Vă spun sincer că într-o țară în care zilnic te sperie zeci de lucruri și sute de oameni, care nici măcar nu poartă mască, ci așa sunt ei, mă mir că o sărbătoare ca Halloween-ul are succes, dar să nu ne speriem totuși căci eu azi sar peste partea cu sărbătoarea și las Halloween-ul doar în titlu. Tangențial se potrivește cu articolul ce urmează a fi scris. Și nu, nu mă deranjează, să sărbătorească fiecare ce vrea, în plus magazinele arată “sumbru” de bine în perioada asta, eu apreciez efortul, copiii se distrează etc (marketing, evidemment) :)
Postarea însă rămâne puțin morbidă (sau nu), pentru că o să vă vorbesc despre un cimitir, dar unul cum altul nu-i, un Cimitir Vesel. Aproape că nu am crezut pănâ nu am văzut și tare mi-ar plăcea ca, de fapt, să arate așa toate cimitirile. Am ajuns la Săpânța într-o primăvară ploioasă, dar cerul zbucuimat intensifica culorile, în special albastrul predominant al celebrelor cruci cu mesaje amuzante, pentru că da, la Săpânța nu e loc de lacrimi în fața crucilor solemne și anoste, ci poate fi chiar un loc… haios. Crucile viu colorate descriu în rime cu umor viața și moartea celor înmormântați acolo și dacă am înțeles eu bine, un loc de veci într-un loc de o asemenea importanță turistică nu poate avea oricine, iar cei care îl au l-au cumpărat cu bani grei.
Umorul oamenilor nu are limite și trece granița aceea dintre lumea de aici și lumea de dincolo, dar o face într-un mod inedit ca și cum ar vrea să ne spună că jalea nu stă în morminte reci și că poate moartea nu este chiar cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla ori că nu există un timp potrivit pentru a muri și pentru a trăi, ci totul este un întreg “colorat” și fără margini. Cu siguranță Marquez nu a vizitat Săpânța când a spus că “nu moartea ci viața este fără margini“, dar cei de la Săpânță, cu siguranță, fără să-l fi citit pe Marquez au ilustrat asta minunat. Da, în cimitirul de la Săpânța totul e viu, uiți unde ești și te miri că nu te încearcă niciun sentiment de amărăciune ci un fel de apreciere dincolo de orice timp, pentru cei plecați și etern necunoscuți ție. E momentul în care ai impresia că lumea asta atât de înverșunată merită circumstanțe atenuante din simplu motiv că toți oamenii par a avea umor, chiar dacă de cele mai multe ori nu pare…
Povestea nu e chiar atât de veche, vine de prin 1935 doar, dar a câștigat în valoare rapid și nesperat, iar lumea venea să vadă minunea. Stan Ioan Pătraș, un anonim sculptor în lemn la acea vreme, începe să sculpteze pe crucile pe care le realiza pentru cimitirul din sat și niște texte rimate care povestesc oarecum câte ceva din viața celui răposat… În timp, ideea este din ce în ce mai apreciată, iar ea se integra perfect în stilul de viață maramureșan. Sculptorul adaugă acestor rime din ce în ce mai multă culoare și savoare, își împodobește și casa cu sculpturi colorate și continuă să sculpteze la început până la 10 cruci pe an… însă la moartea sa, din 1977, Cimitirul Vesel care îi poartă amprenta ajunsese să fie locul a peste 700 din lucrările sale. Evident creatorul acestui loc deosebit în România este înmormântat tot aici, și-a comandat crucea în timpul vieții și ea a fost realizată de doi elevi de-ai săi, epitaful și l-a compus singur și îl puteți citi și acum pe crucea sa de la Sâpânța. În momentul de față, continuatorul tradiției crucilor de la Săpânța este Dumitru Pop, care a ales să și locuiască în casa maiestrului său și să o întrețină ca atelier și muzeu.
Turiștii curg valuri aici, într-o banală zi de joi autocarele cu turiști opreau la Săpânța cu entuziasm, se fotografiau cu crucile albastre, își cumpărau suveniruri (cruci în miniatură, m-am ales și eu cu una), râdeau și plecau mai departe. Pentru turiști viața mergea mai departe în altă parte, pentru Săpânța viața continua acolo, nealterată și la fel de viu colorată în verdele vieții, galbenul fecundității și fertilității, roșul pasiunii și pentru că așa ne-am obișnuit, negrul morții, simbolistica transcende timpul, iar el nu stă pe loc, chiar dacă uneori așa pare…
Am refăcut albumul cu poze de la Săpânța, scuzați naivitatea multora, aproape 6 ani se simt :)
23 comentarii
Si eu imi doresc atat de mult sa ajung in Maramures si mai cu seama la Sapanta! Fff faine pozele Bia:*
Si eu am vizitat Cimitirul Vesel toamna trecuta si mi-a placut foarte mult. Am ras de numa si nu am putut sa nu apreciez frumusetea acestui cimitir, care vin mai mult decat de la albastrul crucilor. Cred ca aici, la Sapanta, o sa gasim singurul cimitir fara lacrimi, in care este sarbatorita mai mult viata celor raposati decat moartea lor.
Mi-a placut inceputul si iti dau dreptate :D Despre cimitirul vesel nu ma satur niciodata sa citesc si sper sa ajung candva sa vizitez acest loc neobisnuit. O seara frumoasa Bia!
Este unul dintre cele mai frumoase articole pe care le-am citit despre Cimitirul Vesel, atât de savuros, a fost o adevărată bucurie, Bia. Iar prima frază este excelentă, cât se poate de inspirată :)
N-am vizitat niciodata cimitirul de la Sapanta, dar as vrea, la fel cum as vrea sa vizitez intreg Maramuresul…Frumoase randuri!
@Ramona: mersi, fa cumva sa ajungi, caci iti va placea cu siguranta :)
@Andra: asa de mult mi-a placut ce ai spus: “singurul cimitir fara lacrimi, in care este sarbatorita mai mult viata celor raposati decat moartea lor”, exact asta am simtit si eu :)
@Cris-Mary: eu zic că este un must în materie de turism în România, dar deși o destinație de amploare, nu mi se pare foarte vizibil in promovări :(
@Mira: mulțumeeeeesc :* mă bucur că a avut un succes nesperat articolul acesta :)
@Larisa: mersi draga mea, Maramuresul e splendid, iti trebuie o vacanta de minim o saptamana sa ajungi sa vezi ce e mai important :)
Chiar e un must in materie de turism in Romania! Cel putin pentru mine e un must.
@Addicted: da este, inainte sa ajung acolo mi-am dorit mult, la fel si cu Delta :)
Imi amintesc de tura de concediu , cand am dus americanii la Sapanta…noi ne distram printre curci si ei se uitau la noi precum viteii la poarta noua. :D pas de tradu , in americana , neaosul grai maramuresean…daca poti si-ti da mana! :D Cu toate incercari noastre fortate , n-am rausit decat sa ii face sa zambeasca cu politete.Nu pricepeau ce poate fi de ras intr-un cimitir , Oh my God! :D
Valeeeuuu….am scris cu nasul…cruci , nu curci , incercarile si reusit….scuze! :D
@Ana-Maria: stai linistita :) nu pot decat sa-mi imaginez acei turisti americani la Săpânța :)))
Abia astept sa ajung si eu acolo, mi-am programat in anul care urmeaza o astfel de vizita dupa ce m-am informat si mai ales ca am vazut si acest articol. Crucile sunt insotite de mesaje cu motivul mortii. foarte interesant!
Misto idee, dar pariez ca atunci cand ii baga in pamant tot cu bocit e, nu? Ce e drept nici eu nu prea inteleg versurile de acolo, decat pe cele simple. Majoritatea mi se par fara sens :). Asadar nici prea amuzante. Sigur voi le simtiti altfel. Mie oricum chestia asta cu ingropatul mi se pare horror. Eu vreau ars si raspandit peste ceva. Fara popa. Daca prind popa la inmormantarea mea ii bantui pe toti aia care au cuvenit sa-l aduca, la nivelul la care le-as acri muraturile, fierbe pestii in acvariu si bloca liftul intre etaje :P.
Apropo, popii ce parere au de bancurile de pe cruci? Ca ei sunt mai retrograzi asa si ma gandesc ca trebuie sa fie cativa care fac spume drept-credincioase…
@Adriana: mă bucur că articolul meu te-a motivat odată în plus să ajungi la Săpânța, e un loc cu adevărat interesant :)
@Vladimir: complexă discuție ar curge de aici :) dar ca sa nu ma labartez, iti zic doar atat, si eu urasc treaba cu “inmormantarea” = îngropare si eu vreau incinerare, dar nu stiu cat de posibila e pe la noi inca (este desigur si foarte scumpa), initial mi-a placut ideea cu aruncarea cenusii peste ceva, dar de cand am aflat ca cenusa poate fi amesecata cu pamant si seminte de… copaci, asta vreau, sa fiu transformata in copac… :)) Iti dai seama ce misto? Exista o firma care se ocupa de treaba asta, normal nu cred ca e din Romania, dar mi s-a parut cea mai minunata idee care a putut sa exista vreodata. Vrei link? :D Asta da discutie de Halloween :))
Mi-ar plăcea să-l vizitez, mai ales că n-am fost deloc în zona aia a țării. Și e ceva deosebit.
@Oana; tot Maramuresul e fantastic :)
Va asteptam pe toti pe la noi..Avem mult mai multe de oferit decat Cimitirul Vesel…:)
@Cotos: venim, venim și știm că Maramureșul e plai frumos :)
Cimitirul vesel, trebuie sa imi fac timp sa ajung pe acolo cand mai dau prin Romania.
Mi se pare un loc care trebuie vazut.
@Savoir Faire: da, categoric :)
Ca de obicei aduci in “lumina reflectoarelor” un loc minunat!Am vizitat Sapanta in anul 1974 cu expeditia scolara “Cutezatorii”. Echipajul nostru se numea “Puii Pajurei” caci invatam la scoala generala nr.178 din Cartierul Pajura.Am parcurs timp de 14 zile un traseu de la Baia Mare-Sighetul Marmatiei-Sapanta-Bogdan Voda-Ieud-Viseul de Sus-Borsa prin Pasul Prislop pana la Suceava. Atunci traia mesterul Stan Ioan Patras care ne-a primit acasa la dumnealui si ne-a vorbit despre pasiune sa. Cimitirul vesel a fost pentru noi o experienta extraordinara, mai ales ca mesterul ne vorbise despre ceea ce vom vedea si ne-a explicat cum, epitafurile scrise in versuri pe care le vom citi, vorbesc despre viata celui raposat sau despre felul cum a murit. Cimitirul Vesel din Sapanta trebuie vizitat neaparat pentru a vedea ca se poate vorbi despre cei raposati cu mult umor.
@Roxana: da, asta auzisem si eu ca epitafurile scrise in versuri pe cruci, vorbesc despre viata celui raposat sau despre felul cum a murit și exact asta mi s-a parut extraordinar… ce mai, un loc fabulos si unic in lume :)