Ce să faci la Viena de Revelion & Anul Nou și câteva note de dor

Vai, cum a trecut un an! Acest articol ar fi trebuit scris în urmă cu un an, când proaspăt întoarsă acasă dintr-o frumoasă vacanță de iarnă, presărată cu locuri interesante de redescoperit, zăpadă pudrată pe acoperișurile calde și un feeling tare bun de început de an, aș fi avut exact starea necesară scrierii unui articol în prima lună a anului. Dar ianuarie 2017 îmi pare că s-a petrecut într-o lume paralelă… Însă trebuie să recunosc pe undeva că de atunci și până acum am adunat ceva nostalgie legată de vacanța iernii trecute, așa că m-am apucat de scris la această poveste încă prin decembrie, crezând că poate ajut pe cineva cu informații legate de Viena în perioada Anului Nou, dar n-am avut starea necesară să termin articolul la timp. Am ales poze în momentele (încă abstracte) de dor de ducă, mai scriam câte un rând în diferite momente (încă redefinite) de “timp liber”, dar asta e tot ce am reușit până seara trecută când am zis că o fi vremea să închei acest articol într-un fel sau altul…

Viena este pentru mine un dor perpetuu. S-ar putea spune că se află în categoria cu Florența și Parisul (alături de Budapesta și Debrecen sunt singurele orașe din afara României în care am ajuns mai mult decât o singură dată). Nici nu știu cum de a ajuns să fie așa, căci eu eram aia care până nu de mult ar fi trecut peste Viena cu lejeritate, amintindu-și doar frânturi din îndepărtata vizită a lui 2007 care mi-a deschis apetitul pentru hoinăreală. Dar când am revăzut-o 7 ani mai târziu, în 2014, mi-am dat seama că ceva din mine rămăsese acolo încă de la prima vizită, ceva se trezise încă de atunci și aștepta ori să fie potolit, ori să fie alimentat. Astfel că foarte natural mi-a venit să aleg o destinație mișto pentru Revelionul 2017. Ne-am întors pentru a treia oară la Viena, cu un ocol pe la Graz și am petrecut aici atât Revelionul 2017, cât și prima zi a Anului Nou. Ne-a plăcut la nebunie încă din teren, iar acum privind retrospectiv, după ce amintirile s-au sedimentat atât de mult și atât de bine, pot spune că sunt realmente îndrăgostită de vizita aceasta și de tot ce a reprezentat ea!

Departe de mine gândul că ce voi propune mai jos trebuie musai făcut, mai ales dacă sunteți la prima vizită, căci sunt sigură că fiecare ajunge la Viena cu o listă proprie de “to do-uri”. Ce se regăsește în continuare reprezintă doar cea mai recentă experiență a noastră prin boema Vienă. În plus, aș dori să mai spun doar că, dat fiind faptul că vorbim de Revelion și Anul Nou, unele obiective turistice pot fi închise sau pot avea program special, asta e tot ce trebuie să țineți minte dacă ajungeți în această perioadă din an în capitala Austriei. Așadar să pornim la o plimbare de două zile printre clădiri superbe, cafele calde și artificii colorate. O plimbare ce o puteți face și voi într-un weekend la Viena.

Ultima zi a anului în capitala Austriei:

Începem la Cafe Sperl, pe cât posibil dimineața (în prima parte a zilei, ca să fim indulgenți, doar urmează lunga noapte dintre ani) pentru celebrul cappuccino vienez și un mic dejun, dacă suntem mai norocoși și prindem un loc liber fără să așteptăm la o coadă interminabilă ce amenință să fure toată atmosfera locului. În clădirea de pe colțul Gumpendorfer Strase cu Lehargasse, Cafe Sper își duce existența boemă încă din 1880.

Eu mi-am dorit enorm să ajung aici, făcea parte din planul vizitării/savurării cafenelelor istorice ale Vienei. În plus, cafeneaua aceasta a servit drept cadru filmului Before Sunrise în 1995, cu Ethan Hawke și Julie Delpy – o minune de film, într-o minune de loc. De fapt, ce bei și mănânci aici se prea poate să nu te dea pe spate, dar locul vibrează de o intimitate aparte chiar dacă e mare și aglomerat. O măsuță retrasă la geam, canapele roșii asortate cu meniurile, ziarele clasice legate old style, ospătari ce te fac să te simți pe vremea Imperiului și desigur un romantism activ, ce răzbate printre toate cele enumerate aici, n-au cum să nu te facă să te simți CUMVA în lentoarea unei zile de iarnă, fie ea chiar ultima dintr-un an oarecare.

Plimbarea în zona Stephansdom ar fi recomandată după ce ne-am încălzit mai mult decât sufletele la Cafe Sperl. Zona aceasta este frumoasă prin definiție și n-am ratat-o la nicio vizită. Dacă vrei să vezi Viena cea de ghid turistic e obligatoriu să dai pe aici. O să vezi îndrăgostiți plimbați în calești albe (poate chiar și o cerere în căsătorie), câte un grup gălăgios de prietene la shopping în magazine de lux, familii la plimbare prin Stephansplatz și desigur măreața catedrală.

Domul Sfântul Ștefan este catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Viena, un simbol al orașului și loc al multor evenimente importante din istoria Austriei. Aș numi acest loc punctul 0 al orașului și poate chiar este. Ca fapt divers, imaginea acestei catedrale este reprodusă pe emisiunea austriacă a monedelor de 10 eurocenți.

Figlmüller Schnitzel sau zicala “ai venit degeaba la Viena dacă n-ai mâncat schnitzel la Figlmüller”. Ambele locații ale brandului se găsesc în vecinătatea Domului, deci dacă vă apucă foamea după plimbarea pe centru, e cam obligatorie o masă aici. Sigur, nu prea ai după ce te duce fără rezervare mai ales în zile din astea aglomerate, dar și la coadă să stai și tot merită. Ai zice că e loc turistic, după popularitate și locație, dar… DAR, eu așa bunătate n-am mâncat de când sunt. Vă scriu la mai bine de un an de când am înfulecat schnitzel-ul cu pricina, dar de-aș avea aici pe masă măcar un sfert din unul, n-aș mai scrie un rând :)

Dar iată cum se descriu chiar ei: “It was back then that Johann Figlmüller opened a small wine tavern on Wollzeile, right behind St. Stephen’s Cathedral. Right from the start it stood for the unparalleled Viennese way of life: a restaurant that was always a fine place to chat and celebrate and that had a great menu and select local wines. And, of course, the original rendition of the schnitzel.” (sursa)

Revelionul în Rathausplatz este cel mai bun lucru ce poate fi făcut la Viena în noaptea dintre ani. Nici nu sunt multe de spus: se strâng mii de oameni să bea șampanie, să vadă artificiile, să se sărute la miezul nopții și să valseze în plină stradă pe Valurile Dunării. Vibrant, simplu, anonim. Ei bine, nici noi nu ne-am lăsat mai prejos, ceea ce vă putem dori și vouă cu fiecare ocazie.

Prima zi a anului în Viena:

Concertul de Anul Nou urmărit în Rathausplatz pe niște ecrane uriașe, unde da, ne-am întors și a doua zi pe la prânz, este ceva la care visam din copilărie, de când an de an, pe 1 ianuarie, mă uitam cu tata la acest Concert pe TVR. Bine, visul ar fi să am un bilet în sală, dar cum nu a fost cazul (și oricum dacă ar fi, biletele se vând integral cu un an înainte, pentru doritori e o loterie să prindă un loc bun) să-l urmăresc de aici a fost tot ce puteam scoate maxim din prima zi a anului la Viena. În plus, un Târg de Anul Nou, nu chiar atât de celebru ca cel de Crăciun, ne așteaptă cuminte cu toate bunătățile la căsuțele din fața primăriei vieneze.

Dar pentru o experiență și mai autentică, un “pelerinaj” la Wiener Musikverein, locul în care, Concertul de Anul Nou se desfășoară, este ca o vizită la Mecca pe 1 ianuarie, pentru iubitorii muzicii clasice.

Concertul de Anul Nou de la Viena este un concert anual de muzică clasică realizat de Filarmonica de la Viena în dimineața zilei de Anul Nou. Concertul are loc la Musikverein, de fiecare dată la ora locală 11:15 și anual sunt așteptați pe lângă entuziaști și fețe celebre ale scenei politice și culturale europene. Orchestra efectuează același program de concert și pe 30 decembrie, 31 decembrie și 1 ianuarie, dar numai ultimul concert este difuzat în mod regulat la radio și televiziune, devenind un moment marcant al primei zile din an în toată Europa.

Târgul de Anul Nou la Schönbrunn Palace este un alt loc minunat în care puteți ajunge în prima zi a anului. Cred că este cel mai mare Târg de Anul Nou și cel mai vechi, de când oamenii s-au prins că nu doar Târgurile de Crăciun sunt importante și foarte mulți turiști ajung la Viena cu ocazia finalului de an, așa că nu strică să se pună în evidență măiestria cu care austriecii știu să bucure și să se bucure de și cu existența acestor târguri colorate și aromate.

Fiind unul dintre cele mai importante monumente culturale din țară, Palatul Schönbrunn este o fostă reședință imperială de vară în stil rococo, ce ilustrează gusturile, interesele și aspirațiile monarhilor din familia Habsburg.

Terminăm la Cafe Diglas, un loc pe care nu credeam că-l vom găsi deschis în prima zi a anului, însă cafeneaua roz la exterior, ca pufoasa vată de zahăr a fost o surpriză extrem de plăcută. Ah, și sunt aproape sigură că aici la o masă, alături de câțiva prieteni, l-am văzut pe marele Robert Redford. Sigur că știu că are 80 de ani și s-ar fi putut să nu fie el, dar de dragul Out of Africa, hai să zicem că a fost…

Fiind una din cele mai vechi și mai tradiționale cafenele din Viena, Cafe Diglas a servit cea mai proaspătă cafea și produse de patiserie vieneze începând din 1875. Înființată de Hans Diglas, cafeneaua a rămas condusă în familie timp de trei generații. Acum, sub conducerea nepotului direct al lui Hans, cafeneaua a văzut câteva renovări, dar totuși, în continuare este funcțională brutăria originală. Ne putem bucura aici de ștrudelul de casă sau de budinca vieneză în timp ce o spălăm cu o ceașcă de cafea tare sau cu o ciocolată de casă cremoasă și dulce ca visele.

Bonus înainte de a ne porni spre (A)casă:

Micul dejun la The Coffeeshop Company a devenit un fel de tradiție de la a doua vizită pentru că sunt moartă după sandvișul lor cu somon care e chiar cel mai bun din ce am gustat vreodată, iar cappuccinoul are un dulce gust de acasa. Cred că aș fi foarte fericită dacă brandul ar veni și în România…

Iar în final vă las o replică auzită recent și care mi-a plăcut prea mult ca să nu mă folosesc de ea în acest context: Iubirea are un calm desăvârşit şi un echilibru vienez…