PARIS jour 1, reve 1

Ceva mai harnic, Clau a început deja povestea pe Starlog, așa că puteți citi deja Paris, premier jour. Eu parcă nu mă pot aduna, mă tot gândesc ce frumos a putut fi și când mă pun să scriu, vreau să le dau afară pe toate în același timp, ceea ce nu-i posibil :D

Așa că evident încep cu ziua de joi 19 noiembrie, când la 7:20 am avut TGV-ul spre Paris. Deși aveam de parcurs 750 de km (cam ca de la Cluj la Constanța), în 3 ore jumate am fost la Paris în Gare de Lyon. Respirasem aer de Paris și în octombrie când am venit la Montpellier, dar atunci nu văzuzem decât metroul și gigantul aeroport Charles de Gaulle. Acuma m-a întâmpinat gara, absolut plină, dar senzațional de frumoasă. De afară nici nu-ți dădeai seama că este o gară.

De aici, pentru că aveam timp suficient până să merg la Porte Maillot să-l aștept pe Clau, am luat metroul doar până la stația Chales de Gaulle Etoile, unde știam că voi ieși exact în fața Arcului de Triumf, în capătul vestitului Champs Elysees. Când am ieșit din metrou și am văzut imensul Arc și mulțimile care se îmbulzeau spre el, când am respirat aerul răcoros de toamnă diferit de cel din sud, când am aruncat privirea spre nesfârșitul bulevard m-am simțit o furnică, mică, mică în mijlocul oceanului.

M-am învârtit în jurul arcului de câteva ori, apoi am luat-o pe jos spre Porte Maillot admirând în zare foarte modernele cladiri din La Defence, care au în mijloc și ele arcul lor. Cursa Wizz Air de la Cluj a ajuns fără întârziere în Beauvais, iar de acolo până la Port Maillot a mai trecut o oră. Am avut parte de o supriză inedită aici când după ce m-am revăzut cu Clau, m-am întâlnit și cu o fostă colegă de facultate venită cu soțul în excursie la Paris exact cu același avion ca și Clau. Din păcate nu am putut sta mult de vorbă cu ea, ca trebuia să mergem și noi să ne cazăm, era deja ora 14:30, dar m-am bucurat enorm că am văzut-o. (Pentru Claudia! Bia a fost, ce zici?)

Pentru cazare am avut de mers ceva mai mult cu metroul, dar din fericire avea stație la 200 de metri de Hotel Altona. Acest Hotel nu e chiar cel mai frumos din lume, dar pentru 2 stele și pentru cât timp aveam să petrecen noi în el a fost mai mult decât suficient. În plus, aveam micul dejun asigurat, personalul a fost prietenos, prosoapele au fost schimbate zilnic, aveam tot confortul în cameră și în baie, iar din hol aveam și internet. Dacă nu dispuneți de bani mulți și nici nu aveți pretenții, atunci Altona e de luat în seamă (plus că e la 15 minute pe jos de Sacre Coeur).

Noi doar am lăsat bagajele și ne-am odihnit 10 minute, apoi am luat-o spre centru. Obiectivul principal era Turnul Eiffel noaptea cu toate luminile alea pe el. Vreau să vă spun că atunci când am coborât din metrou și am urcat la suprafață, Turnul era chiar în fața noastră și arăta exact ca în poza de la ecranul calculatorului meu de la Ineu. Țin poza aia ca wallpaper de vreo 3 ani, când nu mi-am făcut nici cea mai mică iluzie că am să-l văd pe viu exact așa. A fost superb și spre deosebire de Clau, mie turnul mi-a plăcut enorm, de poveste. Merită din plin văzut seara cu luminile și toată atmosfera, nu e neaparat extrem de romantic, dar e de neuitat :)

Am stat la coadă să urcăm, dar fiind joi nu am stat foarte mult. Pentru 13 euro de persoană (doar copiii au reducere) am urcat cu liftul care funcționează din 1889, inițial până la nivelul 2, iar de aici până la nivelul 3, respectiv în vârf. Imaginile de sus îți taie respirația, Parisul noaptea e fenomenal, dar din păcate aparatul meu nu e foarte grozav și pozele nu au ieșit toate formidabil. Oricum trebuie să fii acolo să vezi și să simți, altfel piere tot farmecul.

Singurul impediment a fost vântul, astfel am fi zăbovit mai mult acolo cu toată oboseala. Ne-am sunat mamele din Turn și ne-am alintat o tzâră :)) Apoi am stat la coadă la lift să coborâm. De jos am mai admirat Sena și ne tot întorceam capetele spre Turn să-l mai vedem cuprins în jocurile de lumini. Primele imagini din Paris mi s-au prins cu Super Glue de retină și cu ele în față am adormit.