Titlu: În ghearele Camorrei
Autor: Giuseppe Carrisi
Editura: ALLFA, 2011
Nr. pagini: 213
Preț: 24.90 lei pe all.ro
Am citit o carte absolut cutremurătoare, nu știu cum s-a întâmplat să fie ultima carte pentru vALLuntar, dar cum am citit multe cărți adevărate (din colecția cu acleași titlu), cred că iau o pauză. M-am încărcat cu niște povești de viață de parcă pe parcursul acestui campanii am trăit și alte vieți decât a mea. Pe de-o parte e bine, pe de altă parte aproape m-am îmbolnăvit de la greșelile altora, iar acum la final vin și vă spun: nu există ficțiune care să te facă să trăiești o carte mai bine ca poveștile, care îți dorești să fie ficțiuni, dar nu sunt. Treaba asta lasă urme, cartea În ghearele Camorrei, despre care vreau să spun azi câteva cuvinte a lăsat și ea urme, am dormit foarte prost în noaptea în care am terminat-o, m-am frământat fără motiv, apoi la un moment dat m-am rugat și am mulțumit pentru faptul că m-am născut aici și am fost crescută în felul acesta, pentru că acea graniță fină dintre a fi undeva și a fi altundeva e dată de noroc, uneori nu-l vedem deși el e simplu: suntem în viață sau nu suntem!Pe de altă parte, despre Italia, aici la mine ați citit numai de bine, cartea de azi o să vă prezinte Italia în cea mai proastă lumină posibilă (desigur o parte a ei, de care nici italienii nu sunt mâmdri. Dar bineînțeles nici cea mai proastă lumină posibilă nu m-ar putea face să nu-mi mai placă, sau să nu mai vreau să ajung la Napoli (cam pe acolo unde povestea din prima parte a cărții se desfășoară). Prima poveste aduce în prim plan o relație ciudată între doi prieteni ce fac parte dintr-o bandă de cartier, dar nu o bandă de “după blocurile gri” ci una din aceea cu reguli și cod de onoare, o adevărată organizație criminală formată practic din copii. Un adevăr extrem de dureros, pentru că acești copii nu sunt doar niște delicvenți ci adevărate victime, dacă apuci să vezi miezul lucrurilor.
Francuccio și ‘Murgu sunt doi băiețași, unul provenind dintr-o familie bună, iar celălalt din una medie. Dar aceste lucruri nu par să conteze prea mult pentru că societatea se comportă aproape normal cu orice haită de băieți pusă pe violențe, furturi sau alte josnicii de gen. Este de neimaginat pentru noi, cum prin zona Napoli, care este al doilea cel mai mare oraș al Italiei, niște puștani fac legea și emit idei de genul: “Un câine care nu mușcă este un câine care începe să se muște singur” (aluzie la faptul că un puști de 13 ani nervos trebuie să fie capabil să facă rău altuia, căci altfel își va face rău chiar lui) sau “Dacă vrei să faci un rău cuiva, nu trebuie să anunți că urmează să o faci”, deci este perfect normal să semeni teroare. Citeam și nu-mi venea să cred… Dar dacă asta credeți că este totul, adică activitățile necugetate ale băieților, sunteți naivi, ce se întâmplă în sânul acestor familii întrece imaginația. Și despre familiile din rândurile cărora se ridică astfel de delicvenți aflați din cea de-a doua parte a cărții, presărate cu mai multe informații decât ai dori să stii despre climatul în care funcționeză Camorra în zilele noastre, despre familii în care copiii crec cu codul de onoare pe cap și la propriu sunt scuipați în fund de către tată ca “onoarea să nu le părăsească niciodată corpul”.
Camorra (mafia locală, mai exact, că am folosit acest cuvânt fără să precizez exact ce înseamnă) hotărăște cineva va muri și cine va trăi după bunul plac, iar “cine nu este la înălținea sistemului, rămâne pe dinafară” sau moare în chinuri sau i se întâmplă un “accident”. Adolescenții, încă de la vârste fragede sunt racolați de bandele mai mari și mai puternice și insufânduli-se ideea că pot deveni mari și tari și pot câștiga fraudulos o grămadă de bani, mulți dintre acești tineri ajung să-și piardă viețile mult prea devreme pentru idealuri fictive și prin suferință cruntă (fizică, pshică, ce mai? vieți distruse mult prea devreme).
Cartea este un rezultat palpabil al investigațiilor jurnalistice ale autorului, el însuși jurnalist de meserie. ea este presătă din loc în loc cu articole ce au apărut în pe diverse site-uri sau printate, despre cazuri reale ale adolescenților prinși și trimiși prin școli de corecție după ce au făcut parte din bande care au furat, bătut sau chiar ucis oameni. Unele relatări adevărate sunt însă despre tineri reali care și-au pierdut viețile prinși fiind în povești cu răzbunări, abuzuri sau chiar abandon. Foarte trist, te cuprinde un frig nemainîtâlnit citind rând după rând și parcă nevenindu-ți să crezi că în zilele noastre, într-o țară civilizată, din Europa, așa ceva este posibil. Repet: te simți bucuros că te-ai născut aici și ai primit o educație cât de cât bună.
Această recenzie participă la a doua campanie vALLuntar. La fiecare 15 comentarii strânse de o recenzie, Editura ALL cu sprijinul ROMSILVA va planta un copac. Sper ca și această carte tristă să planteze copăcei. Până în prezent recenziile pe care le-am scris au plantat câțiva copaci și o pot face în continuare până pe 23 martie, la finalul campaniei vALLuntar 2.
- 100 de minuni ale Italiei 58 de comentarii
- NONO vine cu 52 de comentarii
- Africa, dragostea mea a strâns 37 de comentarii
- Recuperarea unei identități a adunat 27 de comentarii
26 comentarii
Brrr, subiectul este cutremurator. Ma intreb cum se descurca mafia italiana cu tiganii “proaspat” mutati in zona.
Off-topic: Nu ti-am recunoscut blogul, am avut o surpriza cand m-am trezit cu noul format in fata. Imi place ;)
Haha, mă bucur că îți place :D E poaspătă renovarea :P
Despre țigani, mafia locală cred că spune: “cine or mai fi și caraghioșii ăștia?” :))
Si cand te gandesti ca aceeasi copii pot creste frumos, ca au atata potential, ca nu au nevoie decat de un model, de un indrumator. Copii aceia au nevoiue de o forma de organizare, de o structura, de un cod moral, si au ales unul cat se poate de tampit.
Am sa caut cartea, desi nu e o lectura comoda. Insa in general, viata nu e comoda.
Spor la sadit copacei sa avem!
NU este o lectură deloc comodă, m-am simțit foarte aiurea citind, dar îmi plac pe undeva poveștile adevărate și asta este… am trecut și peste această carte învățând multe, multe și triste :(
Daca vrei sa aprofundezi subiectul poti sa adaugi la lista cartilor de citit si cartea lui Saviano: Gomorra – http://descoparitalia.wordpress.com/2011/09/23/gomorra/ .
Cartea e foarte bine scrisa si intre timp a devenit cartea de referinta in ceea ce priveste acest subiect. Pe langa asta povestea autorului este putin zis trista. De cand a scris cartea traieste sub escorta, in locuri ascunse, i s-au refuzat multe drepturi.
Ti-o recomand cu multa caldura, desi nu e o lectura tocmai placuta.
Să știi că eu m-am gândit la acești autori, în ce pericole s-au pus scriind aceste cărți, mi se pare crunt să trăiești în teroare după ce ai scris o carte menită să arate realitatea tristă… Sincer, nu știu dacă mai vreau momentan să citesc așa ceva… cred că am fost prea șocată de această carte :(
Nu pot sa zic ca nu te inteleg. E un subiect foarte sensibil, iar multi dintre italieni il cam ignora tocmai pentru ca nu e placut.
Eu personal mi-am schimbat mult opinia despre zona si dupa ce am aprofundat subiectul nu ma mai intorc cu aceeasi placere in Napoli cu care mergeam primele dati.
Cu toate astea e o situatie din care cu greu se va iesi, daca se va iesi vreodata.
Deci să înțeleg că ți-ai schimbat părerea în bine?
stiam inca din copilarie de mafia italiana..si m-a fascinat intotdeauna subiectul; cred ca este o carte dura, dar este interesant de citit..sunt lucruri reale, care se pot intampla oriunde in lume;
intr-adevar suntem norocosi ca ne-am nascut aici, asa m-am simtit eu cand am citit(tot in cadrul campaniei) “in mare sunt crocodili”-povestea copilului afgan ..
Am citit și eu În mare sunt crocodili, ți-am și spus, mie mi s-a părut o carte mai umană aceea, în schimb aici a fost prea multă violență… mult prea multă.
La cat mai multi copacei Bia! Interesanta cartea, dar prea dura parca din ce povestesti tu aici…
Aceasta a fost ultima recenzie din acest sezon pentru copăcei, sper să-mi fi adus aportul la plantarea cât mai multora :)
intersanta cartea ta.
imie cam frica sa o citesc, pentru ca sunt sigura ca ma v-a marca intr-un fel sua altul, mai mult sau mai putin. insa si asta e un lucru bun pentru ca iti schimba viziunea asupra lucrurilor :)
frumoasa recenzia, felicitari.. ma faci sa imi doresc sa aflu mai multe sa vreau sa le aflu si eu viata mult mai amanuntit :)
Nu e vorba că trebuie să-ți fie frică, poate te va deprima puțin, dar vei afla și multe lucruri interesante din ea :)
Ai reusit sa transmiti fiorii ce te-au incercat dincolo de recenzie, felicitari pentru alegere si pentru capacitatea de a surprinde emotiile.
Mă bucur că am reușit să transmit exact ce am simțit în legătură cu această carte :)
Cărţile de acest gen mă cam indispun şi nu le aleg prea des de pe rafturi. Dar poate cândva o să ajung şi la acest autor-jurnalist şi o să-i citesc ideile.
A fost și pentru mine o alegere surprinzătoare, acum nu-mi pare rău, poate aveam nevoie și de o astfel de carte :)
Cutremuratoare carte.. si totusi cred ca as citi-o. Sau macar as incerca. unele lucruri trebuie cunoscute, nu ascunse.
Foarte tare îmi place ce ai spus: “unele lucruri trebuie cunoscute, nu ascunse”. Ai dreptate mare :*
Ca si cu multe alte lucruri, dam de unele carti cand, probabil, avem nevoie de ele. Daca eu am visat aiurea de la Jurnalul Sofiei Tolstaia, nu ma mir deloc ca pe tine te-a afectat asta…
Aș citit și eu Jurnalul Sofiei Tolstaia, zici că lasă urme și acesta? :D
Ai dreptate, ficţiunea e cea care te face să visezi cel mai mult. Titlul cărţi îmi palce, e aşa enigmatic oarecum:-? Nu ştiu uneori titlurile mă atrag foarte mult. Sper să reuşesc şi eu să citesc această carte.
Spor la citit şi la plantat!
Mulțumesc la fel! :*
Bafta la strans comentarii!
Mulțumesc, la fel! :*