Carti

Săptămâna cărților; Oscar și Tanti Roz

9 comentarii
M-am gândit ca săptămâna asta să fie “Săptămâna cărților pe Bialog”, adică săptămâna asta o să scriu numai despre cărți. Nu știu dacă este o idee bună sau nu, dar s-au strâns atâtea despre care vreau să vorbesc că numai așa simt că pot să mă organizez. Pentru cei care iubesc blogurile “cititoare” probabil că este un fel de cadou de Miculaș’… pentru ceilalți poate va fi o săptămâna puțin plictisitoare, să vedem. Dacă voi, cei mai mulți considerați că e de bine, poate o să mai facem săptămâni din astea “exclusive”, dacă nu…
 
Oricum azi încep cu o carte despre care de multă vreme doream să vă vorbesc :)
 

Titlu: Oscar și Tanti Roz
Autor: Eric Emmanuel Schmitt
Traducere: Paola Bentz-Fauci
Editura: Humanitas, 2006
Nr. pag: 114
Împrumut BCU
Nota: 10/10
 

Despre această cărticică poți să scrii decât într-un singur fel sau să nu scrii deloc (metodă pe care am luat-o eu în brațe până acum). Felul pe care îl prefer este însă cel abordat MINUNAT de Silviu Man pe bookblog. Dar înainte de a sari să citiți recezia lui, care merită citită cu adevărat vreau să vă zic și eu câteva cuvinte.

Am înțeles că această carte nu se mai editează, așa că am împrumutat-o de la bibliotecă, la sala de lectură, altfel nu o au nici ei disponibila. Am citit-o cam într-o oră și nici nu vreți să știți de câte ori am vrut să mă ridic și să ies din sală penrtu că mă năpădeau lacrimile. Am înghițit multe și am strâns din dinți emoționată, dar am terminat-o și apoi n-am mai fost bună de nimic. Ce “Cultura Africii”, care aștepta cuminte să-I vină rândul ?!?

Cartea această nu poți decât să o iubești și nu poți decât să o rumegi în interiorul tău până atunci când o să realizezi că niciodată nu o vei înțelege deplin, chiar așa simpluță cum e. De ce? Pentru că niciodată noi, oamenii “mari” nu am fost în stare să înțelegem lucrurile simple pe care un copil doar le “trăiește” pur și simplu.

Oscar, personajul principal este un copil, unul destul de mic și foarte bolnav, dar capacitățile acestui copil de a reuși să-și trăiască zilele pe un pat de spital depășesc orice imaginație. În plus, mai există și o Tanti Roz, întruchiparea îngerului păzitor, care m-a făcut să ajung la concluzia că atunci când Divinitatea nu poate fi alături de om într-un chip metafizc, reușește oarecum să transporte totul într-o prezentă fizică.

Toată această cărticiă debordează de optimism, desigur neînțeles de noi, aștia mari cu “probleme mari”, dar este un optimism înțeles de un copil care nu mai are nimic de pierdut, un copil care-i scrie lui Dumnezeu scrisori așa cum îi scria lui Moș’ Crăciun, un copil care reușește să trăiască o viață în câteve zile și o face mai bine decât o fac alții în decenii adunate cu grijă și planificate minuțios.

Despre asta este vorba în Oscar și Tanti Roz, dar până la urmă fiecare ia ce vrea din ea și aplică propriei vieți doar ceea ce consideră că-I trebuie, asta, dacă îi trebuie…

“… cred că se face aceeași greșeală și în ce privește viața. Uităm că este fragilă, gingașă, efemeră. Ne comportăm cu toții de parcă am fi nemuritori.” (p.17)

OK, vă las că citiți ce a scris Silviu Man, o recenzie pe care mi-ar fi plăcut să o scriu eu, dar tot e bine că a scris-o cineva.

Cluj, România, Travel

Cluj Christmas Lights 2010

11 comentarii
Clujul îmbrăcat de sărbătoare!
 

 
Aseară am fost într-o plimbare pe centru ca să vedem minunatele beculețe de Crăciun care s-au aprins vineri și de care toată lumea vorbea de la farmacie pân’ la primărie. Nu știam de ce anul acesta a fost atâta tam tam cu ele. Apoi, am citit pe net că s-a cheltuit mai mult ca în oricare alt an pentru ele și că adio concerte de Revelion din cauza lor. Tot bugetul alocat de primărie pentru sărbătorile de anul acesta s-a dus pe beculețele în stil vienez, cică, venite tocmai prin Elba Timișoara.
 
 
Am fost curioasă, sincer, așa că am mers să le văd. Noh… mie nu mie se par justificate milioanele de lei investite, dar probabil așa o fi arătând Viena împodobită de Crăciun ?!? Ce mi-a plăcut e că fiecare piață are o singură culoare și că în Piata Unirii au pus un patinoar destul de mare și niște căsuțe din lemn care probabil se vor aliniate ca la un târg de Crăciun sau ceva… Idee care nu e rea deloc. În rest…
 
 
Acum, poate vrea și altcineva să ne arate cum s-a îmbodobit orașul lor de sărbătoare. Sunt tare curioasă cum arată și alte orașe, de la noi sau de afară. Ce ziceți? Transformăm asta în leapșă și poate mai postează și alții pe blogurile lor poze din orașele îmbrăcate în lumină…
 

Filme

Filme pentru toți

14 comentarii
Nu știu de ce le tot las să se strângă, ca în final să nici nu-mi mai amintesc exact câte am văzut și ce impresie mi-au lăsat. Dar, ca inspirație pentru weekend, câteva merg așa pentru toată lumea la pachet sau separat :)

– la mine e din seria “am citit cartea” care carte mi-a plăcut destul de mult, chiar dacă a fost ușurică și pe alocuri amuzantă
– filmul a redat destul de bine cartea, evident nu a intrat chiar în toate amănuntele din carte, dar a fost bine
– este un film pentru fete, deci nu vă chinuiți iubiții parteneri cu el, eu am văzut două fețe tare plictisite la ieșirea din sală :))


– asta a venit ca o răsplată pentru fețele chinuite de la filmul precedent, cei implicați știu ce zic
– nu e genul de film după care să mă omor, dar l-a salvat faptul că e fost 3D, văzut la cinema, iar eu sunt fan 3D
– personajul principal feminin, jucat de Milla Jovovich face mult, fata e faină


– un film văzut la recomandarea cuiva care a văzut multe filme
– mi-a plăcut din prima povestea, dar felul în care se termină te surprinde de tot
– este cred, cel mai bun film din genul lui, dar trebuie să-l vezi până la sfârșit ca să-ți dai seama din ce gen face parte
– foarte interesant, i-aș da o notă mare, dar aici nu-i pe note ;)


– din seria comediilor cu Bruce Willis la care mă pot uita cu Clau (in general ne disperam reciproc cu ce filme preferăm) :))
– merită văzut, prea multe nu sunt de zis, buna dispozitie să aveți :))


– m-a atins că să zic așa
– am extras din el un citat foarte bun:

Everyone has ocean’s to fly, if they have the heart to do it. It is reckless? But what do dreams know of boundaries? (Amelia Earhart)

– trebuie să-l vedeți


– definitely cea mai bună comedie din ultima vreme, la care chiar am râs de m-au durut obrajii
– pentru fanii, sau mai zis fanele Robert Downey Jr. este un must ;)


– poate puțin cam plictisitor la un moment dat, dar nu i se pot contesta anumite calități
– este un film totuși foarte trist, face parte din acele filme pe care nu le recomnad cuiva cu psihicul la pământ, deci atenție
– eu nu sunt fan Jennifer Garner, dar pentru cei care sunt, va fi un rol inedit al ei

– unul din filmele bune ale anului
– o temă super bine pusă “în scenă”
– te marchează, nu ai cum să rămâi indiferent


– un film extrem de funny, pe care mi-am dorit din inimă să-l văd
– se poate vedea chiar cu toată familia în preajmă, poate acum de sărbători vă faceți timp să-l vedeți


– proaspăt întoarsă de la Roma, mai precis sămbăta trecută, m-am pus să-l văd plină de nostalgie
– a fost puțin dezamăgitor, dar pentru imaginile superbe din Roma merită urmărit
– nu știu unde naiba e, asta dacă chiar există, acea Fontana del Amore ?!?


– DA, mi-a plăcut… cheesy, dar foarte pe inima mea care dorea să guste un film cu adevărat romantic
– este de văzut cu iubitul care să te țină în brațe, cititoare dragă, sau măcar cu el prin preajmă, asta că să-i poți testa după film romantistul :))
– glumesc desigur, dar filmul chiar mi-a plăcut
– daap… latura siropoasă iese din când în când la iveală :D

Vizionare Plăcută !!!

Aniversări, Bloguri & Blogging

2 ani de Bialog !!!

22 de comentarii


În 2008 ziceam un Start? de care chiar și eu mă îndoiam, apoi în 2009 am trecut în revistă “realizările” de care mă bucuram. Acum, în 2010 aproape că nu prea mai știu ce să adaug. Entuziasmul pentru Bialog nu mi-a trecut și sper să mă țină și pe viitor. De asemenea și cititorii să rămână aproape :D
 
Nu am devenit obsedată de trafic și alte statistici, dar pot să spun că cea mai aglomerată zi pe blog a fost undeva la început februarie anul acesta. În continuare cele mai lejere zile pe blog sunt sâmbetele iar cele mai agitate poate zilele de luni și joi. De-o vreme încoace joia am început să scriu mai mult despre cărți, iar vinerea de cele mai multe ori despre filme sau alte activități de weekend. De asemenea, după cum probabil ați observat, am început să inițiez niște concursuri, care au avut efectul scontat și s-au bucurat de ceva succes, ceea ce m-a făcut să gândesc și altele. Așa că pe viitor o să le mai găsiți pe Bialog.
 
Din fericire am călătorit ceva și am reușit cât de cât să postez mai mult sau mai puțin live din acele locuri. Tot din fericire blogroll-ul s-a mărit considerabil, ceea ce automat mi-a a dus mie mai mult material lecturabil. Dar am avut plăcerea să constat că și Bialog-ul se regăsește în cât mai multe blogroll-uri, ceea ce înseamnă că a fost considerat material lecturabil de către alții.
 
Și cel mai important lucru de la ultimul bilanț este că prin Bialog am cunoscut niște oameni deosebiți. Pe câțiva am avut chiar plăcerea să-i întâlnesc sau să povestesc cu ei.
 
Luiza mi-a devenit o prietenă se suflet. Aici și-a dat concursul și Plimbăriciul, dar fără Bialog probabil că nu aș fi aflat de Plimbărici, deci una se leagă de alta, iar de noi două ne leagă o prietenie care se dezvoltă frumos.
 
Printre primii blogeri pe care i-am cunoscut se numără Roxana de la Lumea Mare, care atunci când a venit la Cluj nu a ezitat să mă caute. Am descoperit un om interesant și cald cu care mi-ar face plăcere să mai am ocazia să stau de vorbă. Mi-ar plăcea nespus să mă prindă la București un eveniment din Lumea Mare.
 
Pe Ana și pe Andreea (Tomata) le-am cunoscut la Timișoara în două zile ploioase de toamnă, dar fetele astea mi-au adus soarele cu temperamentele lor deosebite. Când mai ajung la Timioșoara dau de știre, da? :*
 
Apoi mă leagă un sentiment special de Laura, pe care deși nu am întâlnit-o parcă o cunosc foarte bine. Mi-aș dori tare mult să ajung pe la ea prin Târgu Neamț și i-am promis că dacă vor fi ocazii să merg în acea direcție o voi vizita. Până atunci mai dăm una de alta pe mess sau facebook.
 
De asemenea am vorbit pe mess și facebook cu Anca și cu Monica, una era deja în plecată în Franța și vorbeam despre ce cool e să fii student străin într-o țară civilizată, pe cealaltă am îndemnat-o să plece dacă are ocazia să studieze afară, mai ales că-și dorește mult.
 
Nu uit nici de blogurile prietene “vechi” care m-au inspirat: Starlog și STILPU :)
 
Dar peste toate, parcă de fiecare persoană pe blogul căreia intru zilnic parcă mă leagă ceva, mă întreb mereu cum sunt viețile acestor oameni, ce mai fac ei când nu scriu pe blog, cât din blog e viața lor cu bune și rele și cât e nostalgie și compoziție?
 
Hai că m-am întins, dar ca obicei la “ceas aniversar” îmi vin multe în memorie. Vă mulțumesc pentru vizitele zilnice în această căsuță virtuală, vă mulțumesc pentru comentarii și vă mulțumesc pentru prietenie.
Deci, ne sărbătorim sau ce?

Italia, Travel

Toate drumurile duc la Roma

3 comentarii
Nici nu știu cum de am putut uita de această zicală, o știam, dar parcă o ștersesem din memorie de bună voie. Ieri seară, în fața unei căni de ceai cu fervex în ea, mi-am amintit expresia și instant mi-a venit cheful de a vă povesti ce “altceva” am mai făcut la Roma săptămâna trecută :)
 
Pentru că internetul nu s-a lăsat înduplecat să “meargă” nu am mai apucat să vă povestesc mai nimic live. In plus, în toate serile mă întorceam în camera de hotel ruptă de oboseală, iar dimineața mă trezeam la fel de obosită :D Cu toate acestea eu zic că am reușit să văd din Roma cam toate locurile pe care îmi propusesem să le văd. Chiar dacă a fost un tur de forță, nu-l regret, căci simt că am profitat la maxim de tot timpul liber în care mi-am făcut programul cum am vrut eu.
 
Ce locuri mi-au plăcut și ce locuri am simțit că sunt supraevaluate? Păi… mi-au plăcut așa (nu e un top):
1. Piazza Navona pe care dacă o vezi în diferite momente ale zilei îți va părea un loc complet diferit. Dimineața este luminoasă, dar rece și îți impune un respect deosebit. La prânz o poți găsi aglomerată, dar scăldată într-o lumină aurie, iar seara (noaptea) fântâna lui Bernini (cele 4 fluvii) emană o eleganță aparte.
 
2. Castelul Sant Angelo noaptea este de o mie de ori mai spectaculos decât ziua, iar podul de vis a vis de el este fără îndoială cel mai frumos din Roma.
 
3. Fontana di Trevi este pe bună dreptate cel mai fotografiat obiectiv turistic din Roma. Acolo la orice oră din zi sau din noapte este plin de oameni care vin să-și arunce monedele peste umăr în fântână. Se spune că în acest fel îți asiguri întoarcerea la Roma, iar dorința pe care ți-o pui în momentul în care arunci moneda se va îndeplini cu siguranță. Ca să știu o treabă, am aruncat 3 monede :)) (pentru aceeași dorință) :))
 
4. Piazza Venezia cu impresionantul monument din marmură albă, Vittorio Emanuelle în fața căruia realmente rămâi cu gura căscată.
 
5. Colosseumul noaptea, la fel ca Sant Angelo pare mult mai frumos și mai bine pus în valoare. Ziua nu m-a fermecat, dar așa cum l-am văzut noaptea nu o să-l uit prea curând.
 
6. Piazza San Pietro de la Vatican și Catedrala San Pietro nu le poți lua decât împreună și nu poți decât să spui: impresionant, colosal, fantastic. Trebuie să fii acolo să vezi…
 
7. Piazza del Popolo pe ploaie. Nu degeaba am citit în National Geographic că această piață uriașă este mult mai frumosă pe ploaie. Eu așa am văzut-o și ce minunăție de culori…
 
8. Piazza de Spagna cu numeroasele spanish steps, pe care din fericire toamnă fiind, nu am găsit-o așa de aglomerată. Are un aer distins și parcă nu se potrivește cu nimic din Roma, dar este foarte frumoasă.
 
9. Capela Sistină de la Muzeul Vatican este nemaipomenită. Am ajuns la ea în ultima zi la Roma și chiar mi-ar fi părut rău să fi plecat fără să o văd. Nu sunt o cunoscătoare în ale artei dar, dacă știi măcar câte ceva despre Michelangelo și Botticeli nu ai cum să nu fii mișcat. Este o operă de artă, perfectă.
 
10. Pizza, gelata și cappuccino mi-au plăcut peste măsură și nu m-am săturat de ele nici pe departe.
 
La capitolul supraevaluare, ar intra Campo di Fiori și Columna lui Traian. Îmi pare rău să o spun dar Campo di Fiori mi-a părut prea “piața de la Ineu”, iar Columna lui tătuca Traian un monument frumos care nu e pus chiar deloc în valoare.
 
În rest, am văzut și multe alte locuri frumoase ca Pantheonul sau Santa Maria Maggiore, Circus Maximus, Area Sacra (unde a fost trădat Cezar de către Brutus), Forul lui Traian, Arcul lui Constantin etc. Mi-e chiar imposibil să îmi amintesc exact toate locurile prin care am trecut, pentru că au fost extrem de multe. Dar, cu alte cuvinte, Roma e superbă, iar parafranzând pe cineva aș zice și eu “Îți dai seama câtă istorie s-a jucat aici, de peste 3000 de ani?”.
 
“Intr-adevar, in epoca de glorie a Imperiului Roman, toate cele 29 de cai publice care faceau legatura ce restul tarii si cu provinciile cucerite, duceau la Roma, centrul acestui imperiu, pentru transportarea trupelor, alimentelor, bogatiilor.

Pierzandu-se sensul propriu de calatorie, expresia si-a pastrat astazi sensul figurat, care arata ca diferite mijloace pot duce la acelasi scop si mai multe cai la acelasi rezultat, asa cum altadata drumurile felurite duceau toate la Roma.” (sursa)

Close Menu