Pe granița de Est a fostului Imperiu Habsburgic

Dacă august înseamnă pentru noi “vacanță” cam dintotdeauna, iulie ar fi acea lună de așteptare, petrecută în oraș, de obicei, undeva la limita lui îmi place și nu-mi place. Nu e vina ei, e vina unui stil de plănuire a vacanțelor de peste an, cu care ne-am obișnuit în timp. Poate este exact luna care îmi doresc să treacă cel mai repede, luna în care sunt cel mai obosită și în care orice gură de aer mă face să simt mai aproape de vacanța mare. Dar anul acesta, iulie a însemnat și un nesperat weekend pe “granița de Est a fostului Imperiu Habsburgic” de care am încercat să ne bucurăm ca de o mini vacanță.

Granița de Est a fostului Imperiu Habsburgic este un fel de-a spune, o metaforă la momentul actual, dar o realitate bazată pe fapte istorice de care puțini se mai leagă. Și totuși, nimic nu cred că este mai frumos în România ca ceea ce ne-au lăsat sașii pe aici… Sper ca imaginile de mai jos să întărească convingerea celor care cred la fel.

Și am început la Hărman, care este cel mai mare sat de pe raza comunei cu același nume, la 10 km de Brașov, în ceea ce se numește Țara Bârsei. Cine nu a ajuns până acum la Hărman să o facă, căci este nemaipomenit de frumos. Am avut un sentiment unic plimbându-mă pe acolo, o pace interioară inexplicabilă, ce nu mă caracterizează neapărat, dar care m-a cam acaparat imediat ce am pus piciorul în interiorul fortificației.

Biserica evanghelică fortificată din Hărman, este principalul loc de atracție al satului. Un întreg ansamblu, monument istoric, construit în secolul al XIII-lea pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. O vizită aici echivalează cu o întoarcere în timp. Totul mi-a adus aminte cumva de ceva ce parcă văzusem sau trăisem cu muuuultă vreme în urmă. Iar suflul locului este din altă poveste, din una în care rânduielile erau altele, oamenii erau altfel și viața se știa trăită în alt ritm și pe alte baze. Atmosfera din acea zi de vară fierbinte parcă te îmbia să mângâi florile, să te reculegi în biserica ce mirosea puternic a crini și să visezi departe din înaltul clopotniței.

După ce în 2013 văzusem una din cele mai frumoase Biserici fortificate incluse pe lista UNESCO, Biertan (vă scriam atunci despre cum putem vedea cetățile și bisericile fortificate din Transilvania), a venit rândul unui alte prezențe de calibru UNESCO, Biserica fortificată de la Prejmer. Aflată tot undeva pe lângă Brașov, localitatea cu același nume, ascunde cea mai bine păstrată fortificație de acest gen din România și cea mai puternică biserică-cetate medievală din Estul Europei, iar în 1999, biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial. Este de neratat dacă vă plac asemenea locuri.

Fortificația de la Prejmer este mult mai mare ca cea de la Hărman și cumva nu se pot compara. Este foarte frumoasă și extrem de întreținută, dar eu n-am găsit aici intimitatea de la Hărman, poate și pentru că foarte mulți turiști se hotărâseră să o viziteze într-o frumoasă zi de vară (pe de altă parte sunt mereu bucuroasă când văd turiști pe la obiectivele turistice din România).

Această zonă din țară merită tot efortul de a merge, a o căuta și a o descoperi în toată splendoarea ei. Căutând poze și scriind despre ea, m-a apucat un nebun dor de ducă. Sigur că s-ar impune o vacanță de toamnă, iar octombrie cel colorat zărit chiar după colț ar părea numai bun. Dar dacă nu vă face altceva cu ochiul și sunteți puși pe fapte mari, vă recomand o plimbare pe la cetăți. Le puteți vizita doar pe cele din Patrimoniul mondial UNESCO: Câlnic – Valea Viilor – Biertan – Sighișoara – Saschiz – Dârjiu – Viscri – Prejmer sau alegeți una singură pe sufletul vostru. Recunosc, mie îmi face cu ochiul Câlnic, nevăzută încă sau una chiar mai medievală, cam ca în Italia de medievală :)) Dar nemulțumitului i se ia darul, știți voi ;)