Fiecare cu povestea lui… italiană

Ce am mai făcut eu după ultima călătorie în Italia? Pe lângă altele, desigur? Am căutat bloguri alte expaților :D De fapt nu doream să găsesc numai bloguri ci mai repede îmi doream să găsesc experiențe ale unora care au trecut de la stadiul de “îndrăgostiți de Italia” la stadiul de imigranți curioși de “dolce vita”. Așa i-am descoperit pe Kate și Rob, pe care i-am adoptat imediat in blogroll, mai apoi pe Christy și apoi pe Sara. Iar într-o zi leneșă am descoperit o listă întreagă de care m-am bucurat maxim. Sunt mulți, foarte mulți și știu că sunt de fapt cu mult mai mulți.

Să aruncăm un ochi pe ce zic ei despre cea mai mare și “drastică” schimbare din viața lor.

Kate & Rob in La Vita e Bella

“Wondering how a married 20-something American couple ends up moving to Florence, Italy? Yea, we get that question a lot!

We’ve both always been wanderers, dreamers and adventurers. Rob grew up in Indiana, went to boarding school in California, college in D.C. and found his way to Arlington, Louisville, Philadelphia and now Italy with Kate, originally from Bucks County, PA. For years, we brainstormed ways to (legally) live in Italy. In the meantime, we tried living the more conventional life…moved to Louisville (a great city, btw), bought a house, got a car, etc. But, that life just wasn’t meant for us. It turns out that the answer was there all along: jure sanguinis AKA Italian dual citizenship. Kate qualifies through her paternal great-grandfather; Rob qualifies through his marriage to Kate (he knew it would come in handy eventually).

After 12 months of document searching, certifying and translating (including 6 months shacked up with Kate’s parents in the Philly area), we made the move to Florence, Italy in January 2010. All of the hard work and sacrifice has totally been worth it. We’re not sure how long will be here — could be forever, could be another year or so. For now, we’re living life by the seat of our pants and loving every second of it. You may be wondering how we support ourselves while living abroad. Well, here is what makes our lives a lot easier: we own a marketing/web consulting business. All of our business is online. Our clients are all over the map. We are truly location independent. We’ve worked really hard to get our business to this point. “ 

Christy in Ciao Christy

“I’m a Southern gal, who after living my whole life in Atlanta, packed up in 2009 & moved to Florence. I have a wonderful life here with the most scrumptious man I know, darling cat Abby and some of the best friends I could ever imagine. This blog is about my life, living as an expat, both the good & the bad, the funny & sad. What I DO know for sure is : I do feel fortunate to have met Antonio. I do feel blessed to have the best girlfriends in the entire world. I do feel lucky to walk past some of the most extraordinary works of art : every.single.day. “

Sara in When in Florence

“A little over 10 years ago I left my home in L.A and moved to Italy. I had a few hundred dollars, two overweight suitcases and no idea what I was going to do once I arrived. But I knew I was in love, with the City of Florence that is; I immediately felt comfortable here, like I was home. And then, before I knew what hit me, I fell in love again, this time with Luigi, the charming Southern Italian ragazzo I had only spent a few weeks with on my first trip. He was the only person I knew in the city. He took me back to his place and told me I could stay until I figured out what I was going to do. Well, as it turns out, I never left. We’ve been together ever since and have now been married for 5 years. After a few years in Florence I returned to California to further my studies at Art Center College of Design in Pasadena receiving my BFA in Fine Art. Shortly after graduating I returned to Florence and began working as a historical tour guide and developing my jewelry designs. My favorite things in life are my wonderful husband, my amazing girlfriends, my fat cat called Michelangelo, and Uniball colored pens.”

Well, peste aceste trei mărturii, care sper să fie un punct de plecare și pentru voi în explorarea blogurilor de travel, living and dreaming in Italy, mai ziceam ceva de o listă. Curioși? Oricum, Ms. Adventures in Italy este și el un blog de urmărit în sine.

Sursa foto

Poveștile de la Cluj în imagini

Sâmbătă seara au avut loc Poveștile din Lumea Mare, ediția de Cluj. Despre desfășurarea lor a vorbit Roxana ieri. Eu vreau doar ca prin câteva imagini (foarte puține, căci lumina a fost foarte proastă, iar aparatul meu și mai prost) și câteva cuvinte (că nu mă pot abține) să vă arat cum s-a văzut de la masa mea această ediție de “povești”.

Locația aleasă pentru desfășurarea evenimentului a fost restaurantul Camino, chiar în Piața Muzeului din Cluj, un loc plăcut și destul de primitor. Spun destul pentru că la început a fost cam frig, apoi s-a mai încălzit, și nu doar atmosfera. Localul arată bine, dar cred că vara este chiar frumos căci poți lua masa în minunata curte interioară unde de acestă dată chiar nu am zăbovit, brrr… friguț.

Primul povestitor al serii a fost Daniel Homorodean, pe care din păcate nu l-am cunoscut înainte de eveniment, dar este fără îndoială o persoană interesantă. După ce m-am întors acasă, am căutat pe net informații despre el (cred că ar fi fost propice să o fac înainte) și am găsit câte ceva aici, aici sau aici. În plus pentru cei mai curioși de persoana lui, recomand blogul lui personal.

Daniel ne-a povestit despre Africa, fotografiile minunate făcute de el au spus chiar mai mult decât ar fi putut-o face el, poveștile sunt incredibile, totul este “o altă lume” pe care nu o poți înțelege decât de la la fața locului. Vreau să-l felicit pe Daniel pentru tot curajul de care dă dovadă, căci nu e puțin lucru să suferi de “mal d”Afrique” și să știi că nu mai este cale de vindecare :)

Apoi am luat masa marca Adi Hădean, un cus-cus marocan foarte sațios. De altfel primul cus-cus pe care le-am servit vreodată. Am fost curioasă de ce mancare poate face Hădean și pot să spun (ca necunoscător) că a fost delicios. Legumele? Yummmy :)

Al doilea povestitor al serii a fost Clau (jur că nu am o poză mai bună cu el de la acest eveniment) care ne-a povestit despre fabuloasa sa aventură la NASA, practic despre cel mai mare vis de călătorie al său, care s-a realizat chiar mai repede decât și-a imaginat. Eu am zis că dacă îi iese încep să cred în vise. Ei, i-a ieșit, iar eu din 2009, cred în vise din ce în ce mai mult, iar unele s-au și împlinit :) Oricum, dacă vă interesează și Clau, ceva mai mult, aveți ocazia să-i cunoașteți pasiunile pe parsec.ro, sau în paginile revistei Știință și Tehnică.

Iar la final, n-am rezistat tentației de a-mi face poze cu o mască adusă de Daniel Homorodean de prin Congo. Deși drept să vă spun mă gândeam că poate o fi încărcată cu ceva valențe magice și cine știe ce transformare se va produce după ce o voi da jos :) Dar m-am gândit că ce s-o fi putând întâmpla… sunt bolnavă deja… după călătorii.

Mai vreau să menționez că la acest eveniment am cunoscut-o și pe Liliana (Plăcerea de a călători), o persoană super cu care sper din suflet să mă mai întâlnesc cât de curând, căci acum nu am avut ocazia să vorbim cât am fi dorit. Din păcate nu am făcut nicio fotografie împreună, eh.. data viitoare, Lili :*

Și-am încălecat pe-o șa. Pa pa ;)

Mâine, Clau în Lumea Mare!

Lume, lume de prin Cluj și nu numai… ne-am gândit să răspundem apelului din Lumea Mare, de a participa la Poveștile care vin în premieră în inima Transilvaniei. Când am citit anunțul, am tot stat și m-am gândit cum să facem să mergem sâmbătă seara la Camino, să o revăd pe Roxana, să gustăm din mâncarea lui Hădean și peste toate să ajungem să și povestim despre “călătoriile” noastre… Pfff… mie îmi place să povestesc, mai ales depre plimbările mele, dar din păcate ale mele nu sunt chiar atât de spectaculoase încât cineva să le asculte un ceas, neclintit, le-aș cataloga drept banale, așa că pentru senzație am trimis vedeta familiei la înaintare :)

Deci mâine seară, la restaurantul Camino, singurul student european invitat la Venus Workshop NASA 2009 și colaboratorul Știință și Tehnică (le-am zis pe toate?), Clau (meu) ne va povesti despre minunata sa experiență la Johnson Space Center Houston (+ o fugă până în Colorado) și așa cum a spus Roxana, poate pentru o seară ne va face să simțim că lumea este chiar și mai mare… Și că o putem avea pe toată cu condiția de a ne urma cu toată inima visele…

Așadar, ne vedem acolo pe la ora 19, nu știu dacă se mai pot face înscrieri, costă 35 de lei pentru “spectatori” cu masa marca Adi Hădean inclusă, tombolă și o seară de povestit la “gura sobei” și așa deja seara la Cluj e taaaare frig ;)

Cum am ajuns să te iubesc

Monica, Descoperă Italia, iar eu am descoperit-o pe Monica, într-o zi în timp ce navigam nestingherit pe net și visam la greu. În ultima vreme visez la greu Italia, cum vă spunem și în articolul de ieri… așa că atunci când am dat de  Monica, i-am citit blogul și i-am scris, sincer mai mult ca să o felicit că după câteva vizite în Bella Italia a decis să se mute acolo. După un scurt schimb de impresii pe blogul ei, Monica m-a invitat să scriu un guest post despre Italia. Am acceptat și așa s-a născut Italia: Un’emozione per sempre, un fel de articol mega subiectiv (cam ca toate ale mele) în care, pentru ca nu sunt eu genul de enciclopedie de călătorie, am decis să scriu despre cum m-am îndrăgostit de Italia și despre ce am simțit în Italia, mai mult decât despre ce am vizitat în Italia…

Îmi place să-mi amintesc cum m-am îndrăgostit de Italia, îmi place să “ne” spun povestea începută pe neștiute pentru că dincolo de ea se află un întreg amalgam de sentimente ce stau la baza plăcerii mele de a călătorii și a descoperi lumea asta minunată care ne înconjoară. Dar în același timp îmi place să-l parafrazez pe Ramazzotti: “‘Com’è cominciata io non saprei/ la storia infinita con te…”

Continuarea o puteți citi pe descoparitalia… și poate, apoi… vă bate gândul să o vizitați :)

Foto

Plimbărici, vacanțe și alte articole de travel

Azi vreau să vă recomand câteva articole de travel, unele postate chiar de mine pe blogul prietenilor de la plimbarici.ro. Plimbarici este inainte de toate un forum adresat celor indragostiti fara leac de calatorii și care nu pot respira din cauza dorului de duca, dar plimbarici este si un blog deosebit de interesant unde găsiți numeroase articole despre posibilitățile de petrecere a timpului liber și despre destinațiile de vacanță ale membrilor comunității.

Până o să-mi fac eu timp să vă povestesc, subiectiv desigur, despre călătoriile mele din ultima vreme (de la Cinque Terre am rămas restantă și de atunci m-am mai plimbat puțin, plus că Genova mă așteaptă săraca să vă povestec și despre ea), vă las în compania unor articole ceva mai obiective despre posibile ținte de voiaj, despre posibile locuri de “plimbărit”:

  • întâi un scurt popas la Sinaia, capitala de vară a României, după cum frumos o numea cineva aici pe blog. O să vă povestec și eu despre săptămâna mea la Sinaia, dar încă nu mi-a revenit și nici nu am sortat pozele.
  • apoi o oprire pe litoralul mult hulit al României, mai exact la Mamaia care a fost, este și va rămâne cea mai populară destinație de vacanță de la noi. A mai dat cineva pe acolo în ultima vreme?
  • daca Londra vă spune ceva, ori că ați vizitat-o, ori că urmează să o vizitați, atunci acest articol o să pună ceva ordine în haosul creat de orice călătorie în capitala Marii Britanii.
  • mie îmi place mult să caut obiective turistice de maxim interes dintrun oraș imens și de data aceasta am ales pentru voi 10 cele mai cele din Budapesta și le-am strâns într-un foto eseu.
  • după ce am vizitat Corfu anul trecut am reușit să fac și un fel de top al stațiunilor și plajelor de pe această insulă grecească mereu verde.
  • și vom încheia cu Amsterdam-ul, cea mai controversată capitală europeană, un loc în care vreau cu ardoare să ajung cât mai curând.

Voi unde mai mergeți vara asta? Pe unde vă mai “plimbăriți”?

CONCURS: Cum ne promovăm blogul?

Lansez un concurs NOU!

Regulament:

Pasul 1: Dați like paginii Bialog pe facebook și mai apoi share la voi pe wall acestui concurs. Dacă deja sunteți fani ai paginii dați numai share :)

Pasul 2: Lăsați pe blog, la această postare un comentariu în care să răspundeți la întrebarea Cum ne promovăm blogul? (aici aștept un răspuns personal, despre modalitățile în care vă promovați voi blogul.

Pasul 3: încadrea în timp. Concursul se desfășoară începând de azi până viinerea viitoare, în 22 iulie 2011, inclusiv. Câștigătorul va fi anunțat până cel tărziu luni 25 iulie 2011.

Ce se poate câștiga:

5 reviste National Geographic

vor exista 2 câștigători prin tragere la sorți

unul va primi 3 numere speciale din 2007

celălalt va primi 2 numere speciale din 2006 si respectiv 2009

Atenție!

Nu vor participa la tragerea finală la sorți decât cei care sunt fani Bialog pe facebook, care au dat share la ei pe wall acestui concurs și care mi-au lăsat aici răspunsul la întrebarea din titlu! Aceste condiții sunt obligatorii pentru desemnarea câștigătorului.

Baftă tuturor!!!

Blogurile in vacanță

Îmi vine să întreb unde au plecat blogurile? In vacanță? Și dacă e așa îmi pare bine, la mine simt să s-au adunat zile de lipsă a activității de pe blog chiar de nu-s în vacanță, dar am de citit, scris și visat la greu în perioada asta. Am observat însă perioade mai lungi sau mai scurte de absență și pe alte bloguri ai căror proprietari sunt ori de-a dreptul plecați în vacanță, la mare, soare sau munte răcoros, ori încă n-au terminat sesiunile, ori… vara chiar vrei să citești în hamac la umbra unui copac decât să stai conectat pe net?

Foto