UNESCO cât vezi cu ochii: Biertan, Saschiz & Valea Viilor

România are părțile ei atât de frumoase, că uneori mă întreb ce caut prin părți oleacă mai străine și mai îndepărtate. Uneori. De exemplu atunci când ajung pe la Cetățile și Bisericile fortificate din Transilvania și nu doar la cele din patrimoniul UNESCO, dar mai ales atunci. Nu știu dacă am mai dezvoltat o pasiune de felul acesta pentru ceva din România, dar pentru aceste Biserici ce-și întind spre cer turlele medievale ca într-o rugăciune peste veacuri am regăsit ceva ce de fiecare dată mă surprinde plăcut. Și dacă în această săptămână a părut că toamna s-a reîntors (cel puțin din punct de vedere al soarelui, ceții și al virușilor), am găsit propice să povestesc despre ultimul nostru weekend de toamnă petrecut pe coclauri… Dar hei, urmează și un weekend prelungit, ce ziceți de un weekend break în România, că tot e ziua ei? ;)

La Biertan am mai fost în 2013 și a fost o zi de senzație. Mi-a plăcut extrem de mult locul și vibrația lui, răcoarea din sufocatul iulie și culorile absolut încântătoare. Așa că atunci când am ajuns la Sighișoara la final de octombrie, a trebuit să facem și un mic ocol de aproximativ 20 de km, să revedem poate unul din cele mai cunoscute site-uri UNESCO din România. Biertan face parte din primele așezări germane de sași din Ardeal, dar este cunoscut mai ales după ce în 1993 Biserica fortificată din localitate a fost inclusă pe lista monumentelor patrimoniului mondial UNESCO. Biserica-cetate de aici, cu hramul Sfânta Maria, a fost restaurată cu bani din donațiile sașilor împrăștiați peste tot prin lume, dar care n-au uitat de unde au plecat.

O “legendă” interesantă despre Biertan este cea conform căreia în Biertan a avut loc un singur divorț în cam 300 de ani!? “Pe vremuri, în bastionul estic la cetății se afla „carcera”, unde erau închiși, timp de două săptămâni, cuplurile (soț și soție) care se certau și intenționau să divorțeze. În camera de mici dimensiuni, având o masă mică și un singur pat, comunitatea sașilor le punea la dispoziție o singură farfurie, un singur tacâm și o singură cană pentru apă. Se spune că, în acele circumstanțe, doar o singură pereche a rămas neclintită în hotărârea inițială de a divorța, toate celelalte cupluri ieșind de acolo împăcate, fără a se mai apela la justiție.” (wiki) Hmmm… I see something here, do you? :)

În altă ordine de idei, am regăsit un Biertan superb și toamna, la fel de colorat chiar dacă am prins o zi mai închisă, un Biertan la fel de departe de România cumva și totuși în inima ei. Ce să mai, aș reveni oricând, mă încarc fantastic aici și nici măcar n-am o explicație clară de ce. Poate contribui la starea asta și un prânz la Ungleruș, la ieșirea din cetate. Cred că poate să mențină atmosfera mai mult în noi. Recomand o ciorbă fierbinte într-un decor demn de filmele despre cavalerii mesei rotunde ;)

Saschiz a fost mereu locul acela la care o să ajungem noi, când mai mergem la Sighișoara, așa ne-am zis din… 2007. La Sighișoara am mai ajuns, dar la Saschiz, acum, luna trecută, pentru prima dată. Și cât ne-a mai plăcut!! Așa frumos îmbrăcat de toamnă ne-a părut de parcă cineva tocmai răsturnase o găleată de vopsea cu nuanțe calde peste toată așezarea. Văzusem eu și o imagine din Saschiz, iarna acoperit cu zăpadă și credeți-mă că nici așa nu ar fi de lepădat…

Biserica fortificată de aici a fost ridicată în onoarea regelui Ștefan I al Ungariei, iar dacă vi se pare că turnul cu ceas seamănă cu cel de la Sighișoara, aflați că asta s-a și dorit când a fost construit. S-au realizat în același timp și oricum cele două așezări au rivalizat pentru sute de ani de atunci începând. Nu știu dacă mereu Sighișoara a eclipsat Saschizul, dar tind să cred că da. Cu toate acestea, Saschiz merită văzut pentru atmosfera pur săsească, atmosferă ce te transportă undeva departe peste granițele țării.

Valea Viilor chiar este situată într-o renumită zonă viticolă, nu se numește abstract, așa cum am putea crede, dar nu asta a făcut celebru acest loc ci Marea Biserică Fortificată cu hramul Sfântul Petru, ce se află în patrimoniul UNESCO din 1999. Inițial s-a dorit a fi o biserică gotică, dar din motive necunoscute la începutul secolului al XVI-lea, biserica a suferit unele modificări fiind fortificată.

Biserica este înconjurată de o singură incintă ovală, în care se intră printr-un gang boltit situat în partea de vest. Se mai păstrează trei bastioane pe flancuri, în cele patru puncte cardinale. Zidurile ajung la 6-7 metri înălțime și au metereze. Vă spun că arată foarte spectaculos, după cum se poate vedea și în poze.

Din nefericire, duminica se pare că este închisă, așa că noi nu i-am văzut interiorul, însă poate mai dăm pe aici, având în vedere că se află la o distanță de 14 km de orașul Mediaș, unde chiar intenționez să mai merg, că am fost de două ori în trecere, dar e foarte mult spus că l-am văzut (și au niște simigerii săsești de te lingi pe degete de la un km de ele).

Acum poate să vină iarnă, ne-am umplut inima de atâta toamnă frumoasă ;)