Creta: Chania și tot ce aș mai avea de spus despre insula Zeilor

Încep să scriu acest articol de Ziua Națională a Greciei (25 martie), care mai semnifică an de an și începutul sezonului turistic á la grec și nu neg că mi-ar fi plăcut să-l pot publica tot azi ca un dar de ziua ei. Nu se va întâmpla, dar am încredere în mobilizarea de care pot da uneori dovadă (uneori) :) A trecut însă destul de mult timp de la ultimul articol dedicat Cretei și deși aș mai fi avut multe de spus despre această insulă întinsă și frumoasă, acest articol va fi ultimul din seria vacanței grecești de anul trecut, nu de alta, dar vine imediat vara… de anul acesta! Pentru cei care își planifică de acum cu drag și spor vacanța de vară se poate dovedi util, așa că văd un motiv în plus de a găsi și ceva timp pentru scris și călătorit printre poze… Wanna join?

Așadar, înapoi în Creta cu gândurile, căci scumpele amintiri își cer drepturile! Articole organzitorice am scris deja două și le puteți citi unul aici și altul aici, iar cel despre Rethymno are mai multe poze care poate reușesc să vă ademenescă spre Creta mai mult decât cuvintele, ceea ce voi încerca și prin acest articol. Mai doresc să menționez cu această ocazie că a fost (cam) ultima călătorie în care am mai luat aparatul de fotografiat la noi pentru că ne-am dat seama că oricum ne folosim mai mult telefoanele pentru a imortaliza peisajele și momentele frumoase, așa că am ajuns la o altă bornă ce se poate numi the end of an Era.

Ce nu a încăput în articole anterioare despre Creta o să găsiți aici. În primul rând Chania, cel mai frumos oraș de pe insulă, se zice. Nouă aproape că ne-a plăcut mai mult Rethymno, însă da, Chania este ceva mai mare și mai ofertant din punct de vedere al plajelor din jurul său. Cum noi am lăsat-o mai moale cu plajele că așa a fost scenariul, vă pot spune mai multe doar despre oraș. Trebuie să-i dedicați măcar o zi întreagă pentru că pe lângă plimbările lungi pe zecile de străduțe ce tot urcă și coboară, o să doriți și să vă opriți la terase, să mergeți în port și în general să vă trageți sufletul că doar sunteți în vacanță. Ce trebuie să știți este că aici e mai aglomerat decât în alte stațiuni și ceva mai scump, asta și pentru că orașul este al doilea cel mai mare de pe insulă, un pol economic și cultural pe lângă importanța lui turistică. Și ceva ciudat, ni s-a părut mai cald ca oriunde pe coasta de nord, înțelegând ulterior că acest fapt se datorează așezării sale care face ca briza să nu se simtă așa de puternic. Oricum pentru Creta, am mai spus și în celelalte articole, trebuie să vă pregătiți de căldură mare din iunie până în septembrie.

Sigur, ați putea vizita niște muzee în Chania, dar nu sunt sigură că o să faceți asta pentru că nu prea o să doriți să stați prin interioare, așa că ce vă pot recomanda dintre obiectivele turistice majore ale orașului sunt Portul Venețian, Farul din Chania și Cartierul vechi Kasteli cu piața lui centrală. În rest străduțe, căsuțe, terase și mâncare de-li-cioa-să! Asta e de luat din Chania (și probabil din orice altă vacanță).

Plaje ca în Maldive și sate ca-n Toscana am vrut să fie și ar fi putut fi un articol separat, însă pentru că oricum n-am în plan să vă plictisesc cu descrieri interminabile a ceva ce niște imagini vor descrie minunat din start, vă invit în continuare să vă minunați de plajele Golfului Bali din nordul insulei și de total diferitul Plakias din sudul insulei. Cât despre sate, vă rog mai aveți puțină răbdare.

Superbul Golf Bali se află între Rethymno și Heraklion, fiind foarte accesibil chiar din drumul principal care leagă cele două mari orașe ale insulei, intrând pe un drum secundar ce poate fi parcurs chiar și pe jos (noi chiar asta am făcut). Fostul sat pescăresc este în prezent una din cele mai apreciate stațiuni din Creta cu o sumedenie de hoteluri luxoase ce stau frumos aliniate pe coastă și un număr impresionant de terase care mai de care. Stațiunea este însă mică și dacă nu doriți doar mare, soare și hotel, o cazare aici nu cred că v-ar avantaja, deși nouă asta ne-au recomandat toți cei care au auzit că vom merge în zona Rethymon. Da, noi am ales orașul mare după cu scriam în articolele anterioare.

Ideal ar fi să optați pentru o zi de plajă aici ca să vă bucurați de loc cât mai bine, însă nu uitați că mai apoi o să luați autobuzul din drumul principal, așa că dacă soarele v-a relaxat prea tare s-ar putea să nu găsiți la fel de relaxant și drumul înapoi :)

Recomandare pentru masă și/sau moment de respiro: Ligo Vouno Ligo Thalassa – o tavernă autentetică cu un view sublim în golful Evita (aveți puțin de mers până la ea) unde mâncarea a fost mai mult decât delicioasă, iar atmosfera simplă și caldă & Mambo Beach Bar – o terasă care ne-a plăcut mult, fresh-uri bune și desigur priveliște mi-nu-na-tă.

Plakias este un sat de pe coasta sudică a insulei, la aproximativ 30 de kilometri sud de Rethymno. Este înconjurat de munți la nord și Marea Libiei la sud. Numele în greacă înseamnă “plat”, deoarece orașul se află pe un fan aluvionar al materialului care a spălat defileul Kotsifou, defileu pe care îl și vedeți foarte bine de pe drumul ce vă duce spre Plakias. Mi-ar fi plăcut să mă pot bucura și eu de el, dar cum trebuia să bifez și un astfel de episod la câte drumuri cu autobuzul am făcut în Creta, pe acest drum mie mi-a fost, desigur, rău :)

Problema în sudul Cretei este că sunt temperaturi mai mari decât în nord, astfel că pe la ora 10 dimineața la început de iunie erau aproximativ 30 de grade. Noi am plănuit să zăbovim mai mult aici, însă nu ne-am încumetat cu asemenea căldură și mai ales cu Albert în Manducă. Așa că cea mai puternică amintire de aici este acea oră petrecută la Ostraco în față cu un frappe greu de uitat…

Satele cretane au fost o reală surpriză cu atât mai mult cu cât o excursie organizată cu un trenuleț ce pleca din oraș până sus la satele de pe dealuri ar părea puțin plictisitoare. Noi însă ne doream o activitate care să fie și pe placul lui Albert, dar care să fie relaxantă și pentru noi și să nici nu dureze mult. Cineva ne-a recomandat această excursie cu trenulețul roșu (există una mai lungă cu trenulețul galben, dar nu am citit lucruri bune despre ea) care includea inclusiv o mașină care ne-a luat și ne-a dus înapoi la hotel, plimbarea cu ghid și vizita la câteva ateliere sătești (de țesături, de prelucrare a uleiului de măsline, mini fabrică de linguri de lemn și un laborator de înghețată).

Toate acestea au pălit însă în fața faptului că aceste sătuce (am văzut 5, dar îmi amintesc doar numele a două dintre ele Pigi și Adele) semănau izbitor cu satele toscane de care îmi este atât de dor! Pentru câteva ore m-am simți departe de Creta, deși poate a fost nedrept, însă eu pluteam printr-un Chianti imaginar. Doar marea ce putea fi zărită în zare îmi mai aducea aminte unde suntem de fapt.

Recomand această excursie mai ales dacă sunteți cu copiii. Simpla idee a trenulețului s-ar putea să fie un excelent generator de amintiri. De asemenea, dacă nu vă dorți doar să vă prăjiți la soare, dar nici să plecați foarte departe, excursia asta poate fi… altceva. Noi probabil dacă n-am fi fost cu Albert n-am fi luat-o niciodată, însă e plăcut să vezi cum te poți bucura de alte lucruri ce cu altă ocazie poate nici nu le-ai fi observat. Și obligatoriu să vă luați pentru acasă ulei de măsline de aici! Creta este principalul furnizor de ulei de măsline al Greciei și unul din cele mai mari din Europa, livezile de măslini o duc foarte bine în climatul arid al insulei și le vedeți peste tot, cam așa cum vedeți prunii prin satele românești. 

Și-am încălecat pe-o șa și… uite așa vreau să las Creta în urma noastră. Frumoasă, caldă, cu amintiri de neuitat. Regret că n-am ajuns în Laguna Balos, cred că este singurul regret al vacanței, însă n-am vrut să stresez pe nimeni cu asta, mai ales pe Albert. Anul acesta aș merge fără clipesc… Nici nu vreau să mă mai gândesc cât de faină și ofertantă e Grecia și cât ne-a cucerit, de unde până mai ieri aveam senzația că, dom’le prea s-a dus toată lumea pe acolo, prea e plin de români, prea e așa și pe dincolo, prea mainstream, prea.. frumoasă, de fapt și prea te lasă cu mare poftă de altă vacanță :)