Iced caffe în nordul Italiei

Tot n-am pozele alese, îmi pare rău, dar pentru că prea multă lume m-a întrebat de escapada noastră în Italia, am decis să scriu o „mică” introducere cu păreri aproape la cald, despre o zonă în care acum am ajuns prima dată. Cum mi s-a părut, ce am făcut, ce nu mi-a plăcut etc.

DSCF1935

În primul rând, cred că dintre toate aeroporturile pe care aterizează Wizz-ul cu plecare din Cluj, în Italia, Bergamo e singurul pe care nu îl încercasem. Și am făcut eu așa un traseu complet imaginar, pe la început de an, fără să am habar că s-ar putea să găsesc bilete pe placul meu și chiar să merg până la urmă (e chiar prima chestie pe care am notat-o în agenda pe 2013, serios!). E bine să-ți faci planuri uneori, e bine chiar să le scrii, poate așa îți vine mai limpede că acolo unde se naște o necesitate se va naște și o posibilitate.

Și uite așa am zis să zburăm spre Bergamo, care Bergamo e aproape de Milano, care Milano e aproape de Lacul Como, care Lac Como era pe lista scurtă de văzut cât mai repede cu puțință. În plus îmi era un dor mistuitor de Italia (da, era chiar mistuitor). Mergeam deci în Lombardia, unde sunt o grămadă de locuri de văzut și peisaje de admirat, mergeam prima dată în Italia de Nord, cea mai bogată zonă a peninsulei și una foarte ofertantă ochiului meu curios de curios.

Desigur, am auzit despre Milano și eu că nu prea e un oraș italian fain. Am auzit că nu prea ai ce vedea și categoric trebuie să ajungi în el dacă vrei doar shopping și eventual să vezi Cina lui Da Vinci. Na, n-am făcut nici shopping și n-am văzut nici Cina, dar nu cred că am fost degeaba la Milano. Mi-a plăcut din primul moment când am intrat cu autobuzul în oraș și am zis încă de la periferie că mie (subiectiv) mi se pare un oraș elegant, cu clădiri luxoase și aer elevat. Mi-a inspirat încredere de la prima vedere și datorită faimei oarecum proaste pe care a căpătat-o în ochii mei înainte de plecare, evident la fața locului mi-a întrecut așteptările.

Ne-am cazat într-o zonă chiar frumoasă și liniștită, undeva lângă Piazza Lodi, la Hotel Mec (chiar aveau numai Mac-uri în interior, cred că știu de ce i-au pus numele pe care îl are). Eram la 10 minute cu metroul de Duomo (stația Lodi) și cum numai cu metroul ne-am deplasat ni s-a părut perfectă amplasarea. Pentru metro ne-am făcut abonamente de o zi, asta pentru că au fost și zile în care am fost plecați din Milano și pentru care nu avea sens să plătim abonament de oraș aiurea. În afara orașului am folosit la greu trenul (am 100 de poze de prin gări, Clau a fotografiat toate locomotivele, în plus Milano Stazione Centrale este, JUR, cea mai frumoasă gară din câte am văzut eu până acum). [O bucată din Stazione Centrale în fotografia alăturată]

DSCF1573

În Milano am văzut obiectivele principale (o să vorbesc mai pe larg într-un articol dedicat), dar de departe mi-a plăcut cel mai mult Domul, este grozav, o bijuterie ce nu mi se pare că seamănă cu nicio altă catedrală văzută. În Piazza del Duomo este însă o aglomerție de nedescris și la cât e ea de mare mie mi s-a părut prima dată mică happy Abia când am văzut-o de sus de pe terasa Domului mi-am dat seama cât este de grandioasă de fapt.

Cum Milano nu era ținta escapadei, am ieșit prin Lombardia chiar de a doua zi. Întâi a fost Como, lacul și orașul (care apropo, este imens, nu cum am crezut eu inițial că ar fi o stațiune de munte cu lac atașat), apoi a fost Bellagio, „perla de la Como”, cel mai minunat loc de pe Lacul Como, apoi urcarea cu funicularul la Brunate, un sat cocoțat pe unul din dealurile ce împrejmuiesc lacul, apoi am văzut Pavia, un oraș subllim, ne-a plăcut mai mult ca și turisticul Como chiar și fără lac, iar în cele din urmă, am reușit să vedem și Bergamo (atât orașul de sus cât și cel de jos), asta în ziua în care am luat avionul înapoi spre casă. Sigur că a fost intens și obositor, sigur că a fost frumos în măsura în care a fost și extenuant, dar nu regret nicio secundă, mă bucur că am reușit să văd tot ce mi-am propus și m-am întors atât de plină de povești că dau pe dinafară, dar trebuie să se mai sedimenteze din amintiri ca să le pot împărtăși mai apoi.

Mi-a plăcut! A fost Italia, a fost și nunta noastră de bumbac, a fost și o vreme frumoasă cum nu am sperat (în România era cod galben de ploi de am crezut cu o seară înainte că ne vor amâna zborul, Praga era inundată, iar în Germania se conducea cu 60 km/h pe autostradă din cauza ploii, în condițiile în care nemții n-au restricții de viteză pe autostradă). Eu m-am broznat puțin pe față, asta în timp ce în depărtare vedeam munții înzăpeziți și atât că falnici că te indimidau instant (de menționat că eu n-am mai văzut așa munți înalți și deși nu-s tocmai o munțomană mi-au plăcut la nebunie, parcă aș fi vrut să fiu și mai aproape de ei).

A fost destul de ciudat cum mă ardea soarele, iar zăpada de pe cele mai înalte piscuri ale Europei părea că va rămâne acolo într-o iarnă veșnică… A fost copleșitor! Tot peisajul și tot sentimentul mi se părea că are gust de cafea cu gheață, poate cu puțin topping de ciocolată, simțeam cum îmi trezește fiecare celulă, mirosul îmi inunda nările și n-am să-i uit niciodată senzația de dulce catifelat… E poetică Italia… în toate cele… REVIN!

DSCF1925

25 comentarii pentru “Iced caffe în nordul Italiei

  1. Prima data cand am aterizat in Italia, pe Bergamo s-a intamplat. Din pacate, ma indreptam spre Verona, asa ca mare lucru nu am vazut. Sigur, nu regret, Verona este uimitoare, dar mi-ar fi placut sa am ocazia de a trece o fuga prin Milano.

  2. acum imi dau seama cat de putin am vazut din lacul como (noi am stat o seara in oraselul dongo, doar atat am vizitat si tot mi-a placut enorm) si mi-ai confirmat ca zona isi merita macar o mini-vacanta separata. de-abia astept detalii si evident…pozeeee!

    1. Acum că au venit și pozele și povestea completă, DA, ai văzut că am spus că merită acolo o vacanță de 10 zile cel putin happy

  3. M-a captivat total descrierea ta şi m-a făcut să-mi doresc foarte mult continuarea.
    Sunt însetată după privelişti, locuri de vis, călătorii… e cea mai bună hrană pentru suflet.

  4. Când am vizitat lacul Como am stat la Lenno, un sătuc mic, dar tare cochet, unde se află Villa Balbianello, cu o grădină superbă şi o privelişte breathtaking! Am făcut multe plimbări pe lac cu vaporaşul, am stat vreo 4 zile pe-acolo, e o atmosferă desprinsă din filme, la propriu şi la figurat (şi nu doar din „Casino Royale” laughing )

    Cât despre Milano… îmi amintesc că a fost o adevărată aventură să găsim o cameră de hotel, nu ne făcusem rezervare şi era nu ştiu ce festival, iar mai peste tot era plin. Dar până la urmă a fost ok, am văzut şi un pic de Dom, de Galerii, de Castello Sforzesco, ceva vitrine de magazine de modă… happy

    1. O da, noi ne-am făcut rezervarea la hotel cu 3 luni inainte, este un oras foarte aglomerat, plin de turisti americani, chiar am zis că n-am văzut niciunde in Italia asa multi americani ca la Milano și la Como…

  5. Gara din Milano este spectaculoasa. Si mie mi-a placut mult, chiar daca a fost facuta de vremea lui Mussolini. Italienii nu se rusineaza sa aminteasca lucrurile bune facute de Il Duce si, printre acestea, este arhitectura – rationalismul italian – un domeniu care a fost inspiratie, apoi, pentru multi altii: Ministerul de externe italian, cartierul EUR din Roma, cladirile construite in epoca fascista care se gasesc putin pretutindeni in Italia (la Como este cladirea Gardei de Finante, un obiectiv intrat in ghidurile turistice, probabil ca ai vazut-o).

    1. Știam că e de pe vremea lui Mussolini, că e o megalomanie de-a lui, dar mi-a plăcut, pe bune, e chiar… fabuloasă happy

    1. Nici acum nu ne-am revenit bine, mai ales că au urmat încă două weekend-uri de forță laughing Se vede de fapt când am ajuns să vă răspund la comentarii, scuze, scuze, scuze kiss

  6. oooo, oare unde ai auzit ca Milano nu e un oraș fain si că nu prea ai ce vedea?! mie îmi place happy Ma bucur mult ca ti-ai schimbat intre timp parerea winking Frumos weekend ati avut, abia astept pagina urmatare a jurnalului de calatorie si… nu în ultim rând:
    LA MULTI ANI! sa fiti feticiti si sa va iubiti toata viata, sa aveti parte de sanatate si clipe senine! imbratisari!

    1. Mulțumim Carmen! kiss Păi am auzit la multă lume și încă foarte vehement laughing Dar nu mai contează, mie îmi place mult, sper să revin cândva happy

  7. La prima mea vizita de capul meu in Italia, ducandu-ma la o conferinta si trebuind sa iau un tren din Milano spre Toscana, m-am interesat in prealabil in stanga si in dreapta de autobuzul de la aeroport, opriri, gara, aspectul garii, unde sa ma dau jos, etc. Asta fiindca stiam ca o data ajuns acolo, m-a luat dracu’ pe motiv ca aia nu vorbesc alta limba si nici eu n-o pricep deloc pe a lor (si nici nu voi depune vreodata efortul sa o invat). La care taica-miu, nitel iritat ca nu era el in centrul discutiei, imi zice scurt: „ma! N-ai cum sa ratezi gara, e o constructie in stil musoliniano-stalinist. E inconfundabil de megalomana”. Si discutia a incetat. Ajuns acolo, cand am vazut-o am realizat exact, dar exact ce a vrut sa zica big grin. Atat de tare m-a izbit aspectul si acuratetea cu care a descris-o taica-miu ca m-a pufnit rasul si mergeam razand in hohote cu bagajul dupa mine, si cu lumea uitandu-se ca la nebun. Nu pot sa zic ca mi-a placut in vreun fel. Mie porcariile astea facute de nebunii megalomani ai epocii respective, indiferent de nebun si tara, mi se par niste orori. Norocul nemtilor ca n-a avut Hitler timp sa se manifeste si sa-si ridice noua capitala a Reichului. Desi probabil o daramanu aliatii si pe aia, deci oricum ar fi scapat de porcariile lui Speer. Noi n-am avut norocul asta din pacate. Si nici voi.
    Domul insa mi-a placut foarte tare. Mi s-a parut impresionant.

    1. Funny story! Mie mi-a plăcut și gara după cum ai tot putut citi, nu comparabil cu Domul că e ca și cum ai compara nuci cu papuci laughing

  8. Milano este si pe lista meahappy , si eu am auzit si citit aceleasi opinii ca si tine despre Milano, insa cred ca este un lucru pur subiectiv!

    1. Cu siguranta este subiectiv, însă tot nu-mi plac exagerările și catalogarea unui loc ca „urât” doar pentru că, ceva de undeva nu s-a potrivit cu stilul tău happy

  9. Locuri umblate, amintiri pe care, in loc sa le scot eu de la naftalina, mi le aduci tu si te anunt de pe acum ca o sa le urmaresc cu interes. Mie mi-a placut mult nordul Italiei, dar sa stii ca am tanjit sa-i cunosc sudul si cu nostalgia asta am ramas….

    1. Și eu duc pe picioare acea nostalgie și sper să îmi duc picioarele acolo cât de curând, Sudul a rămas chiar singura părticică de Italia pe care nu am gustat-o. Oare o fi cireasa de pe tort? happy

  10. Ce frumusete ! Intr-adevar gara este foarte frumoasa. Inglobeaza oarecum magia trecutului, desi probabil e renovata/restaurata si nu foarte veche
    Ce as vrea sa vad in Milano? Castello Sforzesco , acum ca tot m-a „prins” serialul Borgia happy
    Have fun

    1. E veche, dar da e renovata si extrem de bine intretinută happy Castello Sforzesco nu m-a fascinat ori eram prea obosita cand am ajuns la el? big grin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.