Februarie – cea mai lungă lună scurtă

De nenumărate ori am spus că februarie îmi place, căci la finalul ei, chiar dacă timid și uneori deloc, vine primăvara. Anul acesta februarie a avut, însă, un caracter ce parcă nu l-am știut până acum. A fost și frumos a fost și urât, inspirația mea a tins spre zero pe toate planurile, a fost și ziua jumătății mele raționale, am avut parte de o escapadă de o zi la București, ne-am tot intrat și reintrat și definitv ieșit din ritm, iar dacă îmi zice cineva că mâine chiar 1 martie îi zic: “fugi d’aici” :)

19 grade a fost maxima la Cluj în cursul zilei de azi și desigur n-am știut profita de asta, că după o iarnă lungă ți-e și frică să te bucuri de așa vreme, mai ales în ultima zi de februarie. Ieri la București au fost 12 și deja visam la balerini. Una peste alta a fost o lună destul de lungă. Am răsfoit blogul în urmă cu un an, că deși nu scriu, mai intru să recitesc și mi-am dat seama că la fel a cam fost și anul trecut, cu inspirația, cu articolele mele de iarnă și cu starea mea sufletească… cam cu tot… Continui să cred că ce e fundamental nu se schimbă în noi niciodată.

Dacă vă spun că n-am văzut niciun film (ce să mai vorbim de Oscaruri și alte nebunii) pun pariu că nu o să mă credeți. Noroc, totuși, noroc că am savurat o carte minunată în două după amieze în care ploua așa de tare că puteam jura că e cel mult o toamnă târzie. Am citit pe nerăsuflate “Cel care mă așteaptă” a lui Parinoush Saniee și chiar doream să vă întreb dacă nu ați citit careva și cealaltă carte a autoarei tradusă în română “Tatăl celuilat copil”. Sunt curioasă dacă se ridică la înălțimea primei cărți. Mi-am luat-o deja și își așteaptă, oricum, rândul.

Și nu în ultimul rând, chiar dacă n-am prea fost prezentă pe niciunde prin online, am visat cu ochii deschiși spre zări albastre. Mi s-a făcut un dor de mare IMENS. Eu nu știu să fi avut dor de mare vreodată, dar m-a lovit acum în februarie un soi de febră a mării, una din aia care să spele tot ce am acumulat iarna asta. Îmi doream valuri de apă albastră care să mă stropească, ce mai, o vacanță la mare. Îmi pare că și sună frumos… Să vedem dacă o și facem pe undeva posibilă…

Și ziceți că mâine e 1 martie?

Sursa imaginilor: Pinterest