Africa, dragostea mea

africa

Titlu: Africa, dragostea mea

Autor: Corinne Hofmann

Editura: ALLfa, 2012

Colecție: Cărțile adevărate

Nr. pagini: 248 

Preț: 29.90 RON pe www.all.ro

Nu, nu m-am îndrăgostit brusc și de la distanță de Africa, dar așa se numește ultima apariție din colecția Corinnei Hofmann despre Africa ei dragă. Și cum a început a doua ediție de vALLuntar am decis să contribui și eu la plantarea copacilor alături de Editura All și Romsilva. Mai am 3 cărți despre care să scriu, dar am început exact cu cea mai potrivită zic eu, care din păcate mi-a plăcut cel mai puțin (mai puțin din cele pe care le voi prezenta și mai puțin din toată colecția Corinnei).

Pe Corinne Hofmann o știm prea bine odată cu volumul “Îndrăgostită de un masai” și prin continuările “Adio, Africa!” și “Revedere în Barsaloi“. O să țin minte pe vecie aceste 3 cărți pentru că le-am cărat cu mine în Franța și le-am citit în prima lună cât am stat acolo. Prima carte este și cea mai bună și poate singura care merită cu adevărat citită. A fost și ecranizată, a fost un imens succes, poate de aceea autoarea s-a lăsat inspirată să scrie, însă din ce în ce mai anost. Pentru cei care au citit tot ce a scris până acum, normal că recomand și ultimul volum, măcar așa de dragul curiozității, ce s-a mai întâmplat cu Corinne? Eu am citit cu mare efervescență cele 3 cărți și am avut așteptări până la cer de la această carte.

După cum aflăm încă înainte de această ultimă carte, dar cu precădere în aceasta, Corinne locuiește în Elveția, alături de fiica sa și a masaiului Lketinga, călătorește prin lume și într-un final se alătură unei expediții în Africa pentru a ajunge în zonele devaforizate și a sta de vorbă cu oamenii de acolo (în special în mahalalele din Nairobi). Mulți și-au făcut afaceri proprii și au povești de succes acolo unde puțini ar reuși, iar poveștile lor o însuflețesc pe Corinne, care mărturisește că orice s-ar întâmpla, ea vede Africa ca pe o parte din sufletul ei.

Așa că, nu în ultimul rând ea dorește să-și viziteze fosta familie africană și dacă este posibil să-și aducă în premieră și fiica în Africa. Napirai, care deja este o tânără de 20 de ani, cu o viață occidentală și din ce îmi dau seama deloc interesată de Africa (mama pare să-i nu fi insuflat nimic din dragostea nemărginită pentru patria marii sale iubiri) nu și-a cunoscut niciodată tatăl. Pe de altă parte, Corinne are ceva rezerve pentru ca legile nescrise ale Africii să nu-i afecteze fata. Speră să nu emită nimeni preteții de a o mărita și pe ea cu vreun masai, pentru a păstra o tradiție  de care cei care încă trăiesc acolo nu se leapădă.

Nu vă povestesc ce se întâmplă, doar vă spun că Napirai ajunge în sfârșit în tribul masailor din care vrând nevrând face parte prin sângele ce-i curge prin vene. În afară de acest foarte scurt episod și evocat deosebit de fără substanță, în carte predomină descrierile a la Sadoveanu numai că nu despre “ținuturile nemțene” ci despre cele africane, care nu par a avea niciun fel de mesaj. Am înțeles că Africa este dragostea autoarei, dar nu am putut nici în ruptul capului pricepe de ce nu a fost mai inspirată în a o evoca. Am avut senzația pe tot parcursul celor aproape 300 de pagini, că doamna Hofmann a scris o carte la comandă, a fost cenzurată mai întâi, modificate anumite fraze într-un limbaj de lemn și apoi un comunist a dat-o la tipar. Altfel nu-mi pot explica de ce nu are nici miez și nu a trezit în mine chiar niciun sentiment.

Dacă aveți altă părere referitoare la carte, chiar vă rog să o exprimați, la fiecare 15 comentarii, o echipă de vALLuntari va plata un copac, cu cât avem mai multe comentarii, cu atât vom avea mai mulți copaci plantati și mai multe șanse să citim cândva (dacă nu noi, copiii noștri poate, sau nepoții) la umbra lor… Salut pe această cale inițiativa lăudabilă a prietenilor de la Editura ALL.