Unde ești?

Titlu: Unde ești?
Autor: Marc Levy
Editura: Trei, 2009
Nr. pagini: 264
Preț: 10 lei în Diverta (promoție)
Recomandare: da, de relaxare.
 
Am citit cartea într-o sâmbătă în care nu am vrut să mai văd nicio altă carte care să mă pună pe gânduri și să nu-mi dea pace, am vrut ceva care să mă relaxeze foarte tare. Și am reușit cu această carte a lui Marc Levi. În plus era cartea lunii martie pe Serial Readers, așa că imediat după ce am terminat-o m-am pus pe vorbit cu fetele de acolo, Laura, Maya, Andreea
 
Dar… ca și roman mi s-a părut destul de slab, fără o construcție riguroasă, autorul nu a reușit să țină povestea la un nivel ridicat și părea mai repede că trece peste unele momente cheie din roman cu multă naturalețe lăsând cititorul cu ochii în soare, asta ca să nu zic cu buza umflată că mi se pare cam prea grosolan mai ales pentru un roman de dragoste ce se vrea a fi.
 
Povestea e simplă: doi tineri îndrăgostiți încă din copilărie unul de celălalt se despart într-un aeroport pentru că ea, Susan pleacă să devină voluntar pentru a ajuta oamenii din tările defavorizate. El, Phillip rămâne să studieze și să o aștepte pe ea. De altfel el îi promite ca va fi alaturi de ea atunci când îl va chema. Se văd mereu între două avioane și relația pare să nu ducă niciunde. Despărțirea e inevitabilă, iar Phillip chiar dacă pare că merge mai departe e marcat profund de faptul că nu a luptat mai mult pentru ea.
 
Anii trec și într-o zi, Phillip, acum la casa lui, cu familia lui se trezește la ușă cu o fetiță care se prezintă a fi a lui Susan, că mama ei a murit, iar el e cel care primește custodia ei… și toate lucrurile se întorc pe dos în viața lui Phillip, dar mai ales a lui Mary soția lui, care subit ajunge personaj central. Relația lui Mary cu nou apăruta fiica vitregă, pune în umbră povestea inițială de dragoste dintre Phillip și Susan.
 
Dacă vă întrebați de unde titlul, “Unde ești?”, el cred că vine din vasta corespondență dintre Susan aflată în Honduras și Phillip la New York. Din altă parte chiar nu știu de unde poate veni titlul. Alții cred altceva? Să-mi zică și mie…
 
P.S. Am rămas în urmă cu multe cărți de care nu v-am povestit, dar văd că m-am obișnuit să scriu doar despre una-două pe săptămână :D

Concurs! Horoscop cu dragoste.

Cei care cred în horoscop sunt cei care își beau în fiecare dimineață cafeaua citind ce zic astrele pe toate site-urile, ascultând-o pe Neti la Radio și la Tv, urmărind emisiunea Uraniei, etc… .


Recunosc: și eu îmi mai citesc uneori horoscopul și știu de multe ori că e o prostie, dar… e genul de prostie care mă binedispune :)

Am o carte care se numește: “Horoscop cu dragoste” de Hazel Dixon-Cooper (Editura Polirom, 2004, 276 pagini), o carte pe care eu sincer am frunzărit-o acu ceva vreme și acum vreau să o fac cadou cuiva care ar dori să se inspire din ea, cuiva care poate are o pasiune pentru astrologie, sau poate cuiva care nu poate “înghiți” horoscoapele :D

Ce trebuie voi să faceți pentru asta? Să-mi lăsați un comentariu în care să-mi spuneți dacă credeți sau nu în horoscop. Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce? Sunt foarte curioasă :)

Aștept răspunsurile voastre până luni 26 aprilie. Baftă!

De unele lucruri mi-e dor de mă usuc (I)

Și se întâmplă ca acelea să fie cele pe care nu am cum să le mai trăiesc altfel decât în memorie și atunci am starea pe care o am acum, zilele astea… melancolie.
 
Nu am fost o mare fană a duminicilor, dar multe dintre cele din copilărie încă își păstrează aroma nealterată în mintea mea, multe dintre acele duminici mă fac să tresar numai când o rază de soare îmi amintește de ele. De exemplu ieri… a fost foarte frumos afară, dar nu am plecat niciunde, am ieșit doar pe balcon și am respirat, mi-am umplut plămânii cu exact același aer de prin ’92-’93-’94. Amintirile au venit și mi-am umplut sufletul… eram la Ineu, acasă, ne pregăteam să luăm masa de prânz (de fiecare dată în familie cu supa de pui, friptura, cartofii piure și ceva plăcintă). Tati ca de obicei (priceput în bucătări) se pregătea să strecoare supa, mami poate încă mai urmărea cuptorul să vadă dacă mai lasă sau nu plăcintă… iar la Radio România Actualități (mergea tot timpul în bucătărie) se auzea o muzică (foarte cunoscută, dar nu știu melodia, e un jingle drăguț de tot și acum îl au cei de la Radio), care era ca un semnal că era ora prânzului. (Nu l-am mai auzit de mult, dar de fiecare dată când îl aud parcă inima îmi bate mai tare).
 
Iubeam momentele astea, le așteptam toată săptămâna, erau oaza mea de liniște, erau oaza mea de bucurie… de fapt cred că atunci mă simțeam cel mai protejată, cel mai iubită și cel mai fericită. Apoi mă tolăneam cu tati la televizor, el adormea după 5 minute, eu mă uitam la emisiuni gen “Turnul Babel” sau ce emisiuni duminicale mai existau în vremea aia (vă mai amintiți de ele?). Dacă mă plictiseam mă puneam să citesc sau să scriu diverse chestii, era așa o “dulce, plictiseală”. Poate mă gândeam că a doua zi merg la școală, poate mă gândeam doar la ce să mai fac până seara, poate nu mă gândeam la nimic… ce plăcut era…
 
Vântul mai bate puțin, îmi răvășește părul și… brusc e sâmbătă… ascutăm meciurile la Radio Timișoara, afară e soare, mami spală, tati trebăluiește cu o ureche la radio cu una la mine să audă ce fac. Ne facem planuri, multe, multe planuri…
 
Apoi poate timpul chiar trece prea repede, e CM de fotbal (America ’94), tati ne zice să nu-i facem program, noi două râdem :)) Apoi poate mai renunță el la niște meciuri, poate renunță mami la “azi avem de lucru”, poate renunț și eu la joaca pe afară și merg să văd un meci cu el în cameră. Eu cu un suc, el cu o bere… (nu-și lua nicio bere fără să ia și la “fetele” lui ceva).
“Și să vezi ce meci va fi diseară!”, “Azi noapte când s-a calificat România în sferturi, am sărit de pe fotoliu și am venit și v-am pupat.” “Ai simțit? Mami s-a trezit.”.
 
Eu nu mă trezisem… uneori aș prefera să nu mă fi trezit nici acum. Uneori. E luni.

Despre frumusețe (leapșă pentru fete).

De la Rontziki, o leapșă despre cosmeticale… m-am distrat puțin… așa ca de vineri seara :)
 
1. De cate ori pe zi te speli pe fata?
De vreo 2 ori… în general, vara poate de mai multe ori.
 
2. Ce fel de ten ai?
Combinat :D
 
3. Cu ce iti cureti fata?
Demachiant, servețele umede demachiante, loțiune tonică.
 
4. Folosesti exfoliant?
Pentru față nu prea… am impresia că-mi usuc tenul voit.
 
5. Produsele carei firme le folosesti?
Depinde: pentru față: Oriflame (mam e reprezentat), Garnier (și îmi plac foarte mult), Farmec (au câteva excelente), pentru corp: Garnier și Yves Rocher (dar cum “colecționez” geluri de duș… am de pe la diverse firme).
 
6. Ce crema folosesti?
Aha, m-am prins e doar despre față… păi momentan am o cremă foarte bună pe bază de aloe de la Farmec, nu-mi încarcă tenul dar în același timp îmi lasă pielea foarte fină. Îmi plac si cremele de la Garnier (cele pentru ten mixt).
 
7. Ai pistrui?
Uneori parcă văd cățiva pe nas (mami are câțiva (puțini) și de aia mă tot studiez) :))
 
8. Folosesti crema pentru ochi?
Am folosit acu ceva vreme și sincer, lăcrimam de la ea, deci am abandonat-o.
 
9. Ai fost sau esti predispusa la acnee?
Nu am suferit cu acneea, mă disperă punctele negre, fetele știu de ce :))
 
10. Ai avut vreodata nevoie sa folosesti Proactiv?
Asta ce mai e?
 
11. Ce fond de ten folosesti
Nu prea folosesc, dar când o fac am unul de la Rimmel care că ajută.
 
12. Dar anti-cearcan?
Dețin unul de la Oriflame, dar tre să văd dacă nu a expirat, deci îl folosesc foarte “des”.
 
13. Ce nuanta a pielii ai?
Albă… mă bronzez destul de greu, dar când o fac iese o culoare frumoasă (și muncită).
 
14. Ce crezi despre genele false?
Nu mi-aș pune, se vede de la o poștă că sunt false.
 
15. Stii ca trebuie sa-ti schimbi rimelul o data la 3 luni?
Da, și că tot veni vorba cred că trec la cel nou… .
 
16. Ce marca de rimel folosesti?
Rimmel e cel mai bun după mine, dar am mers și pe varianta Oriflame.
 
17. Sephora sau Mac?
Sephora
 
18. Ai un card Mac Pro?
Nuuu, există Mac în România?
 
19. Ce instrumente folosesti pentru machiaj?
Nu prea mă machiez ca la carte, iar când o fac degele îmi sunt de real ajutor.
 
20. Folosesti baza de machiaj pentru ochi?
Când merg la un eveniment și îmi pun ceva machiaj, dau și cu cremă înainte.

 

21. Dar pentru fata?
Dau peste tot :))
 
22. Care este culoarea de fard preferata?
Îmi place să le combin, dar preferatele ar fi culorile nude.
 
23. Folosesti creion sau tus?
Creion da, dermatograf negru… cu tuș nu mă știu da.
 
24. Cat de des iti bagi creionul in ochi?
Măi… acuma nici chiar așa de “mulish” nu-s… poate nu-s eu foarte pricepută ca capitolul machiaj, dar nici ochii nu mii scot.
 
25. Ce crezi despre pigmenti?
Cum? Despre pigmenții naturali? Numai bine :))
 
26. Folosesti machiaj mineral?
Pfoai… nu… cred :P
 
27. Care e rujul tau preferat?
Lip gloss și balsam de buze Nivea sau Labello.
 
28. Dar lipgloss -ul?
Vezi mai sus.
 
29. Care este blush-ul tau preferat?
Am unul Oriflame… da nu ma dau, cred că e roz.
 
30. Iti cumperi produse de machiaj de pe Ebay?
Nu.
 
31. Iti plac magazinele cu produse cosmetice?
Daaa, de plăcut îmi plac, acolo aș vecui.

 

32. Mergi la Cosmetic Company Outlet?
Asta e la București?
 
33. Ai luat vreodata in considerare sa faci cursuri de machiaj?
Nu, dar îmi place să machiez alte persoane, cred că știu să combin culorile să iasă ceva drăguț, la alții imi iese mai bine ca la mine.
 
34. Uneori esti stangace cand te machiezi?
Dreptace de obicei :)) :))

 

35. Numeste o “crima” in ceea ce priveste machiajul.
Strident și nepotrivit unei ocazii.
 
36. Iti plac culorile aprinse sau cele neutre in ceea ce priveste machiajul ochilor si buzelor?
Neutre, clar.
 
37. Care celebritate are intotdeauna un machiaj impecabil?
La TV toate par a fi OK machiate căci se ocupă un profesionist de asta, deci e greu să spun.
 
38. Daca ar trebui sa iesi din casa folosind un singur produs de machiaj, care ar fi acela?
Dermatograf negru pe pleoapa inferioară.
 
39. Iesi din casa fara sa te machiezi?
Se mai întâmplă, dar în general am grijă să am un creion prin apropiere.

 

40. Crezi ca arati bine si nemachiata?
Sincer, da, doar că dacă pun un pic de ceva arat mai “vie”.

 

41. Din punctul tau de vedere, care e cea mai buna marca in materie de cosmetice?

Nu știu.

 
42. Ce crezi despre make-up?
E o artă pentru cine știe ce are de făcut, un rău necesar uneori pentru alții, ceva drăguț pentru cei care privesc probabil.
 
Fetele ce ziceți? Vulpitza, Ancuța, Ana Maria, Mariana.
 

Alice în Wonderland

De ce ar trebui să vadă cineva acest film?
Pentru este cu adevărat frumos, e genul de film care se lipește de un om mic sau de unul mare la fel, folosind aceeași cale… a basmului pentru orice vârstă.
 
Toți cred că știm povestea lui Lewis Caroll, toți am trăit aventura lui Alice cu cartea în față plănuid o evadare la fel ca ei, poate dacă am fost prea mici am fost nițel speriați, dacă însă am fost mai mari cu siguranță am avut pe față un zâmbet plin de entuziasm…
 

Tim Burton, regizorul filmului apărut anul acesta, ne-a rechemat în Wonderland cu același talent
ca și Lewis Caroll, ne-a pus face to face cu o Alice ceva mai mare dar la fel de “nebună” și cu persoajele cunoscute la fel de “colorate” și năucitoare. Tim Burton a reușit ca schimbând o poveste să o facă să arate exact la fel ca și cea inițială. E un talent fără pereche să faci așa ceva, e ceva dincolo de creație artistică.
 
Normal am și eu o slăbiciune pentru Johnny Deep, la fel ca Tim Burton (care l-a distribuit în foarte multe filme), felul în care joacă Deep rolurile acestea incredibile (a se vedea și Charlie and the chocolate factory) e unic, e fabulos, psihedelic și peste măsură de incitant. Nu cred că am destule epitete și metafore ca să descriu rolurile sale în acest registru.
 
Mi-a plăcut mult descrierea de pe pagina Wikipedia lui lui Tim Burton:Un cinefil recunoaşte după primul impact vizual un film semnat Tim Burton, iar în momentul în care îl vede pe Jonny Depp se convinge că filmul vizionat este al regizorului american. Mai ales în ultimii ani, Burton a lucrat aproape exclusiv cu actorul Depp ca dovezi stau cele mai recente filme ale regizotului, este vorba despre “Charlie şi fabrica de ciocolată” şi “Sweeney Todd: Barbierul diabolic din Fleet Street”. Cei doi reprezintă cuplul cinematografic perfect, sinergia între actorul Depp şi regizorul Burton este absolută. Burton are personajul, iar Depp talentul de a-l întruchipa. Stilul întunecat se completează prin prestaţia de excepţie a actorului mai mult de atât fizionomia sa reflectă parcă fiecare personaj al lui Burton. Fie că e vorba despre Edward cel mai sensibil ciudat (an uncommonly gentle man), Ed Wood, Ichabod Crane, Sweeney Todd sau Willy Wonka, toţi reprezintă nişte personaje de excepeţie, date la o parte de societate, neînţelese şi pasionate de artă. Personajele caută absolutul în domeniul lor oricare ar fi acesta. Oarecum personajele apar toate în oglinda lui Burton.”
 
Apoi a mai fost muzica… wow, am rămas în scaun până s-a golit jumate de sală (care era aproape plină, iar filmul își avusese premiera de multă vreme) doar ca să ascult genericul de final.
Nu e prea tărziu ca să mergeți să-l vedeți în 3D la cinema…

UPDATE: Caravana Gaudeamus 2010 la Cluj

Ieri a debutat la Cluj, ediția a XI a Târgului de carte Gaudeamus

Locație: Piața Unirii – Matei Corvin
Intare: liberă
Orar: de miercuri-sâmbătă (10-19) și duminică (10-14)
 
Am dat pe acolo ieri pe la ora 13 și cel mai probabil că am să dau și azi. Foarte aglomerat nu

mi s-a părut a fi ieri și a fost OK pentru că deși din afară cortul târgului pare mare, înăuntru standurile par înghesuite ca în fiecare an. Cum intri dai la un capăt de Nemira (oferte dintre cele mai bune, cărți de Wilde și Herbert cu 5 lei), iar la celălalt capăt Herald unde mi s-a părut aglomerat și nu am zăbovit.
 
Humanitas avea un stand mic și destul de ascuns, lume multă pe acolo dar nu știu la ce, ofertele sunt cele din magazin, cărți la 5 și 10 lei la fel ca la librărie, mi-a atras atenția o singură carte pe care datorită prețului (nu de târg) nu mi-am luat-o încă.
 
Corint mi-au plăcut, au cărți din biblioteca clasică la 10 lei (Zola and many others), dar și din Leda (care-mi place mult) la 15 lei, mi-am luat o carte mișto pe care o vreau de ceva vreme “La pescuit de somon în Yemen”. Azi sigur mai trec pe la ei :D
 

Rao nu m-a convins, cărți scumpe, nimic care să te facă să vrei să cumperi de la ei, la fel și All sau Paralela 45, sorry. În schimb editurile mici m-au surprins plăcut ca și anul trecut. Edituri ca și Eikon (în plină expansiune) sau Casa cărții de știință, ori Limes sau SemnE (de unde mi-am luat cartea compusă de Mircea Oprean pe baza corespondenței cu Zoia Ceaușescu “237 de zile în mormânt”) au fost la înălțime cu lansări live, cu atutori la stand.
 
Marele stand al ziarului Adevărul a fost cu mult mai puțin vizitat ca și anul trecut când nu se putea străbate până la cărți, măcar acum standul arăta impecabil, ca o adevărată librărie. În contrabalans, standul Jurnalul Național nici măcar nu era amenajat încă, poate o fi azi căci îmi trebuie ceva de la ei.
 
Nu am putut să nu observ absența Poliromului sau :(( sau prețurile ENORME la dicționare și la ghidurile Lonely Planet :((
 
UPDATE: Buuun, deci am fost și azi… mai bine nu mergeam că am dat o grămadă de bani. Azi a fost lume și mai multă deși afară a fost cu mult mai urât, ploua ca toamna, așa că toată lumea s-a bulucit la târg.
 
Eu am plecat acasă cu 7 cărți :D. Două despre Blaga (deh, pentru școală) Mircea Popa –

Lucian Blaga și contemporanii săi și Traian Pop – Lucian Blaga, ontologia culturii, ambele de la Casa cărții de știință. De la Pro Editura (care avea azi reduceri mai mari ca ieri, sau cel puțin așa mi s-a părut mie) am plecat cu 3 cărțulii pe care le-am ochit de multă vreme: două alcătuite de Frederic Perroud despre două cupluri celebre (Kelly-Rainier și Cerdan-Piaf) și cartea lui Gilles Leroy-Alabama Song (biografia Zeldei Fitzgerald).
 
Și pentru azi aveau standul gata, am trecut pe la Jurnalul și mi-am luat, pentru că le ratasem la apariție, cele două volume din Noaptea de Sânziene a lui Eliade. Și astfel am ieșit rapid din târg pentru că nu mai doream să cheltui niciun leu în plus.
 
La ce îmi stă însă gândul? (au rămas necumpărate): Totul este iluminat – Jonathan Safran Foer și Femeia comestibilă – Margaret Atwood :(( Plec să plâng că nu le-am luat, dar asta ar fi însemnat 50 de lei (oricum aveau prețuri de librărie).
 
Cum nemulțumitului i se ia darul… mă mulțumesc cu atât și aștept târgul de la anul :)