Discobolul

… din volumul de Aforisme al lui Lucian Blaga.

Mai urmează: Elanul insulei, Ceasornicul de nisip și Din Duhul eresului.

“Dialog de legendă. Un copil m-a întrebat: oare viermii care ne mănâncă în mormânt fac și ei mătasă?
După oarecare ezitare am răspuns: Depinde!”

“Cea ma stranie întâlnire. Glasul propriu, dacă ni-l auzim cum ni-l aud ceilalți, ni s-ar părea cu totul străin. Când auzim glasul nostru pe o placă de gramofon, nu-l recunoaștem. Să nu fie oare la fel și cu sufletul nostru? Dacă ni s-ar da posibilitatea să-l întâlnim, sufletul nostru ni s-ar părea atât de străin, că nici nu ne-am opri ca să-l privim.”

“Ah, simbolurile. Steagul este un simbol lamentabil: fălfâie după cum bate vântul.”

“Mutilarea Universului. Prin ce ar putea să fie mutilat Universul?
Prin moartea înainte de vreme a unui om pe cale de a plăsmui un Univers al său.”

“Cu penele altuia: Cu penele altuia te poți împodobi dar nu poți zbura. Acest lucru nu-l prea știu oamenii, dar îl știu păsările.”

“Măreție fără efort. Ceea ce mă uimește totdeauna la un răsărit de soare este ușurința magnifică cu care se face, totală lipsă a efortului. Și totuși, prin ceea ce are loc se schimbă fața lumii.”

“Discobolul. Discul solar se vede încă înainte de a răsări. Discul solar se vede câtva timp și după ce apune.
Fizica lămurește perfect acest fenomen. Privind însă lucrurile într-un fel mitic, totul se petrece ca și cum soarele și-ar arunca discul înaintea și-n urma sa.”