Mijloc de ianuarie cu aproape 10 grade la prânz e o chestie pe care nu știu să o fi prins la Cluj vreodată (la Ineu poate, acolo e ceva mai cald chiar și iarna). Oricum nu miroase a iarnă și pe orice geam privesc văd doar soare și nori pufoși de primăvară.
Deși am văzut încă de săptămâna trecută pe mai multe bloguri prietene ideea unei liste cu cele mai bune cărți citite de bloggeri anul trecut, se pare că totul a pornit de la Chinezu, care vrea să strângă toate aceste liste într-un fel de bibliotecă inspirațională, astfel motivându-i pe alții să citească. Așa că dacă ai citit barem 10 cărți (sau sensibil mai puține) anul trecut și vrei să te alături inițiativei, scrie un articol asemănător la tine și blog și dă-i Chinezului link-ul… Desigur, mai jos, iată Top-ul Bialog/2013.
Cum bine îmi spunea un prieten (căci de asta îl numesc prieten, că mă cunoaște), eu după o ședere mai lungă de două zile la Ineu, mă melancolizez într-un mare fel :) Dar e o melancolie care-mi place (nu toate îmi plac), o melancolie care mă bucură cumva, pentru că așa cum am spus-o în repetate rânduri, îmi place să-mi fie dor de câte ceva. Pe mine nu dorul, ci lipsa lui, cred că m-ar băga în depresie :))
În cartea Istorie trăită, publicată în 2003 de fosta Primă Doamnă a Americii (și posibil viitor președinte), Hillary Rodham Clinton, am găsit un pasaj trist, dar sincer despre vizita dânsei în România anului 1996. M-a tulburat acea Românie din descrierea ei și cred că am citit fragmentul de vreo 3 ori, mai apoi mi-a fost evident că trebuie să-l redau aici pentru voi… asta până o să citiți cartea, desigur.
Vorba vine, căci altfel e un fel de toamnă cu accente de primăvară, dar fie așa toată iarna și pe mine plângăndu-mă nu o să mă auziți :) Totuși ceva ciudat nu ai cum să nu simți în aerul acesta de 10 grade la început de an, am simțit-o și de Crăciun și de Revelion și mai ales în 1 ianuarie la Buziaș, despre care chiar vreau să spun două vorbe.
Am început acest an relativ pe drumuri, pe drumurile din România mai exact, care nu sunt cele mai bune din lume, se știe, dar culmea, peste acest aspect azi voi trece :) Ieri, conducând prin țară peste 5 ore, mi-am dat seama că atributul de “drumuri proaste” nu ar trebui să fie singurul de discutat, căci multe altele stau la coadă și bine ar fi ca “turiștii” prin România să le cunoască, chiar dacă aproape numai cu atât rămân…
… va fi un an pe care nu-mi (mai) doresc să-l transpun în idei trase la liniuță și în vise de Miss America. Anul acesta va fi, cu sigurață, mai Zen, pentru că vreau foarte tare să fie așa. Să fie mai în slow motion, iar eu să mă bucur de el așa cum ar merita. Și aproape că pot afirma, că nici nu-l puteam începe mai mișto: întâi în tihnă între prieteni, apoi prin câteva întâlniri ce mi-au dat un refresh de zile mari, iar mai apoi a continuat cu un fel de miracol…
¸.•°❤❤⊱º✿✿°•.¸♪♪°•.¸¸.•°❤❤⊱º✿✿°•.¸♪♪°•.¸