Ljubljana de turtă dulce în vreo 30 de fraze și vreo 20 de imagini

… și câteva ore petrecute în capitala Sloveniei, în locul în care încă de pe 20 august toamna mi-a șoptit că e aproape. Nu m-am entuziasmat! N-au fost mai mult de 19 grade, puțin după mijocul lui august în Ljubljana, iar noi eram înveșmântați în straie de litoral croat, nu de alta, dar capitala Sloveniei se afla cam la două ore de Opatija cea însorită și cu aer monegasc… Ce a ieșit din întâlnirea asta inopinată cu toamna, vedeți mai jos…

Ljubljana este cel mai mare oraș sloven. Din depărtare nu seamănă cu o capitală, căci cel mai mare oraș sloven este mititel (țara este, de altfel, una din cele mai mici din lume, dar vom mai vorbi despre ea), însă din apropiere seamănă cu Viena și cu Praga izbitor de tare, motiv pentru care mi-a și plăcut la nebunie. Jur că arată ca un oraș din turtă dulce cu clădirile lui colorate și frumos aliniate din care îți vine să muști, că par moi și din zahăr cumva. Da, arhitectural Ljubljana m-a cucerit de îndată ce am pus piciorul în Piața Univesității, locul din care am pornit în vizitarea orașului. Aș fi hălăduit prin ea la nesfârșit, chiar dacă poate străduțele seamănă între ele, chiar dacă am mai văzut ceva asemănănător, tot mi-a dat o stare de bine și de poftă de descoperire. Adevărul este că după ce văd un oraș de acest gen, vreau să văd și altele și tot așa…

Ljubljana are de toate pentru toți și pare un oraș plin de tineri (asta dacă nu ar fi fost la acea oră plin de turiști, că doar era sâmbătă în sezon de concedii). Are un râu navigabil (mană cerească pentru turism), Ljubljanica, are două castele, din care unul am văzut și noi (Castelul Ljubljana ce se înalță chiar în mijlocul orașului, locația principală pentru albumele de nuntă), are piețe extraordinar de frumoase și de îngrijite, are terase minunate, anticariate și magazine originale (mi-am căutat o eșarfă, dar nimic sub 30 de euro nu am găsit), este plin de biciclete (am văzut și o nuntă pe biciclete) și lista ar putea continua, dar m-aș opri că am promis mai puține vorbe (greu la mine) și mai multe imagini. Oricum, despre Slovenia vom mai vorbi, iar voi dacă treceți prin Ljubljana este obligatoriu să opriți… Și musai să menționez: E mai frumos ca Zagreb-ul!! Poate că l-am văzut mai lent și am avut așteptări mai puține, însă să nu se supere croații, că i-am lăudat destul, dar la capitale e 1-0 pentru Slovenia :)

Urcând spre Casteul Ljubljana, traversând plin centrul istoric al capitalei slovene

Localurile sunt drăguțe și la cât era de răcoare, parcă doreai să le calci pragul

Castelul Ljubljana – m-a făcut să mă gândesc la cetățile noastre medievale

Și mai mult decât atât, pliantul m-a dus cu gândul la Cetatea de la Ineu :)

În curte la Castel; aici… nicio asemănare cu România :(

Răul Ljubljanica cu malurile sale îngrijite și vaporașe turistice

Un oraș fermecător!

Nici nu știu dacă nu cumva chiar toamna a pus culorile astea în oraș…

Vedere spre Castel de pe celălalt mal al râului

Trenulețul turistic, o chestie la prea mare modă în orașele europene

Una din intrările în Piața Universității

 Aici nu a venit toamna?

Mda, totuși e încă august!

Cel mai frumos magazin cu suveniruri văzut vacanța asta…

… și categoric cea mai frumoasă bicicletă…. roz!

… toamnă gri nu credeam ca-i să mai vii…

Fiecare loc în care ajungem vorbește de fapt despre noi cei care îl vedem, simțim și uneori iubim… Rămâi cu b(m)ine, Ljubljana…