că nu mi s-au împlinit, ceream ceva în genul răspunsurilor pe care le dau fetele alea frumoase la Miss Univers… :)) Normal că din așa ambiguitate nu avea cum să iasă ceva concret :D
Mai doream să cresc Bialogul un pic, ceea ce am reușit, ba mai mult am cunoscut oamenii din spatele blogurilor pe care le citesc și care mă citesc, asta e bine, dar din păcate tot nu m-am hotărât dacă să-i dau alt profil, mai de nișă așa, cum mă bate gândul…
Din seria: “nu am reușit chiar dacă am încercat”, vin următoarele:
- să fiu împăcată cu mine… în proporție de 40 % nu am reușit, iar asta e mult pentru echilibrul interior (balanță, deh…)
- să fiu mai înțelegătoare și mai calmă – aici prezint scuzele celor lezați, dar sincer, voi nu vă ieșiți niciodată din “peneni”?
- să o vizitez la Oradea pe buna mea prietenă Claudia, care de aproape un an mă tot cheamă să-i văd și căsuța nouă pe care și-a cumpărat-o și efectiv să petrecem un weekend împreună, cred s-a și supărat puțin pe mine, dar sper că m-a iertat și că o să reușim să ne vedem joi 15 minute (ea chiulind de la serviciu, eu alergând spre Ineu) :P
- să nu mai pun la suflet răutățile gratuite ale oamenilor… offf… asta e muncă de o viață, când o să pricep? :))
Din seria “nici că se putea mai bine”, am ajuns la următoarele rezultate:
- am fost nași pentru a doua oară la scumpii noștrii Cori&Cristi (după ce în 2007 an fost la Timi&Florin) :*
- am discutat cu viitorii noștri nași, care abia așteptăm să ne devină nași în mod oficial
- am fost la 4 nunți, una din ele a fost lui Luci&Erika, ce poate fi mai plăcut vis a vis de prieteni decât să fii acolo la cele mai importante momente din viața lor? :)
- Luiza (știe ea) :*
- am învățat niște lecții din experiență, care se știe că e cel mai bun profesor
Nu am tras linie încă, tocmai de aceea sper să mai postez pe acest subiect după 1 ianuarie. Până atunci ca o concluzie de moment, aș zice că din anumite puncte de vedere 2009 a fost mai bun, dar din alte punte de vedere 2010 a fost și mai bun, normal că în 2009 s-au întâmplat multe lucruri inedite (odată în viață), mai multe ca în 2010 care a încercat să fie mai dur pe anumite plamuri și tot ce s-a întâmplat mi se părea că se întâmplă încet și de multe ori dezechilibrat [Saturn… bată-l focul lui :)) ]… Dar nu am de ce mă plânge… sper să pot spune asta și la anu’ pe vremea asta ;)
Celine Dion-Only one road.
Asculta mai multe audio diverse
Asculta mai multe audio diverse
Staffetta dell’amicizia
Cum eu consult des Encicplopedia călătorului independent, ieri Alicee mi-a făcut o surpriză trimițându-mi următoarele întrebări.
In copilărie, când eraţi mică (aici îmi dau eu cu presupusul și zic că până la 14 ani):
1.Ce răspundeaţi la întrebarea: ce vrei să te faci când vei fi mare?
Probabil nu vă vine să credeți dar până prin clasa a V a când mi-a zis diriginta că visez prea mult (a se citit că îmi lipsește o doagă) doream să mă fac regizoare, căci tare curioasă mai eram cum se fac filmele. Apoi probabil îndemnată de remarcile “vaaaai, dar tare bună de gură mai ești, avocat ar trebui să te faci”, am luat-o ca pe un semn, dar din fericire mi-a trecut repede :)))
2. Care erau desenele animate preferate?
Până în clasa a III a când ne-am pus farfurie pe casă și am descoperit Cartoon Network, mă uitam la ce dădea TVR-ul, Sandy Belle și alte alea, apoi o vară întreagă m-am uitam la tot ce dădea CN-ul, dar nu eram chiar genul care nu se dezlipea de TV la desene. Îmi plăceau și-mi plac și azi, dar moderat.
3. Care a fost cea mai frumoasă zi de naştere sărbătorită şi de ce?
Au fost mai multe pentru că de fiecare dată ai mei reușeau să mă surprindă cu câte ceva, dar acum îmi vine în minte petrecerea (care mereu erau cu prietenii de pe stradă) de la 10 ani când am primit un penar cu două buzunare și cu o balerină pe el… cel mai fain penar ever. În plus știu că m-am îmbrăcat super frumos și mi-am așteptat pentru prima oară invitații la masa din sufragerie încărcată cu de toate. Până atunci îi primeam în terasă.
4. Ce jocuri preferate aveaţi?
“Mâța Ascunsa” în serile de vară era mare bucurie a vacanțelor din copilărie. Dar și elasticul zis la noi “chiloțeii” (oare a cui o fi fost ideea?) a fost de mare efect, jucam oricunde, oricum și oricând.
5. Ce vă doreaţi să faceţi neapărat şi încă nu aţi reuşit?
În copilărie vroiam să-mi las unghii mari pe care să le lacuiesc așa cum vedeam la anumite doamne, dar eu fiind un pic mai energică și poate mai “băiețoasă” (cel puțin așa zicea mami) nu reușeam să le cresc, le rupeam mereu. Abia în liceu am învățat cum să le țin.
6. Care a fost prima pasiune sportivă şi nu numai?
Gimnastica și patinajul artistic, dar nu am practicat niciunul, asta daca nu se pune badminton-ul de mai târziu :))
7. Care a fost primul cântareţ/grup muzical preferat?
Eu reprezint generația BSB… Get down ?!? (își mai amintește careva?)
BACKSTREET BOYS — get down
8. Cel mai frumos obiect cerut (eventual primit) lui Moş Crăciun, Nicolae?
O păpușică extrem de frumoasă pe care o văzusem în vitrina unui magazin și pe care chiar nu credeam că o voi primi, aveam cam 8 ani atunci :)
Agenda… de ieri
– niciodată nu mă trezesc odihintă lunea
– un sandvich preparat de Clau cu muuultă telemea de vacă, îl pun la pachet
– cu ce mă îmbrac eu azi?
– la baie mi s-a părut mai cald ca niciodată
– pentru prima data anul acesta au înghețat geamurile la mașină
– 8:20 ajung în centru, parchez
– sun la Magic FM căci știam personajul magic
– normal că nu prind linie liberă, păcat, am început săptămâna pe minus cu 100 de euro :P
– aveam ceva lapte cu cafea in termos, deci beau
– plec din mașină către bibliotecă (știam că o stau până pe la 4)
– pe la 12 simt ca mor de somn, cobor jos la aparat și-mi iau o caffe machiato
– mă întâlnesc cu alți colegi la fel de somnoroși ca mine :D
– termin de citit o carte inceputa saptămâna trecută, imi cer perminsul ca să-mi pot lua altele
– descopăr ca două din cărțile de care am nevoie le găsesc numai la biblioteca de Litere
– eu eram la BCU, biblioteca de Litere e la 45 de minute distanță, deci nu merg, îmi iau altele
– aștept peste o oră să vină cu ele, noroc că am altă carte la mine
– pe la 3 jumate nu mai am răbdare… plec la școala
– îmi iau un covrig cu susan
– zic ca o stau maxim o ora la școală (aveam ceva de discutat)
– pana la urma stau pana la 6
– pfff… de multa vreme nu m-a mai prins aceasta ora la scoala
– afara e intuneric, de pe la 5
– masina e parcata departe, merg într-o plimbare alerta pana la ea
– pe drum vorbesc la telefon să treacă timpul mai repede
– la 6 jumate sunt la Clau
– trecem pe la Transilvania, nu mi-a intrat bursa… grozav
– pe la 7 si ceva ajungem acasa
– pun la spalat, trebuia…
– ne punem sa mancam ceva, rudimentar, ca la ora aia nu prea mai aveam pofta
– mi-am amintit de vremea cand lucram la Edil si veneam mereu acasa la 7 jumate sau 8
– totuși ma gândeam ca programul de acum e mai ok, macar în unele zile
– cade putin netul
– apoi vorbesc cu Luiza
– spăl toate vasele și scot hainele din mașină
– e ora 22… am de terminat o carte începută tot săptămâna trecută
– mai am doar 30 de pagini
– trag de ele, ma dor ochii
– 23:40 beau o cană de apă
– noapte bună
Nu e suficient doar să promiți
Trebuie să te și ții de promisiune.
Urmărește Și tu promiți? (filmulețul participă în competiția Avon Movie for Life (film cu temă impusă) în cadrul Festivalului de Film Digital Kinofest), dar face mai mult decât asta, te trimite pe tine, cea care poate ai ajuns să citești aici la un control care poate să-ți salveze viața… Promite că vei merge, “dacă nu pentru tine, măcar pentru cei care nu te-au dezamăgit niciodată”.
P.S. Filmultețul poate fi votat prin crearea unui cont pe http://creator.iqads.ro (totul durează 2 minute)
Baftă Evergeen :)
Cum le definesc, așa mă definesc
Dragoste – dacă nu e veșnică, nu e NIMIC
Sărut – mai știți aia cu două buze la pătrat? ei, aia e și e foarte fain :P (exact)
Aşteptare – aclimatizarea propriilor gânduri
Încredere – ceva rar in zilele noastre
Fericire – am făcut o teză de licență pe asta și cum nu prea a ieșit ce am vrut eu, sorry dar nu vă pot lămuri.
Rai – nu mereu opusul iadului, depinde de percepție
Iad – un loc unde unii se obișnuiesc :D
Durere – singura percepție pe care ajungem să o cunoaștem exact în momentul în care se petrece.
Tăcere – nu e de aur și nici nu rămâi filosof dacă taci.
Melancolie – atunci când trecutul ne bate pe umăr
Ilariant
Dap, sâmbătă seara, Cătălin (dacă citești, mersi) ne-a zis că există un grup aici în Cluj care filmează (amatori) clipuri amuzante, scene din viața de zi cu zi, umoristice, hilare, mă rog… super comice, comic de limbaj, de situație, de orice etc.
Măi, am râs de n-am mai putut de la stomac, mă dureau și obrajii de la atâta “căscătură”, Clau chiar m-a întrebat dacă era de la paharul de vin cu Pepsi Twist pe care tocmai îl savuram :)) Dar nu era, era de la ăștia care m-au binedispus peste măsură…
Hai că azi vreau să aflați și voi de ei (dacă nu știți deja, că văd că știe multă lume). Ei sunt Vlad, Alex, Mihai și Lavi, sunt din Zalău (cred că toți), vorbesc ca în Ardeal și de aici comicul de limbaj dă pe dinafară, sunt simpatici și poate vă vor lumina puțin ziua. Cel puțin la prima vizionare, clipurile vă vor pune serios la treabă, hizlelala :))